Mentinerea arestarii preventive. Conditia pericolului concret pentru ordina publica. Egalitate de tratament. Inteles.
Sub aspectul existentei probelor ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, trebuie avute in vedere amplificarea si diversificarea fenomenului infractional transfrontalier, modificarea continua a rutelor utilizate de traficantii de persoane, extinderea fenomenului infractional din acest domeniu pe intreg teritoriul tarii, natura si gravitatea faptelor savarsite, circumstantele de savarsire (in mod premeditat si organizat, avand sustinerea mai multor persoane, prin cumpararea partii vatamate si exploatarea sa sexuala in scopul platii pretului acesteia), iar, pe de alta parte, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale si, desi are studii superioare, nu le-a valorificat in vederea obtinerii unui loc de munca sau unei surse licite si stabile de venituri, optand sa recurga la obtinerea mijloacelor materiale necesare pe cai ilicite, existand riscul real ca, o data pus in libertate, sa savarseasca fapte ilicite pentru a-si asigura existenta si sa impiedice buna desfasurare a procesului penal prin influentarea declaratiilor partii vatamate si ale martorilor.
Cat priveste aplicarea unui tratament egal cu cel al unui coinculpat liberat provizoriu in cauza, acest principiu presupune aplicarea unui tratament juridic similar persoanelor aflate in situatii similare. La aprecierea situatiei premisa nu poate fi avuta in vedere exclusiv fapta care a fost savarsita de inculpati, ci si participarea efectiva la comiterea acestuia, precum si circumstantele personale ale inculpatilor.
- art. 3002 si art.160b C. pr. pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA,
DECIZIA NR. 1105/R din 29.05.2012)
Asupra recursului penal de fata.
Prin incheierea de sedinta din data de 15.05.2012, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Penala, in temeiul art.3002 raportat la art.160b Cod procedura penala, a fost mentinuta masura arestarii preventive fata de inculpatul C.M.C.
Prin incheierea nr. 4/ 01.02.2012 a Tribunalului Teleorman s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului C.M.C. pentru 29 zile, respectiv pe perioada 01.02.2012 - 29.02.2012, respingandu-se propunerea de arestare preventiva a inculpatului Dinu Mihai Robert. Recursul declarat de Parchet a fost admis, CAB prin incheierea nr. 59/13.02.2012 a casat partial incheierea de mai sus, dispunand arestarea preventiva si a inculpatului D.M.R. pe o durata de 29 zile, cu incepere de la data incarcerarii.
La luarea masurii arestarii preventive, instantele au retinut ca din probatoriul administrat in cauza pana la acel moment, respectiv declaratiile partii vatamate R.G.I., declaratiile martorilor D.C.A., A.L., L.L.G., D.F., D.C. si C.V., declaratiile inculpatilor C.M.C. si D.M.R., procese-verbale de verificare si de identificare, procese verbale de redare a notelor de interceptare a convorbirilor telefonice, se desprind indicii temeinice, in acceptiunea art. 68/1 Cpp., ca inculpatii au savarsit infractiunile pentru care sunt cercetati.
De asemenea, s-a constatat ca sunt intrunite cerintele impuse de art. 143, 146 si art. 148 lit. f Cod procedura penala, in sensul ca infractiunile respective sunt pedepsite cu inchisoarea mai marea de 4 ani, iar lasarea lor in libertate prezinta pericol social concret pentru ordinea publica.
In cauza, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, DIICOOT, Biroul Teritorial Teleorman din 23.02.2012 s-a retinut ca prezenta cauza a fost disjunsa din rechizitoriul nr. 55 D/P/2011 din 21.12.2011 al aceluiasi DIICOT- Biroul Teritorial Teleorman, prin care inculpatii L.L.G., I.Ghe. si P.C. au fost trimisi in judecata pentru crearea unui grup infractional organizat, avand ca scop comiterea de infractiuni de trafic de minori, trafic de persoane si proxenetism, grupare coordonata de inculpatul L.L.G., care, in perioada mai 2010 - noiembrie 2011, prin inducere in eroare, rapire si ulterior, prin exercitarea de amenintari repetate si profitand de imposibilitatea victimelor de a se apara sau de a-si exprima vointa, a racolat, transportat, transferat si a oferit cazare partilor vatamate minore A.L. si D.C.A., precum si partii vatamate R.G.I., neezitand sa le transporte pe teritoriul altor state, urmarind obtinerea de venituri din exploatarea sexuala a celor trei tinere.
