Somatie de plata. Sentinta civila nr. 156/08.02.2007. Inadmisibilitatea cumulului penalitatilor cu dobanzile in lipsa unei stipulatii exprese.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bicaz, la data de 15.01.2007, sub nr. 2049/2006, creditoarea S.C. EOS KSI ROMANIA SRL (in calitate de cesionar - contract de cesiune de creante incheiat cu S.C. ORANGE ROMANIA S. A.) a solicitat emiterea unei ordonante care sa contina somatia de plata impotriva debitoarei SC NONA AND D. CONSTRUCT SRL, cu privire la suma de suma de 1272,74 lei noi, reprezentand 563,37 lei noi - contravaloare facturi neplatite, 146 lei noi - dobanzi, 563,37 lei noi - penalizari, conform contractelor incheiate intre parti, cu obligarea debitoarei si la plata cheltuielilor de judecata, constand in taxa de timbru si timbrul judiciar. Potrivit pct. 11 din contracte, creditoarea a invederat ca, pentru neachitarea in termen a sumelor datorate, penalitatile de intarziere sunt stabilite in cuantum de 1 % pentru fiecare zi de intarziere. In temeiul acestor contracte, creditoarea a emis facturile fiscale, depuse la dosarul cauzei (filele 10-20), in valoare totala de 563,37 lei noi. Reclamanta S.C. EOS KSI ROMANIA SRL, in calitate de cesionar (contract de cesiune de creante incheiat cu S.C. ORANGE ROMANIA S. A.) a formulat prezenta cerere de chemare in judecata.
Instanta constata ca sunt indeplinite in cauza cerintele art. 1 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 5/2001; astfel, creanta in suma de 563,37 lei noi, reprezentand contravaloarea serviciilor de telefonie mobila neachitate de debitor si 563,37 lei noi, reprezentand penalitati de intarziere aferente, are caracter cert, lichid si exigibil si reprezinta o obligatie de plata nascuta ca urmare a relatiilor contractuale de prestari servicii stabilite intre parti. Creanta este certa intrucat existenta sa rezulta din contractele incheiate intre parti, coroborate cu facturile emise in baza acestuia. Este lichida deoarece cuantumul acesteia este determinat prin facturile emise de creditoare, necontestate de debitoare, fiind si exigibila, scadenta obligatiei de plata fiind stabilita expres conform pct. 10.3 si 10.4 din contracte cel mai tarziu in a 14-a zi de la data facturarii. Conform situatiei financiare din data de 20.08.2004, ultima zi de plata era 03.09.2004, termen pe care debitoarea l-a lasat sa treaca fara a achita debitul restant, in cuantum de 563,37 lei noi.
Societatea debitoare nu a facut dovada achitarii debitului.
Referitor la penalitatile de intarziere aferente, instanta constata ca, potrivit disp. pct. 11 din contractele de prestare de servicii de telefonie mobila incheiate, in caz de neplata la termen a facturilor, beneficiarul a acceptat aplicarea unor penalitati de intarziere de 1 % pe zi calendaristica. Avand in vedere, ca potrivit disp. art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002, privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale, totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare nu poate depasi cuantumul sumei asupra carora sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul si, avand in vedere ca, in contractele incheiate intre parti, nu s-a prevazut posibilitatea de a fi imputate penalitati al caror cuantum sa intreaca debitul principal, instanta constata ca, in cauza, paratul datoreaza 563,37 lei noi, cu titlu de penalitati de intarziere.
In consecinta, avandu-se in vedere si dispozitiile art. 969-970, 1169-1170 din C. civ. si ale art. 46 din C.com., instanta urmeaza a admite in parte prezenta cerere privind emiterea somatiei de plata formulata de creditoarea S.C. EOS KSI ROMANIA SRL impotriva debitoarei SC NONA AND D. CONSTRUCT SRL si, in temeiul art. 1 si 6 alin. 2, 3 din O.G. nr. 5/2001, cu modificarile ulterioare, debitoarea va fi somata sa plateasca creditoarei, in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonante, suma de 563,37 lei noi, reprezentand contravaloarea serviciilor de telefonie mobila neachitate si 563,37 lei noi, reprezentand penalitati de intarziere aferente.
In privinta dobanzilor, instanta constata ca, prin stipularea clauzei penale, partile au prevazut anticipat daunele-interese in cazul intarzierii la plata, astfel ca nu mai pot fi pretinse si despagubiri sub forma dobanzii legale pentru neindeplinirea obligatiei de plata. Desi art. 1088 din C. civ. coroborat cu disp. OG nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, prevede posibilitatea cumulului dobanzii (legale sau conventionale) cu penalitatile, in materie comerciala, aceste prevederi au fost modificate implicit de prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 469/2002, care reglementeaza posibilitatea stipularii in contractele comerciale, in afara penalitatilor pentru intarzierea platii, a unor daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub forma daunelor-interese moratorii sau compensatorii. Rezulta, asadar, ca aceste daune-interese, sub forma unor dobanzi conventionale trebuie stipulate expres in contract. Cum in contractele incheiate intre parti, nu au fost stipulate astfel de dobanzi, instanta va respinge capatul de cerere referitor la dobanzi ca nefondat.