Cereri.
Respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, dar si a principiului disponibilitatii. Modalitatea de solutionare a cererii de interventie in interes propriu.
- art.161 din Legea nr.554/2004
- art.129 si art.105 alin.2 din Codul de procedura civila
- art.49 si urm. din Codul de procedura civila
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1421/23.06.2011)
Asupra recursului civil de fata, constata ca prin cererea inregistrata la Tribunalul Calarasi - Sectia Civila sub nr.6198/116/2010, reclamantul PRIMARUL COMUNEI G. - B. A. a solicitat in contradictoriu cu paratul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI G. obligarea acestuia sa ia act si sa constate ca patru dintre consilierii locali ai com. Gradistea nu mai sunt de drept membrii ai Consiliului local Gradistea si, in conformitate cu Legea nr.215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, sa completeze pana la numarul de 13 membrii Consiliul Local al Comunei Gradistea.
Prin sentinta civila nr.4767/23.12.2010 a Tribunalul Calarasi - Sectia Civila pronuntata in dosarul nr.6198/116/2010 a fost admisa in parte actiunea, asa cum a fost precizata, s-a luat act ca prin HCL nr.34 si 35/29.11.2010 emise de parat s-a constatat incetate de drept mandatele consilierilor locali C. C., B. F. si T. F. si a fost obligat paratul sa aduca la indeplinire dispozitiile sentintei in termen de 30 de zile de la comunicare, sub sanctiunea platii unor penalitati de 100 lei/zi de intarziere in caz de neexecutare a dispozitiilor instantei.
De asemenea, au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant ca neintemeiate si a fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut in esenta, ca paratul a emis HCL nr.34 si 35/29.11.200 prin care a constatat incetate de drept mandatele de consilieri locali si a declarat vacante locurile celor doi demisionari, S. L. C. si A. D.
Conform recunoasterii presedintelui de sedinta C. C., s-a retinut ca paratul a refuzat sa emita hotarari pentru incetarea de drept a mandatelor de consilieri locali pentru numitele T. F. si B. F., motivat de faptul ca au contestat masura excluderii din partid la Tribunalul Calarasi, conform informatiilor de pe portalul instantei depuse la dosar.
In raport de situatia de fapt retinuta, tribunalul a constat intemeiata doar in parte actiunea formulata pentru urmatoarele considerente:
Prin dispozitiile nr.361/06.09.2010, nr.376/30.09.2010, nr.430/24.11.2010, insotite de tabelele nominale ale consilierilor locali convocati la sedintele ordinare stabilite la datele aratate, semnate de acestia, reclamantul si-a indeplinit atributia legala de a convoca lunar paratul pentru sedintele ordinare cu ordinea de zi stabilita prin dispozitiile sus aratate.
La art.1 din dispozitia nr.361/06.09.2010, sunt trecute pe ordinea de zi la pozitiile 1-5, proiectele referitoare la incetarea de drept a doua mandate de consilieri locali si de validare a altor doi supleanti, precum si un proiect de hotarare pentru alegerea unui membru in comisia de validare, la art.1 din dispozitia nr.376/30.09.2010, sunt inscrise pe ordinea de zi la pozitiile 1-7, proiectele referitoare la incetarea de drept a 4 mandate de consilieri locali si validarea altor 4, precum si proiectul pentru alegerea unui membru al comisiei de validare, iar la art.1 din dispozitia nr.430/24.11.2010, sunt trecute la pozitiile 1-7, aceleasi proiecte de hotarare ca si cele din precedent.
Tabelele nominale, prin care s-a indeplinit procedura de convocare la initiativa reclamantului, sunt semnate de membrii consiliului local, astfel ca aceste inscrisuri fac dovada deplina a faptului ca acestia au confirmat prezenta si punerea la dispozitie a materialului pentru fiecare sedinta ordinara, iar imposibilitatea punerii in dezbatere a proiectelor din lipsa cvorumului la sedintele care nu au mai avut loc, le este imputabila, in conditiile in care prezenta este obligatorie, conform dispozitiilor art.40 alin.2 din Legea nr.215/2001R, cu exceptiile prevazute de lege.
Din inscrisurile depuse la dosar, coroborate cu sustinerile partilor, s-a mai constatat ca sedinta ordinara din luna septembrie, nu a mai avut loc, desi paratul a fost convocat legal prin dispozitia nr.361/06.09.2010 emisa de reclamant, iar pentru celelalte doua sedinte, respectiv cele din datele 04.10.2010 si 29.11.2010, au fost depuse la dosar procesele-verbale de sedinta, din care rezulta ca acesta a respectat dispozitiile art.39 alin.3, 5 si 6 din Legea nr.215/2001R privind convocarea, conform mentiunilor existente in cele doua inscrisuri.
Chiar daca consilierul local B. P. a sustinut ca sedinta de consiliu din data de 04.10.2010, ca paratul este convocat nelegal, aceasta afirmatie este infirmata de procesul-verbal al sedintei extraordinare din data de 14.10.2010, depus la dosar, din care rezulta ca procesul-verbal din sedinta anterioara a fost aprobat prin votul tuturor consilierilor prezenti.
Prin cererile inregistrate sub nr.4033/ 13.09.2010 si nr.4155/16.09.2010, s-a constatat ca P. C. - Filiala judeteana Calarasi, a solicitat paratului sa ia act de demisiile celor doi consilieri locali, indicand supleantii care sa ocupe locurile ce trebuiau declarate vacante, prin hotarare de consiliu, in baza listei candidatilor admisi la alegerile locale din data de 01.06.2008 si copii de pe actele de identitate ale acestora, cu confirmarea explicita ca sunt membrii ai P.C., despre care se arata ca au fost anexate cererii.
De asemenea, acelasi partid a solicitat paratului prin cererile inregistrate sub acelasi nr.3621/17.08.2010, sa ia act de masurile de excludere din partid a doi membrii, care au calitatea de consilieri locali, respectiv T. F. si B. F., solicitand sa se ia masurile de incetarea de drept a mandatelor in baza dispozitiilor art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, conform hotararilor partidului nr.72 si 71/24.09.2010 si validarea supleantilor pe care ia indicat in cereri, aratand ca a anexat copii ale cartilor lor de identitate, cu confirmarea expresa ca sunt membrii partidului, precum si lista candidatilor admisi pentru functia de consilieri locali la alegerile locale ce au avut loc la data de 01.06.2008.
