Legea societatilor comerciale. Convocarea adunarii generale a asociatilor.
- Legea nr.31/1990, art.195
Expirarea mandatului administratorului statutar nu confera niciunui asociat, ce reprezinta sub o patrime din capitalul social, dreptul sa convoace adunarea generala, intr-o asemenea situatie, instanta fiind cea care are acest drept.
Conform art.195 din Legea nr.31/1990 "administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala (...), un asociat sau un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunarii generale, aratand scopul acestei convocari".
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.1710 din 14.09.2012) - Domeniu: Suspendarea executarii hotararii A.G.A
Prin sentinta civila nr.8176/8.06.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila a fost admisa in parte cererea principala formulata de reclamantii N.I. si N.D. in contradictoriu cu parata S.C. I M S.R.L., dispunandu-se suspendarea executarii hotararii adunarii generale a asociatilor S.C. I M S.R.L. din 4.05.2012 pana la solutionarea in prima instanta a cererii privind constatarea nulitatii absolute care face obiectul dosarului nr.18476/3/2012; a obligat reclamantii in solidar la plata unei cautiuni in cuantum de 2000 lei, efectele suspendarii urmand a se produce de la data achitarii cautiunii; a fost respinsa cererea de interventia accesorie in interesul paratei, formulata de intervenienta N. (D.) D.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
In conformitate cu dispozitiile art.133 din Legea nr.31/1990 odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotararii atacate.
Potrivit dispozitiilor art.581 alin.1 Cod pr.civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cumulativ o cerere formulata pe calea speciala a ordonantei presedintiale si care constituie totodata cerinte de admisibilitate speciale, care se adauga conditiilor generale de exercitiu ale actiunii civile: urgenta, caracterul vremelnic si conditia nerejudecarii fondului.
Intrucat art.133 din Legea nr.31/1990 face referire la procedura ordonantei presedintiale, in cazul formularii unei cereri de suspendare intemeiata pe aceste prevederi legale, reclamantul trebuie sa dovedeasca indeplinirea cerintelor art.581 c.pr.civ., simpla introducere a actiunii in anulare nefiind suficienta pentru a se obtine suspendarea executarii hotararii atacate.
Elementele ce caracterizeaza urgenta, cerinta subliniata de art.581 alin.1 Cod pr.civ., corespund situatiilor in care se tinde la pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, se urmareste prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara sau inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Exista urgenta, atunci cand pastrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau inlaturarea unei piedici ivite in cursul unei executari nu se pot realiza in mod eficace pe calea dreptului comun.
In cauza este indeplinita aceasta cerinta a urgentei, intrucat demersul reclamantilor este menit sa previna o paguba iminenta si care nu ar putea fi inlaturata, atat pentru societate, cat si pentru titularii cererii. Deciziile luate in cadrul adunarii generale privesc situatia financiara a societatii, alegerea administratorului, masuri care ar putea avea drept consecinta angajarea ireversibila a societatii din punct de vedere patrimonial, prin savarsirea unor acte care nu au la baza o vointa sociala valabil formata tertii avand posibilitatea sa invoce, pentru apararea drepturilor lor nascute din raporturile juridice stabilite cu societatea parata, prevederile art.54 din Legea nr.31/1990 si principiul bunei-credinte.
In acelasi timp masura referitoare la excluderea reclamantului N.I. este de natura a inlatura posibilitatea exercitarii drepturilor aferente calitatii de asociat, iar formularea unei plangeri penale impotriva acestuia conduce in mod iminent la crearea unor prejudicii de imagine asociatului vizat prin adoptarea acestei decizii.
Caracterul vremelnic al masurilor dispuse in procedura speciala a ordonantei presedintiale poate rezulta din natura masurii luate sau chiar din cuprinsul cererii de ordonanta prin care se solicita ca producerea efectelor sa fie limitata pentru o anumita perioada.
