Calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice in actiunile prin care fostii proprietari ai unui bun imobil in baza Legii nr.112/1995, deposedati de bun in cadrul unei actiuni in revendicare intentate de fostul proprietar al carui imobil a fost nationalizat abuziv, solicita despagubiri la valoarea de circulatie a bunului. -art. 50 alin. 21 si alin.3 ale Legii nr.10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009.
Sunt nefondate sustinerile apelantului potrivit carora in mod gresit instanta de fond a retinut imprejurarea ca Ministerul Finantelor Publice are calitate procesuala pasiva, cata vreme in cauza s-a facut o corecta interpretare logica si sistematica si aplicarea prevederilor art. 50 alin. 21 si alin.3 ale Legii nr.10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009.
De altfel, prin dispozitiile art. 50 alin. 21 si alin.3 ale Legii nr.10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009 s-a statuat expres ca restituirea pretului de piata al imobilelor privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 se face de catre Ministerul Economiei si Finantelor.
Chiar daca potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, acesta produce efecte numai intre partile contractante, iar in cazul deposedarii cumparatorilor de bunul cumparat ia nastere raspunderea vanzatorului pentru evictiune totala, respectiv a Municipiului Bucuresti, in cauza sunt aplicabile dispozitiile speciale ale art. 50 alin.21 si alin. 3 din Legea nr.10/2001, iar nu cele generale prevazute de art. 1337 Cod civil, potrivit principiului de drept ca normele speciale exclud de la aplicare pe cele generale.
Curtea a apreciat ca prevederile legale mentionate nu impun cerinta pronuntarii nulitatii contractului de vanzare-cumparare prin hotarari judecatoresti irevocabile, ci doar conditia " desfiintarii" acestora, indiferent deci de modalitate.
CURTEA DE APEL BUCURESTI,SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, Decizia nr.94/07.06.2011 Prin sentinta civila nr. 1993/22.12.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV a Civila in dosarul nr. 41478/3/2009, a fost admisa, in parte, actiunea formuata de reclamantii G.A.C. si G.M.I., in contradictoriu cu paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, fiind obligat paratul la plata catre reclamanti a sumei de 489.490,458 Ron, reprezentand contravaloarea apartamentului 1 situat in Bucuresti, str. Dr. D, nr. 17, parter, sector 1.
De asemenea, a fost omologat raportul de expertiza tehnica,completat cu raspunsul la obiectiuni, efectuat de domnul expert B. M., luandu-se act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
In considerentele sentintei apelate, prima instanta a retinut ca:
Din certificatul de mostenitor nr.. 136/18.11.1999, emis de BNP "L. S.", rezulta ca de pe urma defunctei B.A., decedata la data de 28.06.1999 a ramas ca unic mostenitor G.L. , in calitate de fiica (fila 6).
Din contractul de donatie autentificat sub nr.. 1197/07.03.2005 la BNP "N" rezulta ca G.L., in calitate de donator, le-a donat numitilor G. A.C. si G.M.I. imobilul apartament nr. 1, situat in Bucuresti, str. Dr. D. nr. 17, parter, sector 5.
Imobilul donat a fost cumparat prin contractul de vanzare-cumparare nr.. 40738/04.09.1996 incheiat in baza Legii nr. 112/1995 intre PMB prin SC C. SA, in calitate de vanzator si B.A., in calitate de cumparator (fila 12).
Prin sentinta civila nr. 233/16.01.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. 6691/302/2006, ramasa irevocabila prin decizia nr. 1044/20.06.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a-III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie, a fost admisa actiunea in revendicare formulata de fostul proprietar D.R. (filele 21-31).
Din cuprinsul deciziei rezulta ca, desi actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr.10/2001 a fost respinsa in mod irevocabil prin sentinta civila nr. 8595/13.09.2000 pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti, retinandu-se buna-credinta a cumparatorului la incheierea contractului, preferabil este titlul fostului proprietar, ca fiind mai bine caracterizat.
Mai retine instanta ca fostii proprietari ai bunului imobil in baza Legii nr. 112/1995 sunt indreptatiti sa solicite despagubiri la valoarea de circulatie a bunului.
