Starea de insolventa. Criterii de apreciere si momentul in raport cu care se apreciaza existenta acesteia.
Faliment - procedura insolventei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR. 1731 din 19.09. 2012)
Prin sentinta civila nr. 2710/02.03.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila a fost respinsa ca neintemeiata cererea formulata de creditoarea SC P.E. SRL, prin lichidator I.M. SPRL, cu sediul in Bucuresti, sector 6, str. Virtutii nr. 17, bl. G 3, sc. 1, ap. 45, privind deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC T.R.E. SRL, cu sediul in Bucuresti, sector 1, str. Mircea Vulcanescu nr. 100, bl. Corp D.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a aratat ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, creditoarea SC P.E. SRL, prin lichidator I.M. SPRL, a solicitat deschiderea procedurii insolventei prevazute de Legea nr.85/2006 fata de debitoarea SC T.R.E SRL.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca este titulara asupra debitoarei a creantei de 708 084,23 lei, dobandita prin contractul de cesiune de creanta nr. 316/26.08.2009 incheiat cu cedenta SC P.2000 SRL, iar creanta reprezinta garantii de buna-executie datorate cedentei-antreprenor de catre debitoare, in baza contractelor de antrepriza nr.7 si nr.8 din 02.06.2008. Creditoarea a mai sustinut ca sunt indeplinite conditiile legale pentru deschiderea procedurii insolventei fata de debitoare.
Legal citata cu copie dupa cerere, debitoarea a formulat contestatie (f.110-118), prin care a solicitat respingerea cererii, deoarece suma de bani pretinsa de creditoare nu este certa si exigibila, nefiind respectate dispozitiile contractelor de antrepriza, si nu se afla in incapacitate de plata, are contracte in derulare cu partenerii de afaceri, face plati importante si dispune de posibilitati financiare pentru a acoperi creanta pretinsa de creditoare.
Analizand dispozitiile legale incidente in cauza, instanta a avut in vedere art.1 si art.3 pct.1 si 5, din a caror interpretare sistematica rezulta ca aplicarea procedurii reglementate de Legea nr.85/2006, anterior intrarii in vigoarea a Legii nr.169/2010, este supusa indeplinirii a doua conditii de fond: a) debitorul sa aiba calitatea de comerciant, societate agricola, grup de interes economic sau de alta persoana juridica de drept privat ce desfasoara si activitati economice; si b) debitorul sa se afle in stare de insolventa, definita ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
Pe de alta parte, s-a aratat ca deschiderea procedurii de insolventa, la cererea creditorului, presupune dovedirea de catre creditor, conform art.3 pct. 6 si 12 si art. 31 alin.1 din Legii nr.85/2006, in plus fata de cele doua conditii mentionate, ca este titularul unei creante banesti certe, lichide si exigibile, cu o valoare egala ori mai mare de 45 000 lei (cuantumul minim legal al creantei) si care nu a fost platita de debitor de mai mult de 90 de zile de la scadenta.
Mai prezinta relevanta dispozitiile art.2 din Legea nr.85/2006, care prevad ca scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta a retinut ca suma totala de 708 084,23 lei, pretinsa de creditoarea SC P.E. SRL, reprezinta garantii de buna-executie pe care debitoarea SC T.R.E. SRL le-ar datora antreprenorului SC P.2000 SRL, in baza contractelor de antrepriza nr.7 si nr.8 din 02.06.2008, creanta de 708 084,23 lei fiind transmisa debitoarei prin contractul de cesiune de creanta nr.316/26.08.2009 incheiat cu cedenta SC P.2000 SRL.
Conform extraselor de cont bancar de data recenta depuse de societatea debitoare, s-a aratat ca la dispozitia acesteia se afla sume de bani in moneda nationala, avand un cuantum superior valorii creantei pretinse de creditoare. Prin urmare, raportat la creanta de 708 084,23 lei pretinsa de creditoare, debitoarea nu se afla in stare de insolventa, asa cum in mod gresit se sustine prin cererea introductiva, nefiind indeplinita una din conditiile de fond cumulative, prevazute de art.1 alin.1-2 din Legea nr.85/2006, pentru aplicarea procedurii insolventei fata de debitoare, si anume existenta unui dezechilibru financiar in patrimoniul debitoarei manifestat prin lipsa fondurilor banesti indestulatoare pentru plata integrala a debitul pretins de creditoare.
Instanta a mai avut in vedere ca existenta starii de insolventa a unui debitor se stabileste la data solutionarii cererii de deschidere a procedurii insolventei, de catre judecatorul sindic, si nu raportat la data inregistrarii cererii pe rolul tribunalului, prin urmare s-a apreciat ca inscrisurile depuse de debitoare, ce atesta lichiditatile aflate la dispozitia sa la termenul de solutionare a prezentului litigiu, sunt pertinente si concludente in cauza.