Instanta considera indeplinita cerinta vremelniciei intrucat reclamantii solicita luarea unor masuri cu caracter temporar menite sa dureze pana la solutionarea irevocabila a litigiului de fond care face obiectul dosarului nr.18476/3/2012 aflat pe rolul Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila. Din punct de vedere semantic suspendarea este echivalenta cu incetarea temporara a unei actiuni, in speta de fata a executarii masurilor adoptate in cadrul sedintei adunarii generale a asociatilor din data de 04.05.2012.
Prin cererea de fata nu se prejudeca fondul pricinii intrucat instanta este investita sa analizeze numai aparenta dreptului, verificarea temeiniciei motivelor de nulitate invocate de reclamanti fiind rezervata litigiului de fond.
Cercetand inscrisurile depuse de parti in probatiune, tribunalul constata ca aparenta dreptului este in favoarea reclamantilor.
Astfel, potrivit art.195 alin.1 si 2 din Legea nr.31/1990, administratorilor le revine prerogativa convocarii adunarii generale a asociatilor, in masura in care acestia refuza sau daca posturile de administrator sunt vacante, asociatul care reprezinta cel putin 1/4 din capitalul social trebuind sa ceara instantei judecatoresti, in conditiile prevazute de art.119 alin.3 din Legea nr.31/1990, autorizarea convocarii adunarii generale, neputand convoca chiar el adunarea generala, in lipsa unei dispozitii in acest sens in actul constitutiv.
In speta de fata, convocarea adunarii generale a fost realizata de asociatul D.(fosta N.)D., fara a obtine autorizarea instantei si in lipsa unei clauze care sa-i confere acest drept, incluse in actul constitutiv, ceea ce este de natura a pune in evidenta o aparenta de nelegalitate a hotararii AGA din 04.05.2012.
Tribunalul apreciaza ca nu sunt incidente in cauza de fata prevederile regasite in art.210 din Noul Cod Civil in masura in care acestea vizeaza etapa constituirii persoanei juridice si nu cea a functionarii. Prin aceste dispozitii legale, legiuitorul a conferit fondatorilor sau persoanelor desemnate de acestia puteri de reprezentare, pana la data constituirii organelor de administrare, fixand in sarcina lor o responsabilitate fata de terti pentru realizarea si continuarea operatiunilor necesare constituirii persoanei juridice.
Tribunalul constata ca reclamantii au fost convocati la adresele mentionate in actul constitutiv, in conformitate cu prevederile statutare (art.13 lit.d), nefacandu-se dovada ca acestia au notificat celorlalti asociati o alta adresa unde doresc sa primeasca comunicarile sau inscrisurile in legatura cu exercitarea calitatii de actionar. Reclamantii nu au facut dovada ca in registrul asociatilor, tinut in conformitate cu prevederile art. 198 din Legea nr.31/1990 (in care se inscriu, dupa caz, numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecarui asociat sau orice alta modificare privitoare la acestea) figura, la momentul expedierii convocarii, o alta adresa decat cea la care au fost transmise convocarile. Inscrisurile reprezentate de incheierile de sedinta din cadrul dosarului nr.19690/300/2011 nu creeaza o aparenta de temeinicie a sustinerilor reclamantilor, intrucat din cuprinsul lor nu rezulta decat ca instanta a dispus citarea reclamantului N.I. sa se faca la adresa din Bucuresti, str. ... nr.20, sector 2, ( domiciliul ales din Romania), nu si imprejurarea ca aceasta adresa este cea la care locuiau in fapt reclamantii. In consecinta, referitor la acest motiv invocat de reclamanti, tribunalul apreciaza ca acesta nu poate sustine o aparenta de nevaliditate a hotararii AGA din 04.05.2012.
Se observa insa ca asociatii N.D. si N.I. nu au fost convocati cu respectarea termenului de 10 zile prevazut de art.195 alin.3 din Legea nr.31/1990, conform carora convocarea adunarii se va face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi.
