Plangere contraventionala. Depunerea in dovedire a unor inscrisuri intocmite pro causa. Consecinte
Instanta nu va tine cont de inscrisurile depuse de catre petenta pro causa
Potrivit procesului-verbal de sanctionare contraventionala, petenta nu elibera bonuri fiscale pentru produsele comercializate en détail. Conform notei de constatare intocmite, aparatul de marcat fiscal nu se afla pus in functiune, motiv pentru care gestionara nu a fost in masura sa elibereze bonuri fiscale pentru produsele comercializate. Totodata, nu s-a putut efectua raportul x, gestionara nestiind sa lucreze pe aparatul de marcat fiscal. Efectuandu-se raportul scriptic z, rezultatul a fost de 0 lei iar, pe de alta parte, s-a constatat ca monetarul faptic era de 1180 lei.
Starea de fapt retinuta in cele doua procese-verbale si in cuprinsul notei de constatare a fost contestata de petenta prin plangerea formulata.
S-a sustinut, in primul rand, ca aparatul de marcaj fiscal a functionat in perioade anterioare, fiind emise bonuri fiscale clientilor persoane fizice, aspect dovedit prin rola jurnal. Sub acest aspect, instanta observa ca petenta nu a depus la dosarul cauzei copii ale filelor rolei jurnal, pentru a dovedi emiterea bonurilor fiscale in perioade anterioare.
Un al doilea aspect invocat este acela ca neemiterea vreunui bon fiscal la data controlului ar fi fost un caz izolat, explicabil prin faptul ca, pana la ora controlului, nu fusesera efectuate vanzari.
In dovedirea provenientei sumei de 1180 lei gasite de catre reprezentantii intimatei in casieria societatii, petenta a afirmat ca suma de 1065 lei reprezentau bani lasati de catre patronul societatii gestionarei, in vederea efectuarii platii acestei sume catre un furnizor, astfel cum rezulta din dispozitia de plata nr. 211 din 14.10.2008, aflata la dosar (f.22), iar restul de 115 lei reprezinta bani personali ai gestionarei, consemnati in registrul banilor personali, astfel cum rezulta din copia acestuia, depusa de asemenea la dosar (23).
Insa, instanta apreciaza ca apararea petentei in sensul ca pana la ora 12, ora demararii controlului, nu ar fi fost efectuata nicio vanzare, este foarte putin plauzibila. Astfel, punctul de vanzare supus controlului se afla in incinta Spitalului Municipal Caransebes, iar controlul s-a efectuat intr-o zi de marti, zi lucratoare, la ora 12. In aceste conditii, "cazul izolat" invocat de petenta este mai mult decat neverosimil. Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat, conform notei de constatare intocmite (f. 4, verso) testarea aparatului de marcaj nici nu a putut fi efectuata, intrucat gestionara nu stia sa lucreze cu acest aparat.
In ceea ce priveste dispozitiile de plata depuse la dosarul cauzei, se observa ca acestea sunt in numar de patru, ele vizand plata urmatoarelor sume catre furnizori: 4009, 40 lei, 3363, 00 lei, 3573, 00 lei si 1065, 00 lei. Daca afirmatia martorei audiate in prezenta cauza (f.35) conform careia seful acesteia i-ar fi lasat suma de 1065 de lei pentru efectuarea unei plati ar fi fost conforma cu adevarul, in registrul privind banii personali ar fi trebuit mentionate si celelalte sume cuprinse in dispozitiile de plata aratate, or petenta nu a explicat in niciun mod motivul pentru care sumele cuprinse in celelalte dispozitii de plata nu se aflau la randul lor in casieria unitatii, aceste din urma plati fiind destinate a fi efectuate in aceeasi zi. De aceea, instanta nu poate decat sa concluzioneze ca fila registrului privind banii personali, depusa la dosarul cauzei in copie, constituie un inscris intocmit pro causa, astfel ca nu va tine cont de acesta.
Rezulta ca petenta nu a facut dovada ca, la data efectuarii controlului, gestionara societatii era in masura sa emita bonuri fiscale pentru produsele vandute or, potrivit art. 10 lit. b) din O.U.G. 28/1999, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate constituie contraventie.
In consecinta, nici plangerea formulata impotriva procesului-verbal seria nu apare ca fiind intemeiata, motiv pentru care va fi respinsa ca atare.