Conform hotararilor nr.34 si 35/29.11.2010 emise de parat, tribunalul a retinut ca au fost constatate incetate de drept mandatele de consilieri locali ale celor doi demisionari S. L. C. si A. D., locurile lor fiind declarate vacante.
Reclamantul se arata nemultumit de faptul ca, dupa emiterea celor doua hotarari, nu au fost validati prin hotarare si consilierii locali supleanti comunicati prin cererea depusa de P.C., astfel ca sustine ca sunt intrunite conditiile legale pentru constatarea existentei unui refuz nejustificat al paratului in acest sens.
In ceea ce priveste situatia celor doi consilieri locali exclusi din P.C., conform hotararilor anexate la dosar, tribunalul a constatat ca paratul recunoaste ca nu au fost adoptate hotarari prin care sa ia act de aceasta situatie de fapt si sa aplice dispozitiile art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, insa isi motiveaza refuzul pe faptul ca acestia ca au contestat la instanta masura de excludere din partid, conform certificatelor de grefa pe care le-au depus in sedinta de consiliu.
De asemenea, tribunalul a mai constatat ca prin HCL nr.23/30.08.2010 emisa de parat, a fost numit in functia de viceprimar consilierul local C. C., care exercita concomitent ambele functii, conform tabelelor de convocare ale sedintelor de consiliu depuse la dosar, dar si recunoasterii acestuia facuta in fata instantei.
Avand in vedere situatia constata, tribunalul a pus in discutia partilor existenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 88 alin. 1 lit. a din Legea nr.161/2003, conform carora calitatea de consilier local este incompatibila cu cea de viceprimar, iar consecinta juridica este incetarea de drept a mandatului de consilier local, conform dispozitiilor art.9 alin.2 lit.b din Legea nr.393/2004.
Fata de problema ridicata supusa dezbaterii, care se refera la conduita nelegala a paratului, aparatorul acestuia a recunoscut incidenta dispozitiilor legii speciale, respectiv ca exista cazul de incompatibilitate sesizat de instanta, aratand ca cele doua functii sunt incompatibile.
Asadar, Tribunalul a concluzionat, in baza celor constatate ca, in discutie se pun, doua probleme de drept: obligatia respectarii si aplicarii de catre parat a dispozitiilor Legii nr.393/2004 modificata prin dispozitiile Legii nr.249/2006 si cea a autoritatii competente sa o faca.
Referitor la incetarea de drept a mandatelor de consilieri locali ale celor exclusi din P.C., conform hotararilor partidului depuse la dosar, solicitari ce fac obiectul cererilor inregistrate de P.C. sub nr.3621/17.08.2010, este evident ca dispozitiile art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, conform carora "pierderea calitatii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritatilor nationale pe a carei lista a fost ales", nu necesita nici o interpretare, fiind o reglementara clara si concisa.
Astfel, excluderea din partid a unui membru poate sa atraga incidenta dispozitiei legale sus aratata, de la momentul la care se emite decizia de excludere, nefiind prevazuta nici o exceptie, astfel ca nu se poate confunda data de la care se pierde de drept calitatea de consilier local, care coincide cu cea la care a fost emis de partid actul de sanctionare, cu data la care consiliul local ia act de situatia de fapt intervenita.
In raport de aceste dispozitii legale, tribunalul a constatat ca apararea paratului in justificarea refuzului de a aplica sanctiunea de incetare de drept a mandatului de consilier local pentru numitele T. F. si B. F., nu are corespondent in ipoteza legala, care obliga paratul sa emita actul administrativ constatator la in prima sedinta de consiliu dupa inregistrarea solicitarii, conform dispozitiilor art.12 alin.1 din Legea nr.393/2004, deoarece cei doi consilieri locali au mandatele de drept incetate de la data de 24.09.2010, fara ca data la care paratul emite hotararile sa aiba vreo influenta asupra datei de incetare a mandatelor.
Daca paratul nu a emis hotararile, iar cei doi consilieri locali au participat la procesul decizional ulterior incetarii acestei calitati, atunci deciziile paratului au fost luate cu participarea unor persoane care nu au calitatea prevazuta de lege pentru a participa la lucrarile autoritatii deliberative cu drept de vot.
Este firesc sa fie asa, deoarece statutul personal al celor doi consilieri locali nu rezulta din indeplinirea vreunei formalitati sau a unui alt act administrativ, ci din vointa expresa si limpede a legii, astfel ca incetarea calitatii de consilier local opereaza "ope legis" de la data excluderii din partid, fiind lipsita de relevanta juridica sustinerea ca a fost contestata pentru motive de nelegalitate masura excluderii din partid.
In conditiile in care inscrierea pe listele de candidati este rezultatul aprecierii forului de conducere al partidului, inseamna ca si verificarea conduitei membrilor sai cade tot in competenta acestuia, care poate sa intervina cu sanctiunile prevazute in statut, in cazul in care se constata ca exista abateri grave.
Mai mult, dispozitiile Legii nr.554/2004 sunt clare in ceea ce priveste competenta instantei de contencios, fiind exclusa posibilitatea de a supuse cenzurii tribunalului legalitatea actului de excludere din partid.
De asemenea, o astfel de competenta este exclusa si de dispozitiile art.36 din Legea nr.215/200IR, unde nu este reglementata nici o atributie a consiliului local referitoare la analiza legalitatii actului prin care a fost aplicata o sanctiune de partid, dupa cum si dispozitiile art.12 alin.1 din Legea nr.393/2004, limiteaza competenta acestuia doar la emiterea actului declarativ, luand act de situatia ivita, la sesizarea persoanelor abilitate legal, in cazul de fata la sesizarea reclamantului, care a initiat fara rezultat proiectele de hotarare, la solicitarea expresa a P.C.