Verificarea indeplinirii cerintelor prevazute de textul legal mentionat din perspectiva termenului de convocare se face raportat la momentul primirii convocarii si nu la momentul expedierii acesteia, intrucat finalitatea prevederii legale consta realizarea instiintarii efective a asociatilor cu privire la data desfasurarii adunarii, pentru a se asigura posibilitatea de participare la dezbateri si de exercitare a dreptului de vot.
Or, astfel cum rezulta din confirmarile de primire, factorul postal a constatat lipsa destinatarilor (a reclamantilor) la domiciliu la data de 26.04.2012 (motiv pentru care nu s-a realizat predarea convocarii), cu mai putin de 10 zile inainte de data tinerii adunarii (3.05.2012, respectiv 04.05.2012).
Reclamantii nu au fost prezenti in cadrul adunarii, iar convocarea acestora fara a se respecta termenul de 10 zile este de natura a prefigura nevalabilitatea formarii vointei sociale in ceea ce priveste masurile adoptate de adunare.
Masura alegerii administratorului societatii a fost luata, la a doua convocare, prin votul favorabil al asociatilor reprezentand 50% din capitalul social, cu respectarea prevederilor art.193 alin.3 din Legea nr.31/1990, conform carora, daca adunarea legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
Desi actul constitutiv al societatii nu deroga de la regula unanimitatii instituita prin prevederile art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 referitor la hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv, in speta de fata, alegerea administratorului societatii nu reprezinta un caz de modificare a actului constitutiv in conditiile in care mandatul administratorilor initiali a expirat la data de 22.11.2009.
Art.16 lit. a din actul constitutiv stipuleaza ca societatea este administrata de N.I. si N.D., administratorii fiind numiti pe o perioada de 4 ani cu posibilitatea prelungirii mandatului cu aceeasi perioada.
Or, in masura in care mandatul administratorilor numiti la constituirea societatii a expirat, acesta nefiind prelungit, desemnarea unui nou administrator nu poate reprezenta o modificare a actului constitutiv.
In ceea ce priveste masura excluderii din societate a asociatului N.I., tribunalul apreciaza ca modalitatea in care a fost exprimata vointa sociala ("se aproba excluderea asociatului N.I.") prefigureaza incalcarea prevederilor art.223 din Legea nr.31/1990, care include in sfera atributionala exclusiva a instantelor judecatoresti aplicarea sanctiunii excluderii. Semnificatia data de parata, prin intampinare acestei decizii luate de adunarea generala, nu rezulta cu evidenta din cuprinsul dezbaterilor din cadrul adunarii, procesul-verbal al sedintei nefacand nicio referire la intentia asociatilor prezenti, al caror vot a fost exprimat in sensul excluderii, de sesizare a instantei de judecata in conditiile prevazute de art. 223 din Legea nr. 31/1990.
Referitor la sustinerile reclamantilor din cadrul pct. VI al actiunii, tribunalul apreciaza ca frauda la lege si cauza ilicita nu pot fi stabilite decat in cadrul procesului purtat in conditiile dreptului comun, implicand verificari de fond, neputand fi analizate in contextul procesual sumar al ordonantei presedintiale care presupune numai o pipaire a fondului, in vederea stabilirii aparentei dreptului.
Neincluderea pe ordinea de zi a adunarii, expusa in cadrul convocatorului, a mandatarii asociatei N.I.G. pentru aducerea la indeplinire a masurilor adoptate la 04.05.2012 nu este de natura a pune in evidenta o aparenta de nelegalitate. Adunarea generala are competenta de a discuta si de a decide asupra unor probleme care nu au fost mentionate expres in ordinea de zi comunicata, daca aceste probleme rezulta din desfasurarea dezbaterilor, fiind menite sa asigure punerea in aplicare a hotararilor adunarii generale.
Impotriva acestei sentinte formuleaza recurs parata S.C. I M S.R.L., solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul respingerii cererii de ordonanta presedintiala de suspendare a Hotararii Adunarii Generale a Asociatilor din data de 4.05.2012.