S-a retinut prin rechizitoriu ca in luna noiembrie 2011, numitul L.L.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul Dinu Mihai Robert, in vederea intermedierii unei intalniri cu inculpatul C.M.C., zis "M", despre care cunostea ca este interesat in preluarea de tinere, in scop de exploatare sexuala, in afara teritoriului tarii, informand-o pe partea vatamata R.G.I. ca urmeaza sa plece in Marea Britanie, pentru a practica prostitutia pentru un alt barbat.
In urma intalnirii lor, L.L.G. a stabilit pretul "vanzarii" fetei la suma de 2.000 euro si convenind ca plata sa-i fie efectuata de inculpatul C.M.C., prin intermediul inculpatului D.M.R., saptamanal, in transe, de cate 500 euro, care sa-i fie expediate din Marea Britanie, pe masura ce vor fi obtinute beneficii din prestarea prostitutiei. In acest context, deoarece numitul L.L.G. si-a exprimat neincrederea cu privire la seriozitatea respectarii promisiunii, inculpatul D.M.R. a afirmat ca garanteaza pentru acesta si ca va achita personal "datoria", in situatia in care prietenul sau nu va trimite banii.
In noaptea urmatoare, in jurul orelor 1:00 - 2:00, inculpatul C.M.C. si partea vatamata R.G.I. s-au deplasat la Aeroportul Baneasa, fiind transportati cu autoturismul marca Porsche, condus de inculpatul D.M.R., pana in parcarea aeroportului.
Inculpatul C.M.C. a transportat pe partea vatamata R.G.I., in Marea Britanie, cazand-o in hoteluri din orasele N. si C., exploatand-o sexual si insusindu-si sumele de bani incasate. Inculpatul i-a cumparat lenjerie intima, fotografiind-o in mai multe ipostaze si postand imaginile fotografice pe un site, impreuna cu un numar de telefon de contact, necesar pentru comenzi pe internet si i-a adus la cunostinta tarifele pe care urma sa le practice pentru serviciile sexuale, respectiv de 50 lire pentru o durata de 30 minute si 90 lire, pentru o ora.
S-a mai retinut ca inculpatul C.M.C. a expediat doua transe de cate 500 euro, inculpatului D.M.R., sume pe care acesta le-a inmanat numitului L.L.G.
Intrucat la sfarsitul lunii noiembrie 2011, inculpatul C.M.C. a fost apelat telefonic de martorul D.F., tatal minorei D.C.A., care i-a spus ca numitul L.L.G. a fost arestat si ca fiica sa este acasa, solicitandu-i sa o trimita si pe partea vatamata R.G.I., in tara, acesta s-a conformat.
Verificand legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului C.M.C. in raport de dispozitiile art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedura penala, tribunalul a constatat ca sunt intrunite cerintele impuse de art. 143 Cpp, existand probe ce justifica presupunerea rezonabila ca a savarsit infractiunile pentru care este trimis in judecata (trafic de persoane si proxenetism in forma continuata), acestea sunt pedepsite de lege cu inchisoarea mai mult de 4 ani si exista dovezi ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, fiind intrunite dispozitiile art. 148 lit. f Cod procedura penala.
