Termenul de declarare a recursului in cazul incheierilor pronuntate in temeiul art.71 din OUG nr.116/2009.
- OUG nr.116/2009, art.71
- Codul de procedura civila, art.331 si urm.
Procedura prevazuta de art.71 din OUG.nr.116/2009 are caracter necontencios si ii sunt incidente normele de drept comun cuprinse in art. 331-339 C.pr.civ. cu privire la procedura necontencioasa.
Pe cale de consecinta, sunt aplicabile dispozitiile art. 336 alin.2 C.pr.civ., potrivit carora termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fata, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 1135 din 30.04.2012) - Domeniu - Competenta materiala.
I. Prin Incheierea nr. 8 din 11.01.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 64744/3/2011, a fost respinsa ca neintemeiata cererea de interventie formulata de intervenientul O.G.G., a fost admisa cererea de inregistrare formulata de petenta S.C. C M S.A. si s-a dispus mentionarea in registrul comertului a Hotararii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor S.C. C M S.A. nr. 1/13.09.2011; a mai fost obligat intervenientul la plata catre petenta a sumei de 13.321,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
II. Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs intervenientul O.G.G., la data de 03.02.2012.
III. Asupra exceptiei tardivitatii declararii recursului, Curtea retine urmatoarele:
Prin intrarea in vigoare a dispozitiilor OUG nr. 116/2009, competenta de solutionare a cererilor de inregistrare in registrul comertului si, dupa caz, a altor cereri aflate in competenta de solutionare a judecatorului delegat au fost transferate pe o perioada limitata directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal si/sau persoanei sau persoanelor desemnate de catre directorul general al Oficiului National al Registrului Comertului.
In legatura cu acest aspect, cu prilejul analizarii constitutionalitatii art. 6 din Legea nr. 26/1990, Curtea Constitutionala a statuat ca atributiile judecatorului delegat au fost preluate de directorul oficiului registrului comertului, respectiv instanta, fara ca institutia judecatorului delegat sa fi fost, expres sau implicit, desfiintata (Deciziile nr. 861/2010, nr. 1274/2010). S-a precizat ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului sunt in vigoare, fiind doar suspendata aplicarea lor in ceea ce priveste competentele judecatorului delegat.
Or, in conditiile recunoasterii suspendarii temporare a aplicarii dispozitiilor legale privind competenta judecatorului delegat, raman lipsite temporar de efecte si prevederile referitoare la actele emise de acesta si calea de atac de urmat.
In cazul cererilor in legatura cu care la dosar s-au depus cereri de interventie, dispozitiile art. 71 din OUG nr. 116/2009 au prevazut competenta instantei, care se va pronunta in dosar printr-o hotarare, atacabila cu recurs, fara a exista o precizare expresa cu privire la termenul de recurs, ca in cazul art. 4 privind cererile de fuziune sau divizare, care face o trimitere expresa la procedura necontencioasa, sau ca in cazul caii de atac a plangerii impotriva rezolutiei judecatorului delegat.
Acest transfer temporar de competenta nu a putut schimba insa caracterul si natura necontencioasa a procedurii jurisdictionale instituite de Legea nr. 26/1990 si de Legea nr. 31/1990, completata cu normele de drept comun cuprinse in art. 331-339 C.pr.civ., care se intregesc cu dispozitiile privind procedura contencioasa, in masura in care nu sunt contrare naturii necontencioase a cauzei, potrivit art. 338 C.pr.civ. Desi trimiterea expresa la aceste norme generale se regaseste in cazul altor categorii de cereri, trasaturile procedurii gratioase se regasesc si in privinta acestor cereri aflate anterior in competenta judecatorului delegat, confirmand principiul simetriei formelor.
De altfel, dispozitiile art. 335 C.pr.civ. nu exclud, de principiu, posibilitatea interventiei unor persoane interesate, concluzia rezultand din chiar formularea legiuitorului, dar cererea acestora nu poate fi incadrata la dispozitiile art. 49 C.pr.civ. deoarece realizarea unui drept propriu este incompatibila cu specificul procedurii. Interventia tertilor in procedura necontencioasa este doar o modalitate de sesizare a instantei cu privire la deficientele cererii principale, care poate uneori determina instanta sa constate ca aceasta a devenit contencioasa si sa indrepte partile spre procedura de drept comun.
Instituirea acestei reguli speciale nu transforma, insa, procedura de solutionare a cererii intr-una contencioasa, deoarece, in ciuda aparitiei unor parti cu interese contradictorii (contencios subiectiv), obiectul cauzei pastreaza caracterul necontencios decurgand din faptul ca instanta nu va transa cu putere de lucru judecat asupra litigiului de fond dintre parti, ci doar va analiza daca cererea si actele ce o insotesc indeplinesc cerintele legale necesare pentru efectuarea cuvenitelor mentiuni.
Trimiterea la dispozitiile art. 49 - 56 C.pr.civ. inserata in alin. 2 din art. 71 din OUG nr. 116/2009, cu privire la solutionarea cererilor de inregistrare si a cererilor de interventie, a avut tocmai scopul de a inlatura in mod expres caracterul inadmisibil "de plano" al cererilor de interventie, in raport de obiectul cererilor adresate de petenti, si de a inlatura rezervele manifestate anterior de practica sub acest aspect.
Formularea cererilor de interventie ramane singura cale care permite tertilor interesati, de buna-credinta, sa intervina in aceasta procedura, pentru a evidentia nerespectarea unor cerinte legale, fara sa se blocheze accesul petentului la analizarea cererii in limitele conferite controlului de legalitate realizat prin raportare la caracterul necontencios al procedurii.
In conditiile mentinerii caracterului necontencios al unei asemenea cauze, raman incidente normele de drept comun cuprinse in art. 331-339 C.pr.civ. cu privire la procedura necontencioasa.
Pe cale de consecinta, sunt aplicabile dispozitiile art. 336 alin.2 C.pr.civ., potrivit carora termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fata, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
In speta, astfel cum rezulta din practicaua hotararii atacate, intervenientul a fost reprezentat de avocat la termenul din 11.01.2012, cand a pus concluzii asupra cererii formulate.
Ca urmare, termenul de recurs de 15 zile prevazut de art. 301 C.pr.civ. a inceput sa curga de la pronuntarea hotararii, iar nu de la comunicare, intrucat norma speciala de procedura necontencioasa este derogatorie.
Intervenientul a formulat la data de 03.02.2012 recursul impotriva hotararii pronuntate la 11.01.2012.
In consecinta, constatand ca recursul a fost formulat cu depasirea termenului prevazut de lege, avand in vedere si dispozitiile art. 101 alin.1 si 103 alin.1 C.pr.civ., Curtea a admis exceptia si a respins recursul ca tardiv formulat, in temeiul art. 312 C.pr.civ.