Motivele de recurs invocate sunt, in esenta, urmatoarele:
I. Fata de gresita interpretare a prevederilor art.133 alin.2 din Legea nr.31/1990, sub aspectul momentului la care se impune obligarea reclamantilor la achitarea unei cautiuni
Astfel cum s-a retinut si in doctrina stabilirea cautiunii este generata de existenta unui prejudiciu pe cale l-ar putea suferi Societatea prin amanarea executarii hotararii atacate pana la solutionarea cererii in anularea acesteia. Mai mult, Curtea Constitutionala a calificat depunerea cautiunii reglementata de catre art.133 alin.2 LSC drept o garantie, in sensul ca, partea interesata va putea cere si obtine despagubiri, pentru pagubele suferite datorita intarzierii executarii hotararii respective, precum si o maniera de apreciere asupra caracterului eventual sicanator al unei astfel de demers, dar si o modalitate de a descuraja cererile nefundamentate, ori exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale.
Plecand de la acest din urma caracter, practica instantelor a fost constanta in a califica necesitatea achitarii unei cautiuni drept o conditie de admisibilitate speciala a unei cereri de suspendare, de natura celei reglementate de art.133 alin.l LSC.
Fata de aceste considerente, apreciem ca, in speta, judecatorul fondului a procedat gresit atunci cand a respins cererea subscrisei de achitare anticipata a cautiunii, si a considerat ca acest aspect va fi avut in vedere la momentul solutionarii, pe fond a cererii. Practic, prin maniera de interpretare a art.133 alin.2 LSC, prima instanta a anihilat caracterul de conditie de admisibilitate speciala a obligatiei de achitare a cautiunii, sustragand prevederea legala de la scopul pentru care a fost reglementata.
II. Fata de nelegalitatea si netemeinicia solutiei de fond prin raportare la prevederile art.581 C.proc.civ.
In ceea ce priveste fondul cererii, solutia primei instante, de admitere a solicitarii reclamantilor de emiterea a unei ordonante presedintiale de suspendare a executarii Hotararilor AGA din 04.05.2012, este profund nelegala si netemeinica, dat fiind faptul ca in speta intreg materialul probator administrat face dovada neindeplinirii cumulative a prevederilor art.581 C.proc. civ.
I. In ceea ce priveste neindeplinirea in speta a conditiei urgentei, generate de existenta unui prejudiciu iminent
Dupa cum rezulta si din aspectele expuse anterior, in analiza existentei sau inexistentei unui cauze care sa genereze adoptarea unei masuri urgente, precum este cea a suspendarii executarii Hotararilor AGA (reglementata de art.133 alin.l), de esenta sunt:
• Iminenta producerii unui prejudiciu, generat exclusiv de Hotararea AGA a carei suspendare se solicita;
• Inexistenta unei posibilitati de reparare a unui astfel de prejudiciu, alta decat cea a suspendarii actului ce face obiectul cauzei
Din cuprinsul inscrisului denumit Hotararea AGA din 04.05.2012, rezulta ca, in realitate, la data de 04.05.2012, AGA a adoptat, prin votul asociatilor, intruniti in conditii de cvorum, un numar de 5 hotarari distincte:
1. S-au aprobat si ratificat situatiile financiare pe anul fiscal 2010, fiind prorogata discutarea celor aferente anului fiscal 2011
2. S-a aprobat desemnarea d-nei N.I.G. in functia de administrator al societatii;
3. S-a aprobat amanarea discutarii si aprobarii actului constitutiv al Societatii, reactualizat
4. S-a aprobat initierea procedurilor de excludere a asociatului N.I. pentru comiterea de fraude in dauna Societatii
5. S-a aprobat formularea unei plangeri penale impotriva asociatului N.I.
De mentionat ca, in intregul cuprins al cererii de ordonanta presedintiala nu se invoca niciun argument care sa dovedeasca existenta unor consecinte prejudiciabile cauzate asociatului N.D. In ceea ce il priveste pe asociatul N.I., singurele argumente invederate, sub aspectul unui eventual prejudiciu, sunt cele legate de hotararea de excludere si cea de formulare a unei plangeri penale impotriva sa, fara a se preciza care ar fi prejudiciile generate de exercitarea calitatii de administrator de catre N.I.G., sau cea a aprobarii si ratificarii situatiilor financiare pe anul fiscal 2010. Pe cale de consecinta, suspendarea Hotararii AGA din 04.05.2012 si in privinta acestor aspecte, neatacate de catre partile adverse, imbraca, in mod evident, forma unei ultra petita.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 223 LSC: excluderea unui asociat se pronunta prin hotarare judecatoreasca, la cererea societatii sau a oricarui asociat.