Din probele administrate la urmarirea penala (procese-verbale de verificare si de identificare, procese verbale de redare a notelor de interceptare a convorbirilor telefonice, declaratiile partii vatamate si ale martorilor), se evidentiaza pericolul social concret pentru ordinea publica ce il poate reprezenta lasarea in libertate a inculpatului, avand in vedere gravitatea faptelor in participatie, modul de savarsire - "cumpararea" victimei si transportul ei pe teritoriul altui stat, concomitent cu "garantarea pretului vanzarii" si plata efectiva, in transe, tocmai din sumele obtinute din exploatarea sexuala a partii vatamate, instanta apreciind ca se mentine incidenta dispozitiilor art.148 lit.f Cod procedura penala.
In cauza, cercetarea judecatoreasca, este la inceput, fiind audiati inculpatii, instanta acordand doua termene la cererea partilor (lipsa aparare) sau a aparatorilor lor (imposibilitate de prezentare). Inculpatul C.M.C. a recunoscut partial faptele, dar le-a justificat prin acordul partii vatamate.
Partea vatamata R.G. a expediat o adresa instantei, motivandu-si absenta de la judecata prin aceea ca se exercita presiuni asupra sa, dar isi mentine in totalitate declaratiile date la urmarirea penala, constituindu-se si parte civila.
Instanta de fond a constatat ca exista riscul ca prin lasarea in libertate a inculpatului sa fie impiedicata buna desfasurare a procesului penal, existand posibilitatea influentarii de catre acesta atat a victimei cat si a martorilor.
Arestarea preventiva a inculpatului C.M.C. dateaza de la 1 februarie 2012, astfel ca nu este depasit un termen rezonabil al masurii privative de libertate.
In conditiile in care probatoriul administrat la urmarirea penala il indica pe inculpat drept autorul faptelor, data fiind gravitatea infractiunilor pentru care este trimis in judecata inculpatul C.M.C., se apreciaza ca in acest moment procesual nu este oportuna inlocuirea arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, buna desfasurare a procesului penal, tocmai pentru motivele sus-mentionate, impunand mentinerea sa in stare de detentie preventiva, inculpatul avand posibilitatea de a-si proba nevinovatia in cursul judecatii.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul C.M.C., solicitand admiterea recursului, casarea incheierii recurate si revocarea masurii arestarii preventive, iar in subsidiar, inlocuirea arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea de domiciliu.
Prin aparator, inculpatul a mai solicitat a se avea in vedere varsta frageda, faptul ca are studii superioare si ca face parte dintr-o familie bine inchegata.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii recurate, in raport de criticile formulate cat si din oficiu, Curtea in temeiul dispozitiilor art.3856 alin.2 si 3 Cod procedura penala, constata recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele urmatoarele:
Potrivit art.3002 C.p.p. in cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare sa verifice, in cursul judecatii, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, procedand potrivit art.160b C.p.
Conform art.160ind.b alin.3 C.p.p. cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca temeiurile de fapt si de drept care au determinat arestarea preventiva a inculpatului C.M.C. nu s-au schimbat ( 148 lit. f si art 143 C.p.p) si justifica in continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Curtea constata ca probele administrate in cauza pana in prezent releva indicii temeinice, in sensul art.143 alin.1 C.p.p. si art.68 ind.1 C.p.p., din care rezulta presupunerea rezonabila ca este posibil ca inculpatul sa fi savarsit faptele pentru care a fost trimis in judecata, dupa cum rezulta din declaratiile partii vatamate R.G.I., declaratiile martorilor D.C.A., A.L., L.L.G., D.F., D.C. si C.V., declaratiile inculpatilor C.M.C. si D.M.R., procese-verbale de verificare si de identificare, procese verbale de redare a notelor de interceptare a convorbirilor telefonice.