Potrivit dispozitiilor art. 50/1 alin. (l) din legea nr.10/2001, republicata, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. . 1/2009 "Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit
conform standardelor internationale de evaluare. (2) Valoarea despagubirilor prevazute la alin. (1) se stabileste prin expertiza. "
Prin raportul de expertiza tehnica efectuat de dl. expert B.M. a fost stabilita valoarea de circulatie a imobilului la suma de 489.490,458 Ron, suma fiind echivalentul a 117.995 Euro (filele 210-217).
Reclamantii au solicitat insa pretul de 550.000 lei, pretentii dovedite insa numai in parte, respectiv numai pentru suma de 489.490,458Ron.
Impotriva sentintei sus-mentionate, a declarat apel motivat in termenul legal, paratul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltatea motivelor de apel, paratul sustine ca hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila este, netemeinica si nelegala, avand in vedere urmatoarele motive:
In primul rand, intelege sa reitereze exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice, avand in vedere urmatoarele considerente:
Astfel, arata ca potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, acesta produce efecte numai intre partile contractante, neputand nici profita si nici dauna unui tert.
Or, Ministerul Finantelor Publice, nefiind parte la incheierea contractului dintre reclamanti si Primaria Muncipiului Bucuresti prin mandatar SC C. SA este tert fata de acesta, avand doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar in care se varsa sumele incasate de Primaria Municipiului Bucuresti.
In conformitate cu dispozitiile art. 1337, art. 1341 si urmatoarele din Cod civil, solicita sa se instituie raspunderea vanzatorului, respectiv a Primariei Municipiului Bucuresti prin mandatar SC C. SA pentru evictiune totala sau partiala prin fapta unui tert.
Aceasta dispozitie de drept comun, nu poate fi inlaturata prin nici o dispozitie speciala contrara, fiind asadar pe deplin aplicabila intre partile din prezentul litigiu.
Nici dispozitiile art. 50 din Legea nr.1 0/2001, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 1/2009, nu sunt de natura sa determine introducerea in prezenta cauza a Ministerului Finantelor Publice si sa acorde calitate procesuala acestei institutii, cat timp obligatia de garantie pentru evictiune are un continut mai larg decat simpla restituire a pretului la valorea de piata.
Deposedarea reclamantului de imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, intruneste conditiile unei tulburari de drept prin fapta unui tert.
Aceasta tulburare de drept, este de natura sa angajeze raspunderea contractuala pentru evictiune totala a vanzatorului, Primaria Muncipiului Bucuresti prin mandatar SC C. SA,fata de pretentiile privind privind restituirea valorii pretului pentru imobilul in cauza la pretul de circulatie.
Nicidecum, nu poate fi antrenata raspunderea Ministerului Finantelor Publice, avand in vedere ca in prezenta actiune nu exista culpa acestei institutii. De asemenea, invoca si dispozitiile art. 1344 din Codul Civil, potrivit carora: " Daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este datorsa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii."
In al doilea rand, se arata ca in mod nelegal si netemeinic instanta de fond a admis actiunea formulata de reclamantii G.A.C si G.M.I. avand in vedere dispozitiile art. 501 din Legea 10/2001, mentionate chiar de catre instanta de fond, deoarece pentru a se acorda despagubiri la valoarea de piata este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii: prima conditie este ca aceste contracte sa fi fost incheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995 iar cea de-a doua conditie este ca ele sa fi fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Arata ca in prezenta cauza, nu este indeplinita nici o conditie din cele doua prevazute imperativ de Legea nr. 10/2001.
Cu privire la existenta unui contract de vanzare-cumparare incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 considera ca reaua credinta atata a vanzatorului cat si a cumparatorului nu poate fi pusa la indoiala, avand in vedere ca imobilul supus vanzarii nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, fiind preluat de catre stat fara un titlu valabil, aspect retinut in sentinta civila nr. 233/16.01.2007 pronuntata de catre Judecatoria Sector 5 Bucuresti.
Invedereaza Curtii faptul ca nu exista nici o hotarare judecatoreasca prin care sa se statueze ca reclamantii ar fi fost de buna credinta la incheierea contractului de vanzare cumparare, acestia nedepunand minime diligente inainte de cumparare pentru a afla care este titlul in baza caruia statul a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului pe care urmau sa-I achizitioneze, motiv pentru care considera ca, in speta de fata contractul de vanzare cumparare a fost incheiat cu eludarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995.