De altfel, aceasta situatie de fapt, dupa ce este constatata de consiliul local prin hotarare, decizia este definitiva si produce efecte juridice, deoarece dispozitiile art.9 alin.3 si 4 din Legea nr.393/2004 nu prevad posibilitatea contestarii actului administrativ constatator, astfel ca se executa de indata.
Referitor la calitatea procesuala activa a reclamantului de a formula o astfel de actiune, tribunalul a constat ca se inscrie in sfera contenciosului administrativ, deoarece primarul este abilitat legal sa sesizeze cazurile prevazute de art.9 alin.2 din Legea nr.393/2004, astfel ca in situatia refuzului paratului de a dezbate proiectele de hotarare initiate, acesta se considera persoana vatamat in sensul dispozitiilor art.1 alin.1 si 2 lit.a din Legea nr.554/2004, datorita refuzului nejustificat al acestuia de a lua act de dispozitiile imperative ale Legii nr.393/2004, al carei obiect prevazut la dispozitiile art.1, este acela de stabilire a conditiilor de exercitare a mandatelor de catre alesii locali, a drepturilor si obligatiilor ce le revin in baza mandatului incredintat de colectivitatea locala.
Asadar, in discutie nu poate fi pus altceva decat interesul legitim public, deoarece consilierii locali indeplinesc dispozitiile prevazute de art.36 din Legea nr.215/2001 R in interes public si nu in interesul lor individual.
In raport de cele aratate, calitatea procesuala activa si interesul reclamantului sunt justificate de apararea acestui interes public, motiv pentru care si legitimitatea procesuala este una legala, conferita de dispozitiile art.9 alin.3 si art.12 alin.1 din Legea nr.393/2004.
In ceea ce priveste refuzul paratului de a respecta dispozitiile art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004 si de a adopta o hotarare prin care sa ia act de pierderea calitatii de membrii ai P.C, de catre cei doi consilieri locali pentru care s-a initiat proiectul de hotarare de catre reclamant, se poate observa ca se pune in discutie chiar problema fraudei la lege, in conditiile in care paratul se prevaleaza de exceptii si vicii de procedura nelegale, pentru a bloca analizarea si aplicarea unor norme legale cu caracter imperativ.
Se constata din concluziile formulate pe fondul cauzei, ca paratul a invocat existenta unui refuz justificat de nerespectarea dispozitiilor legale privind procedura declansata de reclamant, cu referire explicita la ordinea de zi a sedintei, aratand ca a fost initiat un singur proiect de hotarare in loc de doua, desi pentru fiecare consilier local sustine ca se adopta cate o hotarare, dar si pentru ca dovezile prezentate nu erau concludente, in raport de certificatul de grefa depus in sustinerea argumentului ca a fost contestata legalitatea masurii luata de P.C. in fata instantei.
Toate aceste motivatii nu sunt decat argumente nelegale, legate de un formalism excesiv, care nici nu este impus prin lege, in conditiile in care nu exista o reglementare explicita in sensul celor sustinute de parat, cu atat mai mult, nu este prevazuta o sanctiune atunci cand printr-un singur proiect se solicita sa se ia act de o situatie izvorata din lege si nu din vointa reclamantului.
Toate aceste speculatii au fost invocate ca o motivatie a refuzului paratului de a aplica dispozitiile legii, insa efectele juridice nu pot fi impiedicate, deoarece actul constatator nu are decat aceasta valoare, fara sa influenteze data la care se pierde de drept calitatea de consilier local, care coincide cu cea a emiterii actului de sanctionare al partidului.
In concluzie, se poate observa cu usurinta faptul ca, in cauza dedusa judecatii de reclamantul Primarul comunei Gradistea, chestiunea de fond o reprezinta tocmai refuzul paratului de a da curs unei cereri legitime a P.C, prin care solicita sa se constate existenta cazului prevazut de dispozitiile art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, astfel ca este de esenta contenciosului administrativ ca, in cazul incalcarii unor drepturi sau interese legitime, instanta sa se pronunte supra legalitatii conduitei unei autoritati administrative.
In speta, instanta poate si trebuie sa constate incetate de drept mandatele de consilieri locali ale numitelor T. F. si B. ., constatare refuzata in mod nejustificat de parat, in baza competentelor ce ii sunt conferite de dispozitiilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, astfel ca cercetarea instantei nu este limitata doar la a constata existenta sau nu a refuzului nejustificat, ci de a lua si masura prevazuta de lege pentru a fi inlaturata starea contrara dispozitiilor imperative ale legii speciale, fara ca prin aceasta sa se substituie atributiilor organului administrativ.
Dimpotriva, tribunalul a constatat existenta situatiei juridice a incetarii de drept a mandatelor celor doi consilieri locali, fara sa creeze o situatie juridica noua, ci sa constate existenta unei situatii nascuta prin vointa legii.
Referitor la cazul de incompatibilitate a exercitarii concomitente a functiei de viceprimar, ales prin votul majoritatii consilierilor locali in functie, cu calitatea de consilier local, conform dovezilor depuse la dosar, dar recunoscuta si de numitul C. C., tribunalul a constat in baza dispozitiilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, ca este competent si in acest caz sa verifice nerespectarea de catre acest ales local, a dispozitiilor legale imperative prevazute de art.88 alin.1 lit.a din Legea nr.161/2003, in conditiile in care nu si-a declarat in termenul legal de 15 zile starea de incompatibilitate si nu adoptat pentru una din functii, conform dispozitiilor art.91 alin.3 din aceeasi lege.
Avand in vedere ca nu au fost respectate aceste dispozitii legale imperative, ce ocrotesc un interes general, tribunalul a constatat ca viceprimarul si consilierul local C. C. s-a aflat in conflict de interese, asa cum este definit de dispozitiile art. 75 din Legea nr.393/2004, la momentul la care a fost consemnat refuzul paratului de a lua act de solicitarea reclamantului, conform proiectelor de hotarare initiate.