In ceea ce priveste cazul prevazut de art.148 lit.f C.p.p., de asemenea, Curtea constata ca sunt indeplinite conditiile cumulativ impuse de acest text de lege, atat in ceea ce priveste pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile deduse judecatii, mai mare de 4 ani, cat si sub aspectul existentei probelor ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
La aprecierea acestei din urma conditii, Curtea are in vedere amplificarea si diversificarea fenomenului infractional transfrontalier, modificarea continua a rutelor utilizate de traficantii de persoane, extinderea fenomenului infractional din acest domeniu pe intreg teritoriul tarii, natura si gravitatea faptelor savarsite, circumstantele de savarsire (in mod premeditat si organizat, avand sustinerea mai multor persoane, prin cumpararea partii vatamate si exploatarea sa sexuala in scopul platii pretului acesteia, inculpatul a intrerupt activitatea infractionala ca urmare a impactului avut de arestarea inculpatului L.), iar pe de alta parte, persoana inculpatului care nu are antecedente si, desi are studii superioare, nu le-a valorificat in vederea obtinerii unui loc de munca sau unei surse licite si stabile de venituri, optand sa recurga la obtinerea mijloacelor materiale necesare pe cai ilicite, existand riscul real ca, o data pus in libertate, sa savarseasca fapte ilicite pentru a-si asigura existenta si existand posibilitatea impiedicarii bunei desfasurari a procesului penal prin influentarea declaratiilor partii vatamate si ale martorilor (partea vatamata a expediat o adresa instantei, motivandu-si absenta de la judecata prin aceea ca se exercita presiuni asupra sa).
Curtea are in vedere ca la acest moment, in prezenta cauza inculpatul este cercetat din data de 01.02.2012 in stare de arest preventiv. Raportat la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a afirmat in mod constant ca durata rezonabila a privarii de libertate nu poate fi analizata in abstracto, ci in fiecare caz in parte in raport de particularitatile cauzei. Astfel, s-a aratat ca la mentinerea masurii arestarii preventive trebuie analizata persistenta motivelor care justifica privarea de libertate a inculpatului, apreciind ca dupa o anumita perioada de timp motivele existente la luarea masurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea masurii privative decat daca exista indicii concrete in sensul existentei unui interes public ce prevaleaza, in ciuda existentei prezumtiei de nevinovatie, regulii respectarii libertatii individuale (W c. Elvetiei, Hotararea din 26 ianuarie 1993).
Curtea constata ca in raport de circumstantele concrete ale cauzei in care sunt cercetati doi inculpati, avand ca obiect acte efectuate in strainatate, fara a se constata perioade mari de inactivitate din partea organelor judiciare, care au luat toate masurile pentru asigurarea dreptului la aparare al inculpatilor, detentia provizorie a inculpatului nu se intinde dincolo de limite rezonabile. Astfel, dupa sesizarea instantei de judecata cauza s-a amanat de doua ori ca urmare a lipsei de aparare a inculpatilor si a imposibilitatii de prezentare a aparatorilor alesi.
Cat priveste aplicarea unui tratament egal cu cel al unui coinculpat liberat provizoriu in cauza, Curtea apreciaza ca acest principiu presupune aplicarea unui tratament juridic similar persoanelor aflate in situatii similare. Or, la aprecierea situatiei premisa nu poate fi avuta in vedere exclusiv fapta care a fost savarsita de inculpati, ci si participarea efectiva la comiterea acesteia (inculpatul C. a cumparat partea vatamata si a exploatat-o direct si stabilindu-i tarifele pe care urma sa le practice pentru serviciile sexuale), precum si circumstantele personale ale acestora (inculpatul nu este integrat in societate, obtinand venituri de astfel de venituri ilicite ca urmare a exploatarii altor persoane). Prin urmare, avand in vedere aceste criterii, Curtea apreciaza ca in cauza nu este indeplinita conditia premisa a situatiei similare, astfel incat punerea in libertate a unui coinculpat nu poate duce la admiterea cererii formulate de inculpatul C.
In concluzie, Curtea a retinut ca incheierea recurata este legala si temeinica si nu sunt elemente care sa duca la admiterea recursului formulat de inculpatul C.M.C., considerente fata de care, in baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge recursul ca nefondat, iar conform art.192 al.2 C. pr. pen., va obliga recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Onorariul partial cuvenit avocatului din oficiu in cuantum de 50 lei se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei