Procedura insolventei. Atragerea raspunderii personal patrimoniala a persoanelor mentionate in articolul 138 alin.1 din Legea nr.85/2006. Art.138 alin. (1) nu instituie o prezumtie a vinovatiei si a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si insolventa, intrucat aceasta ar insemna o indepartare nejustificata de litera si spiritul Codului civil, care instituie sarcina probei asupra celui care invoca o anume stare de fapt.
- Art. 138 lit. "a" din Legea nr. 85/2006.
In mod judicios a apreciat judecatorul - sindic faptul ca lichidatorul societatii debitoare SC GC SRL nu a administrat nici un mijloc de proba in dovedirea sustinerilor sale, cu privire la savarsirea de catre parat a faptei prevazuta la art. 138 alin. (1) lit a din Legea insolventei
Art.138 alin. (1) nu instituie o prezumtie a vinovatiei si a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si insolventa, intrucat aceasta ar insemna o indepartare nejustificata de litera si spiritul Codului civil, care instituie sarcina probei asupra celui care invoca o anume stare de fapt.
Nici la judecata cauzei in fond, nici in recurs, reclamantul nu a dovedit, in concret, ca lipsa stocului de marfa existent scriptic in ultima balanta depusa, in conditiile in care valoarea acestuia reprezenta aproximativ jumatate din debitele acumulate ale societatii, a determinat starea de insolventa a societatii si nu s-a probat fapta administratorului de a folosi stocul de marfa in interesul sau ori al altei persoane. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 1687 din 10.10.2012)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita sub nr. 2546/98/2011, reclamanta AFPS, cu sediul in Slobozia, str. M. Basarab, nr.14, jud. Ialomita, a solicitat deschiderea procedurii insolventei, reglementata de Legea nr.85/2006, impotriva debitoarei SC GC SRL, cu sediul in Marculesti, jud. Ialomita, inmatriculata in registrul comertului sub nr.J21/442/2007, avand CUI RO 22175666, in vederea recuperarii creantei sale in suma de 173.897 lei, motivat de faptul ca de la data ultimei plati au trecut mai mult de 90 de zile, iar datoria este peste pragul legal de 45.000 lei.
Prin Hotararea nr.743 F din data de 30.09.2011 pronuntata de judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Ialomita s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva debitoarei SC GC SRL, numindu-se administrator judiciar provizoriu CIICA
Prin sentinta nr.94 F din 20.01.2012 s-a admis cererea formulata de administratorul judiciar si in temeiul art. 107 alin.1 lit.D din Legea privind procedura insolventei s-a dispus intrarea in procedura generala a falimentului debitoarei SC GCSRL.
In cursul procedurii, prin cererea inregistrata sub nr. 2546/98/2011/a1 si conexata la prezenta cerere, lichidatorul judiciar CIICA a solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a numitului A I, in calitate de asociat si administrator social al debitoarei S.C. GCS. R.L., pentru suma de 113.478 lei reprezentand pasiv neacoperit al societatii ajunse in stare de insolventa.
In motivarea cererii arata ca lichidatorul l-a notificat pe fostul administrator al debitoarei, in persoana numitului A I, in vederea predarii listei actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii mentionate la art.46 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Totodata, in urma analizarii balantei de verificare intocmita la data de 31.12.2009, a raportului de inspectie fiscala intocmit de organele de control la data de 26.04.2011, pentru identificarea stocului de marfa despre care se face vorbire in ultima balanta, reprezentantii lichidatorului s-au prezentat la sediul societatii debitoare, unde s-a constatat lipsa stocului de marfa in valoare de 113.478 lei, precum si lipsa obiectelor de inventar sau alte bunuri care pot fi valorificate in vederea acoperirii creantelor.
Prin sentinta civila nr.1090F/27.04.2012, pronuntata de Tribunalul Ialomita in dosarul nr. 2546/98/2011, cererea lichidatorului a fost respinsa ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul - sindic a retinut ca si daca s-ar fi dovedit fapta de la art. 138 alin. (1) lit. a), aceasta nu inseamna ca, pe cale de consecinta imediata, s-a produs si insolventa, intrucat aceasta se poate datora altor cauze, diverse si numeroase (nepriceperea comerciantului, situatia economica generala, piata financiara etc).
Prezumtiile nu inlocuiesc nici probele, nici sarcina probei, avand doar un caracter complementar si subsidiar.
In speta, nu s-a dovedit ca lipsa stocului de marfa existent scriptic in ultima balanta depusa, in conditiile in care valoarea acestuia reprezenta aproximativ jumatate din debitele acumulate ale societatii, a determinat starea de insolventa a societatii si nu s-a probat concret fapta administratorului de a folosi stocul de marfa in interesul sau ori al altei persoane.
Nu exista la dosar probe care sa stabileasca legatura de cauzalitate intre lipsa stocului de marfa si insolventa societatii, iar in lipsa unor probe concludente care sa sustina ca prin actele sale paratul a cauzat starea de insolventa, nu se poate retine incidenta dispozitiilor de atragere a raspunderii materiale.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal prevazut de art. 8 alin. (2) din Legea nr.85/2006, lichidatorul debitoarei SC GC SRL, CII C A, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Civila.
Continutul cererii de recurs este identic cu cel al cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a paratului si nu cuprinde nici o critica de nelegalitate si netemeinicie a hotararii atacate.
In drept: s-au invocat art. 1349 si urmatoarele Cod civil si art. 138 (1) lit. a din Legea nr.85/2006.
Analizand sentinta atacata, in raport de sustinerile recurentului si temeiul de drept invocat, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
In mod judicios a apreciat judecatorul - sindic faptul ca lichidatorul societatii debitoare SC GC SRL nu a administrat nici un mijloc de proba in dovedirea sustinerilor sale, cu privire la savarsirea de catre parat a faptei prevazuta la art. 138 alin. (1) lit a din Legea insolventei
Art.138 alin. (1) nu instituie o prezumtie a vinovatiei si a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si insolventa, intrucat aceasta ar insemna o indepartare nejustificata de litera si spiritul Codului civil, care instituie sarcina probei asupra celui care invoca o anume stare de fapt.
Nici la judecata cauzei in fond, nici in recurs, reclamantul nu a dovedit, in concret, ca lipsa stocului de marfa existent scriptic in ultima balanta depusa, in conditiile in care valoarea acestuia reprezenta aproximativ jumatate din debitele acumulate ale societatii, a determinat starea de insolventa a societatii si nu s-a probat fapta administratorului de a folosi stocul de marfa in interesul sau ori al altei persoane.
Fara posibilitatea de a se stabili legatura de cauzalitate intre lipsa stocului de marfa si insolventa societatii debitoare, in mod corect a retinut judecatorul - sindic neincidenta, in cauza, a dispozitiilor art. 138 alin. (1) lit a din Legea nr.85/2006-
Fata de cele expuse, in temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.