Refuzul nejustificat de a solutiona o cerere in termenul legal, este asimilat actului administrativ, conform dispozitiilor art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, astfel ca decizia de amanare a discutarii situatiei celor doi consilieri locali exclusi din P.C. a fost luata cu participarea unui consilier locali aflat in stare de incompatibilitate, care a generat si conflictul de interese, deoarece a manifestat un interes personal in a impiedica solutionarea propunerii reclamantului, de a se lua act de situatia nascuta prin vointa legii, astfel ca decizia paratului luata cu participarea consilierului local aflat in conflict de interese, este sanctionata de dispozitiile art.77 alin.1 si art.81 din Legea nr.393/2004 si art.47 alin.2 din Legea nr.215/2001R, cu nulitatea absoluta a hotararii, in cazul de fata, a procesului-verbal de sedinta in care este consemnata decizia de amanare.
De asemenea, instanta este competenta sa verifice acest caz si datorita refuzului organelor administrative care au abilitatea legala de a verifica starea de incompatibilitate sau conflict de interese a alesilor locali, respectiv prefectul judetului, care avea obligatia sa verifice legalitatea HCL nr.23/30.08.2010 emisa de parat, conform dispozitiilor Legii nr.340/2004 raportate la cele ale art.116 din Legea nr.161/2003, ocazie cu care putea sa solicite consilierului local ales in functia de viceprimar, sa opteze in termenul legal pentru una din functii, dar si oricare consilier local sau primarul, care au astfel de abilitati prevazute la art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004.
Cum termenul legal de 15 zile pentru manifestarea dreptului de optiune pentru una din functii a expirat, conform dispozitiilor art. 91 alin. 3 din Legea nr. 161/2003, iar nici unul din organele administrative abilitate nu au sesizat existenta acestui caz de incompatibilitate, se poate observa ca in discutie se pune refuzul acestora de a sesiza consiliul local pentru inlaturarea starii de incompatibilitate, care afecteaza intreg procesul decizional al paratului, fiind afectat interesul general al comunitati locale.
In consecinta, instanta in baza dispozitiilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, care ii permit sa verifice in situatia de fata, conduita nelegala a autoritatii locale deliberative, in conditiile in care a expirat termenul legal pentru optiune a viceprimarului si consilierului local C. C. pentru una din functii, motiv pentru care va da eficienta atat imperativului art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004, cat si imperativului art.9 alin.2 lit.b din aceeasi lege, al carui scop este, pe de o parte, unul preventiv, obligand pe alesii locali sa respecte dispozitiile legale speciale ce prevad interdictii, incompatibilitati sau conflicte de interese, tocmai pentru a inlatura orice banuiala referitoare la integritatea lor, ce ar afecta increderea cetatenilor care i-au desemnat sa ii reprezinte in cadrul acestei autoritati deliberative.
Pe de alta parte, are si un scop sanctionator, astfel ca pentru nerespectarea acestor obligatii impuse de lege, masura prevazuta de lege este pierderea mandatului castigat prin votul direct al cetatenilor, inainte de expirarea duratei lui normale, tocmai pentru importanta acordata de legiuitor procesului decizional, in conditiile in care tot prin lege, deciziile reflectate in actele administrative adoptate de autoritatile locale, fie ca sunt normative sau individuale, beneficiaza de o puternica prezumtie de legalitate, care le confera putere executorie de la data publicarii sau comunicarii lor, suspendarea executarii fiind exceptia de la regula.
Este adevarat ca dispozitiile art.57 alin.7 din Legea nr.215/2001R prevad ca viceprimarul isi pastreaza statutul de consilier local pe intreaga perioada in care se afla in aceasta functie, insa aceasta nu inseamna ca poate sa exercite concomitent atributiile specifice fiecareia dintre ele.
Dimpotriva, statutul de consilier local nu este sinonim cu calitatea de consilier local, motiv pentru care aceasta interpretare eronata a dispozitiilor legale sus aratate a condus la exercitarea nelegala a atributiilor specifice fiecareia dintre cele doua autoritati: executiva si deliberativa.
Intr-o atare situatie, pentru a fi respectate dispozitiile art.57 alin.7 din Legea nr.215/2001 R, care sunt introduse cu scopul de a proteja pe alesul local, care ocupa functia de viceprimar si care este permanent expus riscului de a fi schimbat din aceasta functie pe criterii strict politice si nu profesionale, urmare a modificarilor de substanta aduse Legii nr.215/2001R prin Legea nr.286/2006, dar si pentru a nu pica in abaterea nerespectarii dispozitiilor art.88 alin.1 lit.a din Legea nr.161/2003, in vigoare conform dispozitiilor Legii nr.144/2007 modificata si completata prin Legea nr.176/2010, incidente alesilor locali, consilierul local are posibilitatea de a se suspenda temporar din una din functii, in termen de 15 zile dupa ce a constat ca se afla in stare de incompatibilitate.
In ipoteza in care nu o face, dispozitiile art.9 alin.2 lit.b din Legea nr.393/2004 sunt clare, in sensul ca prin vointa legiuitorului inceteaza de drept calitatea de consilier local, deoarece interpretarea eronata a dispozitiilor legii sau necunoasterea ei nu pot fi invocate ca imprejurari de exceptie pentru a fi inlaturate de la aplicare dispozitiile art.9 alin.2 lit.b din Legea nr.393/2004, atunci cand nu sunt respectate dispozitiile art.88 alin.1 lit.a din Legea nr.161/2003.
Referitor la incompatibilitatea functiei de viceprimar cu cea de consilier local, Tribunalul Calarasi s-a pronuntat constant in acest complet in dosarele nr.2378/116/2010, 5009/116/2010, 5010/116/2010, dar aceeasi este si practica celorlalte complete, constatand ca alesii locali ignor cu buna stiinta obligatiile care ie sunt impuse prin lege, desi Guvernul Romaniei le-a pus la dispozitie in mod gratuit pentru informare " Manualul Transparentei in Administratia Publica" editat in anul 2008, dupa alegerile locale ce au avut loc la data de 01.06.008, astfel ca au obligatia sa respecte indrumarile executivului central, instanta constatand doar daca au fost respectate dispozitiile legii, luand masurile necesare restabilirii ordinii de drept.