Pe cale de consecinta, promovarea unei actiuni in excludere nu este conditionata de existenta unei hotarari AGA a Societatii, ea putand fi promovata de oricare dintre actionari, in orice moment, pentru motive temeinice.
Vointa asociatilor, ce intruniti in cadrul unei adunari generale, si-au exprimat intentia de a initia procedurile de excludere a unuia dintre ceilalti asociati, nu poate fi ingradita in mai era in care incearca reclamantii sa o faca, dat fiind faptul ca vocatia fiecaruia dintre asociati de a initia procedurile de excludere se naste in virtutea calitatii acestora (i.e.de asociat), potrivit legii.
Pe cale de consecinta, iminenta prejudiciului nu este generata de existenta Hotararii AGA nr. 4, caci introducerea unei actiuni in excludere (ce poate fi initiata de oricare dintre asociati, oricand) este un act independent de Hotararea a carei suspendare se solicita. Mai mult, cum prin suspendarea Hotararii AGA nr.4 nu se poate infrange dreptul fiecarui asociat de a promova actiune in excludere, este evident ca suspendarea nu constituie unicul mod in care ipoteticul prejudiciu exhibat de catre partile adverse poate fi reparat.
De asemenea, cum Hotararea AGA, de la punctul 4, nu reprezinta decat o propunere de initiere a demersurilor de excludere, apreciem ca nu exista un real prejudiciu cauzat partii adverse, caci excluderea unui asociat nu poate fi dispusa decat prin hotarare judecatoreasca. Ori, intr-un eventual litigiu in excludere, partea adversa va putea administra tot materialul probator de care intelege sa se foloseasca spre a combate cererea de excludere. Aceleasi concluzii se impun si in ceea ce priveste formularea plangerii penale.
Ceea ce este cu adevarat urgent, este ducerea la indeplinire, in special a hotararii de numire a unui nou administrator, astfel cum a fost aceasta votata in AGA din 04.05.2012, spre a scoate societatea de sub spectrul unei eventuale actiuni in dizolvare, pe care in temeiul art. 237 din LSC o poate introduce orice persoana interesata, precum si Oficiul Registrului Comertului, din oficiu.
In ceea ce priveste aparenta dreptului, aceasta este in mod evident in favoarea recurentei, dupa cum rezulta din argumentele invocate in paragrafele urmatoare:
a. Fata de lipsa dreptului asociatei N.D., nascuta D., de a convoca Adunarea Generala:
In speta, recurenta arata ca mandatul administratorilor desemnati statutar a incetat inca de la nivelul anului 2009, astfel incat societatea se afla intr-o situatie juridica nereglementata de catre LSC (norma speciala), respectiv cea a lipsei organelor de administrare.
Pe cale de consecinta, asociata N.D. nu avea cum sa se adreseze administratorilor societatii, iar instanta nu putea fi investita cu o actiune in autorizarea convocarii adunarii generale, generata de un refuz al administratorului de a-si indeplini aceasta obligatie legala, fata de imprejurarea ca, in mod evident si necontestat de vreuna din parti, inainte sau in timpul prezentului proces, ne aflam intr-un caz de inexistenta a unui astfel de organ statutar al societatii, data fiind incetarea mandatului administratorilor, inca de la nivelul anului 2009.
