Sentinta civila nr. 992/9 aprilie 2010
Raporturile juridice civile sunt esentialmente guvernate de principiul disponibilitatii, partilor revenindu-le rolul de a hotari asupra sortii unui anumit proces civil, atat in ceea ce priveste declansarea acestuia, cat si in ceea ce priveste stingerea sa. Prin urmare, dispozitiile art. 245 c ind.1) C.pr.pen. nu sunt de natura a determina inaplicabilitatea dispozitiilor deciziei in interesul legii nr. XV din 21.11.2005, solutia data ramanand in vigoare.
Astfel, aceste din urma dispozitii ale Codului de procedura penala trebuie citite cu luarea in considerare a principiului disponibilitatii si in mod sistematic, in corelatie si cu dispozitiile art. 45 din Codul de procedura civila. In acest sens, instanta considera ca interpretarea corecta a art. 245 c ind.1) C.pr.pen. este in sensul ca procurorul dispune asupra sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris doar in situatiile expres enumerate in cuprinsul art. 45 din Codul de procedura civila.
In situatia in care titularul cererii nu se incadreaza intre persoanele enumerate la art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civila (minorii, persoanele puse sub interdictie si cele disparute), pentru care, potrivit Deciziei in interesul legii nr. XV din. 21.11.2005, calitatea procesuala activa pentru formularea actiunii in anulare apartine si procurorului, acesta nu are calitate procesuala activa pentru formularea cererii in anulare, astfel ca, daca titularul cererii nu intelege sa isi insuseasca cererea formulata de Ministerul Public, aceasta urmeaza a fi respinsa ca fiind introdusa de catre o persoana fara calitatea procesuala activa.