Pentru considerentele aratate, tribunalul a constatat ca este dovedit refuzul nejustificat al paratului de a aplica dispozitiile Legii nr. 393/2004, motiv pentru care in baza art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, cu aplicarea dispozitiilor art.9 alin.2 lit b si h indice 1 din Legea nr.393/2004, a constatat incetate de drept mandatele de consilieri locali ai numitilor C. C., T. F. si B. F., fara ca prin hotararea pronuntata sa realizeze "plus petita".
Este adevarat ca reclamantul a solicitat obligarea paratului sa emita o hotarare, care sa aduca la indeplinire dispozitiile legale invocate prin cererea formulata in situatia celor doi consilieri locali exclusi din partid, insa luare unei astfel de masuri de catre instanta apare ca fiind inutila in raport de constatarea refuzului acestuia in acest sens.
In conditiile in care situatia juridica nu este creata de instanta, ci prin vointa legiuitorului, care prevede incetarea mandatelor de consilieri locali, este evident ca masura luata prin prezenta sentinta reprezinta doar o consecinta a constatarii existentei cazului prevazut de art.9 alin.2 lit.h indice l din Legea nr.393/2004, precum si a celui prevazut de art.88 alin.1 lit.a din Legea nr.161/2003, hotararea judecatoreasca avand doar caracter declarativ.
Cum finalitatea actiunii in contencios administrativ nu este doar aceea de a constata existenta refuzului nejustificat de a solutiona o cerere, ci si aceea de a sanctiona conduita nelegala a paratului, in sensul de a lua act de consecintele juridice nascute prin lege si nu prin hotararea instantei, tribunalul urmeaza a constata incetate de drept mandatele de consilieri locali ale celor mai sus nominalizati, fara sa se pronunte pe mai mult decat s-a cerut si fara sa realizeze o imixtiune in atributiile paratului, iar hotararea urmeaza sa reflecte tocmai implicarea instantei in limitele conferite de competentele materiale atribuite de Legea nr.554/2004, pentru a fi protejat interesul general al colectivitatii afectat, pe de o parte, pentru ca nu se materializeaza rezultatele sufragiului electoral, iar pe de alta parte, pentru ca participarea la procesul decizional al unor consilieri locali care si-au pierdut de drept aceasta calitate, afecteaza legalitatea tuturor deciziilor luate de consiliul local.
Pe cale de consecinta, in baza dispozitiilor art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004, urmeaza a obliga paratul sa aduca la indeplinire dispozitiile prezentei sentinte, in termen de 30 de zile de la comunicare, sub sanctiunea platii, conform dispozitiilor alin.5, a unor penalitati de 100 lei/zi de intarziere in caz de neexecutare a acestora, respectiv pe cele prevazute la art.12 alin.1 din Legea nr.393/2004, punandu-i in vedere paratului ca, la expirarea termenului, conform alin. 6, devin incidente si dispozitiile art.24 alin.2 din aceeasi lege.
Instanta a apreciat ca se impune aducerea la indeplinire a obligatiei impuse deoarece, potrivit dispozitiilor art.9 alin.3 si 4 din Legea nr.393/2004, consilierii locali ale caror mandate au incetat de drept inainte de expirarea duratei normale a mandatului de 4 ani, nu au deschisa decat calea contestarii hotararii de consiliu local in acele cazuri expres prevazute de lege, nu si impotriva hotararii judecatoresti, in raport de care nu au calitate procesuala de a promova o cale de atac.
Referitor la cererea reclamantului de a se constata ca paratul si-a indeplinit doar in parte atributiile legale in situatia celor doi consilieri locali demisionari, respectiv de a constata incetate de drept mandatele de consilieri locali ai numitilor S. L. C. si A. D., corelativ cu cea de a le declara vacante locurile, insa nu a adoptat hotararile necesare finalizarii procedurii prin numirea supleantilor, despre care arata ca se impune a fi parcursa si pentru ceilalti doi consilieri locali exclusi din partid, tribunalul a constatat nefondata cererea acestuia pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul a supus controlului judecatoresc refuzul paratului de a dezbate si de a adopta hotararile de consiliu prin care sa aplice dispozitiile Legii nr.393/2004, in raport de situatia de fapt expusa in cererea formulata, prin care a aratat ca doi consilieri locali si-au dat demisia, iar alti doi au fost exclusi din partid.
Ulterior, s-a constatat ca pentru cei doi demisionari au fost emise HCL nr.34 si 35/29.11.2010 de parat, fara sa fie numiti si supleantii din motivele invocate in fata instantei, desi P.C., prin cererile formulate si depuse la dosarul cauzei, invoca si actele la care s-a referit si paratul, dar nu s-a facut nici o dovada ca au fost depuse si aceste anexe.
De asemenea, prin cererea de interventie in nume propriu depusa la dosarul cauzei de P. C. - Filiala judeteana Calarasi, s-a constatat ca au fost formulate aceleasi solicitari, mentionandu-se expres ca paratul nu si-a indeplinit obligatiile ce ii revin in baza Legii nr.393/2004, motiv pentru care solicita sa fie obligat sa declare vacante locurile libere si sa valideze supleantii indicati in cererile mai sus analizate.
Conform in masurile luate la data de 21.12.2010, consemnate in incheierea de sedinta, tribunalul a disjuns cererea de interventie a P.C., care formeaza obiectul unui nou dosar, pe de o parte, motivat de faptul ca numai acesta justifica interesul de a formula astfel de pretentii, fiind interesat sa isi valorifice in nume propriu rezultatele sufragiului electoral, dovada ca a formulat aceasta cerere.
Pe de alta parte, se impunea luarea acestei masuri datorita faptului ca nu se puteau lua masurile de valorificare a mandatelor libere decat dupa ce instanta constata ca sunt indeplinite conditiile legii si pronunta o hotarare in acest sens.