Pe cale de consecinta, in virtutea prevederilor art.210 NCC, asociata N.D., in calitate de fondator al Societatii, in sensul NCC, in interesul acesteia, a procedat la convocarea adunarii generale, in scopul de a reglementa si rectifica o situatie ce expune Societatea, potrivit art. 237 din LSC, la riscul de a fi dizolvata, la cererea oricarei persoane interesate sau a Oficiului Registrului Comertului, indeplinind astfel, o obligatie ce, la nivelul anului 2009 incumba reclamantilor.
b. Lipsa unei comunicarii a notificarii privind convocarea Adunarii Generale:
Un prim aspect ce trebuie mentionat este cel potrivit caruia, din cuprinsul cererii de ordonanta presedintiala, rezulta ca argumentatia formulata vizeaza exclusiv o pretinsa necomunicare a actelor catre N.I., fara a se prezenta vreun argument in sustinerea unei astfel de pretinse necomunicari catre reclamantul N.D.
Potrivit prevederilor art.98 C.proc.civ: "Schimbarea domiciliului uneia din parti in timpul judecatii trebuie, sub pedeapsa neluarii ei in seama, sa fie adusa la cunostinta ... partii potrivnice prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o data cu petitia prin care se instiinteaza instanta despre schimbarea domiciliului."
In speta, prin inscrisurile exhibate de catre reclamanti nu s-a facut dovada comunicarii schimbarii domiciliului reclamantului N.I. in conditiile impuse de art.98 C.proc.civ., motiv pentru care (fata de sanctiunea inopozabilitatii prevazute de art.98 C.proc.civ. nu poate fi imputata respectarea prevederilor legale si statutare privind convocarea asociatilor la adunarea generala la adresa de domiciliu, astfel cum este aceasta indicata in Actul Constitutiv al Societatii, dar si cum rezulta din relatiile emise de catre Oficiul Registrului Comertului si din actele de identitate ale reclamantului, existente la data convocarii.
Pe cale de consecinta, lipsa de diligenta a reclamantului N.I., care nu a inteles sa sesizeze Registrul Comertului in privinta unei pretinse modificari a domiciliului sau, nu imi poate fi imputata mie, cum partea adversa nu poate sa isi invoce propria turpitudine spre a castiga sau consolida un drept ori un beneficiu.
In fapt, modificarea domiciliului reclamantului a operat abia la data de 18.05.2012, astfel cum rezulta din copia cartii sale de identitate, moment ulterior datei de 04.05.2012, cand a avut loc adunarea generala a asociatilor.
c. Nerespectarea termenului legal de 10 zile:
Contrar celor sustinute de catre reclamanti, in doctrina s-a retinut in mod constant faptul ca termenul de 10 zile prevazut de art.195 LSC curge de la data expedierii convocarii, iar nu de la data primirii acesteia.
Ratiunile unei astfel de pozitii sunt generate de aspectul potrivit caruia faptul efectiv al comunicarii nu este realizat in mod personal de catre administrator (in cazul nostru de asociatul fondator), ci prin intermediul unei terte persoane juridice, respectiv Posta Romana. Pe cale de consecinta, fapta unui tert, ce esueaza in a-si indeplini obligatiile si a comunica in termen util convocarea nu poate fi imputata expeditorului.
Mai mult, dat fiind faptul ca procedura de comunicare s-a realizat prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, necomunicarea poate fi imputata chiar destinatarului, care primind avizul de expeditie nu a dat curs acestuia, in sensul de a se prezenta la oficiul postal relevant spre a-si ridica anterior precizata corespondenta.
In speta, asociata N.D. a realizat in data de 23.04.2012 procedura de convocare pentru adunarea generala din data de 04.05.2012, respectand astfel termenul de 10 zile reglementat de art. 195 LSC.
d. incalcarea conditiilor legale de cvorum necesare pentru adoptarea hotararilor de numire a administratorilor:
Potrivit art.194 din LSC, dar si conform prevederilor art.12 litera c) a Actului Constitutiv al Societatii, AGA are printre atributiile principale numirea si revocarea administratorilor. Mai mult, art.194 LSC catalogheaza un astfel de atribut drept obligatie.