Instanta a apreciat astfel ca, fata de probele propuse de debitoare, nu mai este necesara verificarea daca pretentiile banesti ale creditoarei constituie sau nu creante certe si exigibile, pentru ca, indiferent de temeinicia motivelor invocate de debitoare pentru a refuza plata, aceasta societatea nu se afla in stare de insolventa. Chiar si in situatia in care suma pretinsa de creditoare ar fi o creanta certa si exigibila, in contextul in care debitoarea a probat faptul ca in prezent nu se afla intr-o stare de dezechilibru financiar si are disponibil banesc intr-un cuantum superior creantei de 708 084,23 lei, debitoarea nu poate fi supusa procedurii insolventei, intrucat aceasta procedura nu poate fi folosita ca o cale judiciara de executare silita a oricarui debitor, fie el si rau-platnic, scopul procedurii fiind executarea silita colectiva prin plata pe cale judiciara a datoriilor debitorilor aflati in stare de insolventa, conform art.2 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare, instanta a constatat ca societatea creditoare nu este un creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, conform Legii nr.85/2006, sens in care a respins cererea creditoarei ca neintemeiata.
Impotriva sentintei civile nr.2710/02.03.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila a declarat recurs I.M. SPRL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. P.E. S.R.L. Aceasta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, invocand motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., respectiv hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
In dezvoltarea motivului de recurs, a aratat ca in sentinta civila atacata instanta de fond a retinut gresit faptul ca potrivit extraselor de cont bancar de data recenta depuse de societatea debitoare, la dispozitia acesteia s-ar afla sume de bani in moneda nationala avand un cuantum superior valorii creantei pretinse de creditoare. Fata de dispozitiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 care utilizeaza termenul de insuficienta si nu pe acela de lipsa a fondurilor banesti disponibile, reiese concluzia ca procedura insolventei se va putea deschide chiar daca debitorul dispune de unele sume de bani si face plati, insa acestea nu sunt suficiente pentru achitarea tuturor datoriilor scadente.
Arata ca, de asemenea, potrivit dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, insolventa debitorului S.C. T.R.E. S.R.L. era iminenta intrucat acesta nu a facut dovada ca la data scadentei datoriile exigibile angajate puteau fi achitate cu fonduri banesti disponibile la acea data, avand in vedere ca debitoarea nu a depus nici o dovada in acest sens. -Mai mult, mentioneaza ca trebuia sa se tina cont de extrasele de cont ale debitoarei la data cand creanta a devenit exigibila, nicidecum la data solutionarii cererii.
Cu privire la contestatia formulata de catre debitoare potrivit dispozitiilor art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, invedereaza ca hotararea atacata nu cuprinde judecata contestatiei, iar judecatorul sindic trebuia sa solutioneze mai intai contestatia.
In drept au fost invocate dispozitiile art.3041, art.304 pct.9 C.pr.civ., cele ale art. 8, art. 3 pct. 1 lit. b si art.33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.
Analizand recursul prin prisma motivelor de recurs expuse, se constata ca nu este intemeiat.
Recurenta sustine in primul rand ca dispozitiile art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 utilizeaza termenul de insuficienta a fondurilor banesti disponibile si nu pe acela de lipsa a fondurilor banesti disponibile, iar intimata debitoare nu a probat ca detine sume de bani suficiente pentru plata datoriilor exigibile.
Este adevarat ca prevederile legale indicate caracterizeaza starea de insolventa ca fiind insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile si nu au in vedere o lipsa totala a fondurilor banesti ale debitoarei.
Insa, asa cum a retinut judecatorul sindic, din extrasele de cont depuse de catre debitoare, reiese ca sumele de bani rulate de catre aceasta depasesc creanta invocata de recurenta creditoare, ca dispune de fonduri banesti pentru achitarea datoriilor exigibile, ca are in derulare contracte care ii aduc importante sume de bani in cont si nu s-ar afla intr-o situatie de lipsa a fondurilor disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
In ceea ce priveste momentul la care trebuie apreciata starea de insolventa, recurenta invoca dispozitiile art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, dispozitii legale care se refera la iminenta starii de insolventa. Potrivit acestora, iminenta starii de insolventa este atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
In cauza, insa, nu este vorba despre iminenta starii de insolventa, ci chiar despre existenta sau inexistenta starii de insolventa.
Existenta starii de insolventa trebuie apreciata nu numai la data formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, ci si la momentul deschiderii procedurii insolventei, asa cum corect a apreciat judecatorul sindic. Deci trebuie sa fie o stare continua care denota imposibilitatea efectiva a debitorului de a plati datoriile exigibile cu lichiditatile avute la dispozitie. Daca s-ar considera ca aprecierea starii de insolventa trebuie raportata doar la momentul formularii cererii introductive, este posibila pronuntarea unei hotarari de deschidere a procedurii insolventei impotriva unui debitor care, la data deschiderii procedurii sa nu se afle efectiv intr-o asemenea stare de insolventa.
Faptul ca, prin hotararea atacata, judecatorul sindic a omis sa solutioneze contestatia formulata de catre debitoare este un motiv de recurs care ar putea fi invocat de catre partea interesata, respectiv de catre aceasta. Totodata, conform art.2812 alin.2 C.pr.civ., completarea hotararii, in cazul in care instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere, cum este cazul contestatiei debitoarei la cererea de deschidere a procedurii insolventei, nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art.281-2812.
Avand in vedere aceste considerente, se constata ca motivele de recurs invocate nu sunt intemeiate, iar sentinta atacata este legala si temeinica.
In consecinta, in temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., a fost respins recursul ca nefondat.