Aceasta masura luata de tribunal este una similara procedurii de exceptie reglementata de dispozitiile art.9 alin.3 si 4 din Legea nr.393/2004, care este structurata tot in doua etape: hotararea de consiliu prin care se constata existenta cazurilor care atrag incetarea de drept a mandatului de consilier local anterior expirarii duratei normale de 4 ani ( hotarare supusa contestarii in situatiile prevazute expres, fara sa mai fie necesara parcurgerea procedurii prealabila, fiind prevazute si termene foarte scurte in interiorul carora se pronunta instanta de contencios administrativ) si hotararea de consiliu adoptata in baza dispozitiilor art.12 alin.1 din aceeasi lege, prin care doar se ia act de situatia ivita, constatata tot printr-o hotarare de consiliu, supusa controlului judecatoresc in acele cazuri expres prevazute de lege, in procedura de urgenta, astfel ca masura este definitiva, motiv pentru care se continua procedura prin declararea ca vacante a locurilor consilierilor locali care si-au pierdut aceasta calitate.
Este evident faptul ca, acolo unde nu este deschisa calea contestarii hotararii de consiliu local, prin aceeasi hotarare de consiliu pot fi luate toate masurile necesare finalizarii procedurii prin validarea supleantilor.
In cazul de fata, reclamantul nu putea sa supuna controlului judecatoresc decat refuzul de a dezbate proiectele de hotarare privind incetarea de drept a mandatelor de consilieri locali exclusi din partid, deoarece proiectele de hotarare privind validarea supleantilor, nu se puteau dezbate decat separat, pentru respectarea procedurii de contestare a hotararii luate, acolo unde este deschisa calea ei, astfel ca nu poate fi vorba de un refuz de aplicarea legii in aceasta situatie.
In cazul celor doi consilieri local demisionari, tribunalul constata ca s-a facut dovada ca au fost emise hotararile nr.34 si 35/29.11.2010 de catre parat, insa reclamantul nu a facut nici o dovada ca a solicitat respectarea lor, iar paratul a refuzat sa o faca prin luarea masurilor necesare parcurgerii procedurii ce se finalizeaza cu validarea supleantilor, dovada fiind faptul ca de la acea data si pana la inchiderea dezbaterilor in prezenta cauza, nu a mai avut loc nici o sedinta de consiliu local si nu a fost depusa nici o dispozitie emisa de reclamant, din care sa rezulte ca a solicitat respectarea masurilor luate prin cele doua acte administrative.
Asadar, nici in aceasta situatie nu sunt fondate pretentiile, urmand a fi respinse solicitarile referitoare la completarea locurilor libere prin validarea supleantilor.
Impotriva incheierii de sedinta din 21.12.2010, incheierii din 21.12.2010, masurii de disjungere a cererii de interventie in nume propriu formulata de P. C., si sentintei civile nr.4767 pronuntata la data de 23.12.2010 a declarat recurs Consiliul Local al Comunei G. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie aratand ca incheierea pronuntata de catre instanta de fond la 21.12.2010, este nelegala, aratand ca a solicitat termen, pentru a i se comunica cererea de chemare in judecata a reclamantului, iar instanta a respins cererea pe motiv ca citatia a fost primita de catre un consilier local, respectiv S. G., insa nu a dat crezare sustinerilor potrivit carora noi nu a primit si cererea de chemare in judecata.
Desi din lucrarile dosarului/rezolutia Presedintelui nu a rezultat comunicarea cererii de chemare in judecata, totusi cererea a fost respinsa, fiind incalcate, dispozitiile art.114 (2) Cod procedura civila. Neprimind cererea de chemare in judecata si nestiind ce inscrisuri a inteles sa foloseasca reclamantul in sustinerea ei, a angajat avocat, dar nu a avut cum sa formuleze intimpinare.
De asemenea, recurentul sustine ca a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, fata de obiectul actiunii sustinand ca Primarul nu poate cere obligarea Consiliului Local la a emite o hotarare prin care sa se ia act de incetarea mandatelor unor consilieri locali, in contextual in care Consiliul Local este autoritate decizionala, iar Primarul, autoritate executiva.
Exceptia a fost respinsa, incorect si motivat pe prerogative ale institutiei Primarului, dar in nici un fel nu au fost inlaturate sustinerile, in sensul ca Primarul poate cere, dar nu poate obliga Consiliul la a lua o anume hotarare. Prevederile art.12 din Legea nr.393/2004 au fost interpretate gresit de catre judecatorul fondului intrucat potrivit acestora Primarul poate initia Proiectul de hotarare prin care inceteaza de drept mandatele unor consilieri locali, dar nu poate obliga Consiliul sa ia act de aceasta hotarare.
Daca, in cauza, reclamantul, ar fi facut dovada ca Consiliul Local Gradistea a refuzat sa ia act prin hotarare de incetarea mandatelor unor consilieri, atunci Primarul ar fi putut cere instantei acest lucru, dar in afara refuzului nu are calitate procesuala activa, ca urmare in mod gresit s-a respins exceptia.
Mai mult de atat, instanta, considera de la sine putere, fara a fi investita cu un petit in acest sens , ca cerinta principala a obiectului cererii reclamantului este de a constata refuzul nejustificat de a dezbate proiectul de hotarare initiat in calitate de primar, in conditiile in care in preambulul hotararii stabileste ca obiectul actiunii il reprezinta obligatia de a face.
Mai sustine recurentul ca dupa ce s-a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu si i s-a comunicat aceasta cerere i-a fost respinsa cererea de amanare pentru a formula intampinare.
Instanta a nesocotit prevederile art.52 (1) si (3) Cod procedura civila intrucat a omis a inscrie in incheierea de sedinta ca s-a pronuntat asupra incuviintarii in principiu a cererii de interventie, iar pe de alta parte dupa suspendarea sedintei pentru a se solutiona cererea de recuzare pe care am formulat-o, a revenit asupra faptului ca a incuviintat cererea de interventie, in principiu, nu a mai consemnat toate discutiile nici in incheierea din 21 si nici in hotararea pronuntata in 23.12.2010, iar la reluarea sedintei a dispus, din oficiu, disjungerea cererii de interventie in nume propriu a partidului conservator, de cererea principala. Aparatorul nu a fost de acord cu disjungerea, pentru aceleasi considerente pentru care a fost de acord cu admiterea cererii de interventie in principiu, insa judecatorul fondului a spus: " nu am admis nici o cerere in principiu". In aceasta situatie, pentru ca aparatorul a afirmat ca acest lucru s-a intamplat deja inainte de suspendarea cauzei, in vederea solutionarii cererii de recuzare, judecatorul a solicitat sa fie evacuat din sala de sedinta si pentru aceasta a chemat si jandarmii.