In ceea ce priveste conditiile de cvorum necesare, acestea sunt cele prevazute in art.192 LSC, coroborat cu art. 193 din LSC, mai putin in situatia cand hotararile au ca obiect modificarea actului constitutiv.
In speta, problema de drept dedusa judecatii este cea a clarificarii naturii juridice a hotararii de numire a asociatei N.I.G. in functia de administrator.
Dupa cum s-a statuat si in jurisprudenta, constituie hotarare de modificare a actului constitutiv, hotararea de schimbare, sau revocare a administratorilor numiti prin actul constitutiv, insa situatia premisa ce sta la temelia unei astfel de interpretari este cea a existentei unui mandat valabil al administratorului la momentul schimbarii/ revocarii.
Ori in speta, la data adoptarii Hotararii AGA din 04.05.2012, mandatul administratorilor numiti prin Actul Constitutiv al Societatii expirase inca din 22.11.2009, acestia nemaiavand calitatea de administratori, incepand cu data expusa mai sus.
Astfel, nu ne aflam in situatia unei schimbari sau revocari a administratorilor numiti prin Actul Constitutiv, ci in prezenta unei constituiri a unor organe administrative ale societatii, in situatia lipsei acestora.
e. Incalcarea prevederilor legale privind propunerea de excludere a asociatului N.I.:
Interpretarea data de catre reclamanti punctului de pe ordinea de zi a AGA din 04.05.2012 si din cuprinsul Hotararii din 04.05.2012 privind excluderea asociatului N.I., este una exagerata.
Asociata N.D. a propus doar initierea demersurilor de excludere a asociatului N.I. din societate.
Propunerea asociatei N.D. de initiere a acestor demersuri de excludere, presupune introducerea actiunii la care fac trimitere chiar reclamantii, respectiv cea reglementata de art.222 lit.d din LSC.
De altfel, potrivit art.223 din LSC, excluderea unui asociat produce efecte juridice doar in masura in care este dispusa printr-o hotarare judecatoreasca.
In plus fata de acestea, o eventuala invalidare a Hotararii nr.4 adoptata in AGA din 04.05.2012, nu produce efecte directe asupra acelor Hotarari adoptate la aceeasi data.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 10.09.2012, intimatii N.I. si N.D. solicita respingerea recursului ca neintemeiat.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand actele dosarului, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste primul motiv de recurs, potrivit caruia instanta de fond a interpretat gresit prevederile art.133 alin.2 din Legea nr.31/1990 referitor la momentul depunerii cautiunii, sustinerile recurentei nu pot fi retinute.
Astfel, interpretand textul de lege cuprins in art.133 alin.2, in afara faptului ca obligarea la plata cautiunii este o masura lasata la aprecierea instantei, neavand caracter obligatoriu precum in cererile de suspendare prev. de art.403 C.pr.civ., obligarea reclamantului la plata cautiunii, in situatia in care instanta apreciaza ca este necesara plata acesteia, este ulterioara momentului suspendarii, nefiind o conditie prealabila de admisibilitate: "presedintele, incuviintand suspendarea, poate obliga reclamantul la o cautiune".
In ceea ce priveste cel de-al motiv de recurs referitor la netemeinicia solutiei in raport de dispozitiile art.581 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Cum in mod corect a aratat si recurenta, ordonanta presedintiala are drept obiect obligarea rapida a unei hotarari provizorii, fiind necesare intrunirea unor conditii speciale de admisibilitate, respectiv: neprejudicierea fondului si urgenta, neprejudecarea fondului impunand o analiza a aparentei de drept.
Prin hotararea AGA din 4.05.2011 hotarare a carei suspendare se solicita, s-a hotarat urmatoarele:
1. aprobarea si notificarea situatiilor financiare pe anul fiscal 2010, fiind prorogata discutarea celor aferente anului fiscal 2011,
2. s-a aprobat desemnarea d-nei N.I.G. in functia de administrator al societatii;
3. s-a aprobat amanarea discutarii si aprobarii actului constitutiv al societatii, reactualizat;
4. s-a aprobat initierea procedurilor de excludere a asociatului N.I. pentru comiterea de fraude in dauna societatii;
5. s-a aprobat formularea unei plangeri penale impotriva acestui asociat.