Arata totodata ca nu este indeplinita nici cea de-a doua conditie imperativa prevazuta de dispozitiile art. 501 din Legea 10/2001, respectiv, contractul sa fi fost desfiintat prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Or, de vreme ce reclamantii nu au facut dovada existei unei sentinte definitive si irevocabile in ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare- cumparare, incheiat de catre acesti a cu Primaria Municipiului Bucuresti prin mandatar SC C. SA, nu se poate justifica obligarea Ministerului Finantelor Publice la plata sumei reprezentand valoarea de piata a imobilului in cauza.
Avand in vedere, pe de o parte faptul ca pentru acordarea despagubirilor la valoarea de piata art. 501 din Legea 10/2001 prevede indeplinirea cumulativa a celor doua conditii expuse mai sus, iar pe de alta parte faptul ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii niciuneia dintre acestea, apreciaza ca speta nu se circumscrie dispozitiilor imperative prevazute de art. 50 din Legea 10/2001.
In drept, au fost invocate prevederile art. 282 si urm din Codul de procedura civila, ale Legii nr. 10/2001, 1/2009, art. 1337 si urm din Codul civil.
Prin intampinarea formulata si depusa prin Serviciul registratura al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VII-a intimatii, au solicitat in esenta, respingerea apelului ca nefondat.
Analizand sentinta apelata in raport de actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate de catre apelant, Curtea a constat urmatoarele:
Astfel, sunt nefondate sustinerile apelantului potrivit carora in mod gresit instanta de fond a retinut imprejurarea ca Ministerul Finantelor Publice are calitate procesuala pasiva, cata vreme in cauza s-a facut o corecta interpretare logica si sistematica si aplicarea prevederilor art. 50 alin. 21 si alin.3 ale Legii nr.10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009.
De altfel, prin dispozitiile art. 50 alin. 21 si alin.3 ale Legii nr.10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009 s-a statuat expres ca restituirea pretului de piata al imobilelor privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 se face de catre Ministerul Economiei si Finantelor.
Chiar daca potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, acesta produce efecte numai intre partile contractante, iar in cazul deposedarii cumparatorilor de bunul cumparat ia nastere raspunderea vanzatorului pentru evictiune totala, respectiv a Municipiului Bucuresti, in cauza sunt aplicabile dispozitiile speciale ale art. 50 alin.21 si alin. 3 din Legea nr.10/2001, iar nu cele generale prevazute de art. 1337 Cod civil, potrivit principiului de drept ca normele speciale exclud de la aplicare pe cele generale.
Nefondate sunt si criticile apelantului potrivit carora prima instanta ar fi facut gresita aplicare a prevederilor art.50/1 din Legea nr.10/2001 modificata, raportat la situatia de fapt, retinand ca intimatilor li se cuvin despagubiri corespunzator valorii de piata a apartamentului de care au fost deposedati prin admiterea actiunii in revendicare, deoarece asa cum s-a retinut atat prin sentinta civila nr.8595/13.09.2000 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, definitiva si irevocabila, cat si prin sentinta civila nr.233/16.01.2007,a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, irevocabila prin Decizia civila nr.1044/26.06.2008 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III-a Civila, s-a statuat cu putere de lucru judecat imprejurarea potrivit careia contractul de vanzare-cumparare nr.40378/04.09.1996 a fost incheiat de autorii intimatilor cu buna credinta si cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995. Mai mult, situatia intimatilor care prin sentinta civila nr.233/16.01.2007, a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, irevocabila prin Decizia civila nr.1044/26.06.2008 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III-a Civila, care au fost deposedati de imobilul din Bucuresti, str.D. nr.17, ap.1, sector 5 de catre fostul proprietar a carui bun a fost nationalizat abuziv, se circumscrie prevederilor art.50/1 din Legea nr.10/2001, modificata, interpretate gramatical si logic, putandu-se aprecia ca titlul acestora a fost desfiintat printr-o hotarare judecatoreasca si irevocabila, chiar daca acesta nu a fost anulat prin hotarari judecatoresti, dupa cum fara temei sustine apelantul.
Curtea apreciaza ca prevederile legale mentionate nu impun cerinta pronuntarii nulitatii contractului de vanzare-cumparare prin hotarari judecatoresti irevocabile, ci doar conditia " desfiintarii" acestora, indiferent deci de modalitate.
Pentru aceste considerente, Curtea in baza art. 296 Cod procedura civila, cu majoritate, a respins apelul, ca nefondat.