Pentru aceste motivele, recurentul solicita sa se constate nelegalitatea incheierii de sedinta din 21.12.2010.
In ceea ce priveste incheierea de sedinta din 21.12.2010, prin care s-a respins cererea de recuzare formulata impotriva d-nei judecatoare T. N. M., recurentul sustine ca, desi a sustinut ca sotul d-nei judecatoare T., ar avea un interes in solutionarea acestei pricini si ca dansa nu ar putea ramane obiectiva fata de cauza dedusa judecatii, atata timp cat sotul domniei sale a lucrat ani de zile la Cabinetul Deputatului PC T.C., din Calarasi si ca dl T. M. I sotul/ a fost angajat al Camerei Deputatilor in functia de Expert/Consilier Parlamentar si ca a lucrat pentru P. C., cererea a fost respinsa ca nedovedita.
Recurentul sustine ca la dosarul cauzei in recurs dovedeste cu acte noi, cele pe care nu le-a putut procura in intervalul celor 2 h. acordate pentru solutionarea cererii de recuzare, precum si legaturile dintre reprezentantii PC si sotul d-nei judecatoare T., inclusiv, cu reclamantul cauzei, Primarul B. A., astfel incat cererea de recuzare a fost respinsa pe nedrept.
In plus, se solicita sa se constate nesinceritatea d-nei judecatoare T. N. M., care potrivit art.31 Cod procedura civila a fost ascultata de catre d-na judecator I. C., cu ocazia solutionarii cererii de recuzare, si nu a recunoscut faptul ca sotul a lucrat la Cabinetul Deputatului PC T. C. si ca este intr-o relatie mai mult decat de prietenie cu reclamantul Primarul corn. G. - B. A.
Recurentul mai arata ca sentinta civila nr.4767/23.12.2010, este nelegala si excede puterii judecatoresti, in conditiile in care aceasta se imixtioneaza, peste lege, in atributiile politicului, respectiv in activitatea deliberativa a Consiliului Local Gradistea, se pronunta pe ceea ce nu s-a cerut, incalca dreptul la aparare si se da in contradictoriu cu persoane care nu au fost parti in cauza.
Obiectul cauzei, initial dedus judecatii de catre reclamant, a fost de a ne obliga instanta sa luam act de incetarea mandatelor a 4 consilieri locali, ulterior reclamantul solicitand si daune sub forma de penalitati pentru neducerea la indeplinire a hotararii ce se va pronunta.
Instanta a luat act ca prin Hotararile noastre nr.34 si 35/29.11.2010, a constatat incetate de drept mandatele consilierilor locali S. L. C. si A. D., luand act de ceea ce s-a constatat deja, lucru care este nelegal, intrucat legea nu da posibilitatea ca mandatele consilierilor locali sa inceteze prin hotarari judecatoresti.
De asemenea, a constatat incetate de drept mandatele consilierelor B. F. si T. F., fara a tine cont ca acestea se afla in curs de judecata cu P. C. si cu Consiliul Local pentru anularea hotararilor de excludere din randul membrilor PC. Nefiind parti in cauza, aceste persoane nu s-au putut apara si nu au putut prezenta inscrisurile doveditoare din care rezulta ca au atacat hotararile PC.
Tot cu privire la mandatele consilierilor locali, judecatorul fondului face o intreaga expunere a opiniei sale fata de lege si ajunge la incompatibilitatile prevazute si sanctionate de lege, chiar in legatura cu reprezentantul Consiliului C. C., pentru care constata in considerentele hotararii, ca s-a aflat in conflict de interese, intrucat este si consilier local si viceprimar.
In mod gresit si cu totul nelegal, fata de obiectul cauzei, instanta de fond considera ca este competenta sa verifice acest caz de incompatibilitate, ba chiar si sa acuze Prefectul judetului ca nu a verificat starile de incompatibilitate in care se afla anumiti alesi locali.
Legea nr.161/2003, reglementeaza in Titlul IV conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor si functiilor publice. art.88 alin.1 lit.a prevede ca functia de consilier local este incompatibila cu cea de viceprimar. Ulterior in art.61 din Legea nr.393/2004 regasim interdictia "viceprimarii nu pot fi in acelasi timp si consilieri, dar din 2006, Legea nr.215/2001 si Legea nr.393/2004, sunt modificate fundamental, astfel incat noul art.61 din Legea nr.215/2001 prevede ca "pe durata executarii mandatului viceprimarul isi pastreaza statutul de consilier local, fara a beneficia de indemnizatia aferenta acestui statut,,, iar art.111 din Legea nr.286/2006 prevede ca se abroga si orice alte dispozitii contrare acestei legi.
Intrucat prin art.111 din Legea nr.286/2006 s-a abrogat si teza a 2 a din art.18 din Legea nr.393/2004 care spun: "viceprimarii nu pot fi si consilieri "este mai mult decat clar ca prin abrogarea acestui text, viceprimarii pot fi si consilieri. Cum art.111 din Legea nr.286/2006 a abrogat si orice alte dispozitii contrare, este cert ca s-au abrogat si dispozitiile art.88 din Legea nr.161/2003, potrivit carora viceprimarul este incompatibil cu consilierul local. Este cunoscut faptul ca din 2008 si pana in prezent prevederile art.57 alin.7 din Legea nr.215/2001 au fost aplicate in mod unitar in toata tara, viceprimarii pastrandu-si si statutul de consilieri locali.
Hotararea stabileste un termen de executare a masurilor dispuse, de 30 de zile de la comunicarea ei, dupa care curg penalitati de intarziere, fara a tine cont de dispozitiile art.20 (2) Cod procedura civila, potrivit carora "recursul suspenda executarea.....
Cererea completatoare formulata de reclamant nu ne-a fost comunicata, a fost lipsit de dreptul de a se apara, admiterea ei nu este motivata in fapt si in drept pentru a sti care a fost convingerea instantei, ea s-a formulat o data cu concluziile.