Fara a prejudeca fondul cauzei, judecatorul ordonantei presedintiale are obligatia de a "pipai" acest fond astfel incat conditiile de admisibilitate sa fie circumscrise raporturilor juridice de fapt deduse judecatii.
Astfel, Curtea retine ca adunarea generala din data de 4.05.2011 a fost convocata de catre unul dintre asociati - N.I.G., desi potrivit art.195 alin.1 din Legea 31/1990 aceasta obligatie apartine administratorului societatii, calitate pe care respectiva asociata nu o indeplinea.
Este adevarat ca mandatul administratorului societatii expirase din anul 2009, insa nici aceasta situatie nu confera asociatului ce detine sub o patrime din capitalul social dreptul de a convoca adunarea generala.
Nu este o situatie nereglementata de lege, astfel cum incearca sa sustina recurenta drept justificare pentru convocarea facuta, Legea nr.31/1990 stabilit ca intr-o asemenea situatie asociatul are dreptul de a formula actiune in justitie, instanta fiind cea care poate hotari cu privire la convocarea adunarii generala in situatia in care administratorul statutar se opune convocarii ori in alte situatii asimilate refuzului de convocare.
Nu pot fi retinute sustinerile recurentei care incearca sa justifice si sa creeze o nota de legalitate acestei convocari prin faptul ca tocmai lipsa unui mandat valabil al administratorului a determinat-o pe asociata N.I.G. sa convoace adunarea generala avand in vedere posibilitatea formularii unei eventuale actiuni in dizolvare intemeiata pe dispozitiile art.237 din Legea 31/1990.
Mandatul administratorului statutar a expirat din anul 2009, timp in care societatea a functionat si dupa trecerea a aproximativ 3 ani aceasta problema a capatat caracter de "urgenta", rezolvarea acesteia nefiind o justificare pentru incalcarea normelor imperative ale legii. Calitatea de fondator al societatii nu-i ofera asociatei N.I.G. drepturi neprevazute de lege.
Un alt aspect analizat de catre Curte vizeaza modalitatea in care au fost facute convocarile asociatilor pentru AGA din 4.05.2011.
Astfel, convocarea a fost facuta la o adresa la care asociata N. cunostea ca nu mai reprezinta in fapt, adresa de domiciliu a asociatului N.I. avand in vedere ca respectivul apartament facuse obiectul partajului de bunuri comune intre acesta si asociata N.(D.)D., fiindu-i atribuit in exclusivitate acestuia din urma.
Dat fiind relatiile de rudenie dintre ele asociati: copii - parinti, rezulta cu certitudine faptul ca asociata N.I.G. a convocat pe asociatul N.I. la o adresa la care stia cu siguranta ca nu mai locuia la momentul efectuarii convocarii.
Recurenta nu se poate prevala de faptul ca intimatul N.I. nu a comunicat societatii schimbarea de domiciliu atata vreme cat cunostea faptul ca aceasta adresa a fost schimbata, ca acesta nu mai locuia in fapt acolo si cu toate acestea, cu rea-credinta l-a convocat la respectiva adresa, singura la care s-a facut aceasta convocare, desi avea la dispozitie si formele de publicitate recunoscute de lege in aceasta situatie.
Lipsa dreptului de a convoca adunarea generala de catre unul dintre asociati, fara a avea calitatea de administrator, precum si incalcarea dispozitiilor legale referitoare la convocare sunt motive suficiente pentru a forma convingerea Curtii referitoare la legalitatea masurii suspendarii executarii hotararii AGA din 4.05.2011 dispusa in mod corect de catre prima instanta, fara a mai fi necesar si analizarea celorlalte motive invocate de catre recurenta.
In consecinta, in temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. s-a respins recursul ca nefondat. 1