Prin intampinare, intimatul-reclamant a invocat exceptia nulitatii recursului, pentru lipsa calitatii de reprezentant, exceptia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat si mentinerea hotararii pronuntate de instanta de fond ca fiind legala si temeinica.
In recurs au fost depuse inscrisuri noi si extrase din publicatii.
In sedinta publica intimatul-reclamant a renuntat la sustinerea exceptiei lipsei de interes.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, atat prim prisma motivelor de recurs invocate cat si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza recursul ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:
Recurentul a declarat recurs impotriva incheierilor de sedinta din data de 21.12.2010 si a sentintei civile pronuntata la data de 23.12.2010, insa, incheierea cu caracter interlocutoriu, din data de 21.12.2010, prin care instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia de inadmisibilitate si a disjuns cererea de interventie in interes propriu, nu pot fi atacate separat, ci doar o data cu fondul, cu exceptia masurii aplicarii sanctiunii amenzii judiciare de 700 lei, in temeiul art.1081 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedura civila, pentru formularea cu rea credinta a cererii de recuzare, impotriva careia se formuleaza cerere de reexaminare art.1085 Cod procedura civila si se solutioneaza in Camera de consiliu de catre aceeasi instanta.
De asemenea, incheierea din aceeasi data 21.12.2010 prin care a fost respinsa cererea de recuzare poate fi atacata cu recurs doar o data cu fondul.
Intrucat recurentul-parat a declarat recurs si impotriva sentintei civile nr.4767/23.12.2010, recursul astfel declarat se socoteste a fi formulat si impotriva incheierilor preparatorii sau interlocutorii care nu pot fi atacate separat cu recurs, astfel incat instanta de recurs va face analiza si masurilor luate prin aceste incheieri, in raport cu motivele de recurs invocate.
Recurentul sustinut ca Tribunalul a constatat incetate de drept mandatele consilierilor B. F. si T. F., fara a tine cont ca acestea se afla in curs de judecata cu P. C. si cu Consiliul Local pentru anularea hotararilor de excludere din randul membrilor PC. Nefiind parti in cauza, aceste persoane nu s-au putut apara si nu au putut prezenta inscrisurile doveditoare din care rezulta ca au atacat hotararile PC.
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat ca instanta sa pronunte o hotarare prin care sa fie obligat Consiliul Local al comunei G. sa ia act si sa constate ca patru dintre consilierii locali ai comunei nu mai sunt de drept membrii ai acestui consiliu, doi fiind exclusi din partid, iar doi si-au dat demisia, si obligarea paratului ca, in conformitate cu Legea nr.215/2001, sa completeze pana la 13 membrii Consiliul Local al comunei G.
Prin sentinta recurata instanta a luat act ca prin HCL nr.34 si 35/29.11.2010 emise de parat s-au constatat incetate de drept mandatele consilierilor locali S. L. C. si A. D., urmare a demisiei acestora, iar in ceea ce priveste pe consilierii locali B. F. si T. F., a constatat incetate de drept mandatele acestora, retinand refuzul nejustificat al Consiliului local de a luat act de cererea legitima a P. C. prin care solicita sa constate pierderea calitatii acestora de membrii ai acestui partid urmare a excluderii, in temeiul art.9 alin.2 lit.h indice 1 din Legea nr.393/2004 si prin urmare, le-a incetat de drept mandatele.
In privinta consilierului local C. C., instanta a constatat starea de incompatibilitate intre calitatea de consilier local si de viceprimar al comunei Gradistea, acesta aflandu-se in conflict de interese, astfel incat a constatat incetat de drept si mandatul de consilier local al acestuia.
Curtea retine ca, daca in privinta celor doi consilieri locali demisionari, S. L. C. si A. D., pentru care HCL nr.34 si 35/29.11.2010 emise de parat s-au constatat incetate de drept mandatele consilierilor locali, primul capat de cerere practic ramasese fara obiect, instanta luand act de emiterea celor doua hotarari, in ceea ce priveste pe ceilalti trei consilieri locali, C. C., B. F. si T. F., carora le-a constatat incetate de drept mandatele, in conditiile in care nu au fost emise hotarari de consiliu local in acest sens, Tribunalul avea obligatia introducerii in cauza in calitate de parati si citarii acestora.
Neprocedand asa, instanta a incalcat principiul contradictorialitatii si a dreptului la aparare al acestora, intrucat, fara a fi parte in proces si fara a li se oferi posibilitatea de a se apara, cu atat mai mult cu cat, fata de unul dintre consilierii locali se retine o stare de incompatibilitate si un conflict de interese, instanta se pronunta cu privire la statutul acestora de consilieri locali, pronuntand o hotarare prin care le inceteaza aceasta calitate.
La data de 23.12.2010 consilierul local B. F. a formulat o cerere de interventie in interes propriu, prin care arata faptul ca hotararea P. C. de excludere din partid nu este definitiva, intrucat a atacat in contencios administrativ aceasta hotarare iar hotararea nu este definitiva si irevocabila, insa Tribunalul nu s-a pronuntat cu privire la admisibilitatea in principiu a acesteia, ci, constatand ca aceasta cerere nu corespunde exigentelor art.112 din Codul de procedura civila, intrucat nu precizeaza care sunt pretentiile sale si care sunt partile cu care intelege sa se judece, a constatat ca se impune ca intervenienta sa depuna precizari scrise, astfel incat, in temeiul art.55 din Codul de procedura civila, a dispus disjungerea acestei cereri si formarea unui nou dosar.
Luand aceasta masura, in contextul in care din analiza formala a cererii rezulta ca aceasta cuprinde si partile si obiectul, instanta a incalcat dreptul la aparare al intervenientei, intrucat instanta in conditiile in care i-a constatat de drept mandatul de consilier local al acesteia, fiind titular al raportului juridic dedus judecatii, cererea de interventie principala trebuia discutata in principiu in cadrul acestei cauze, pentru a pronunta o hotarare in contradictoriu si cu aceasta, cu atat mai mult cu cat cererea de interventie nu intarzia judecarea cererii.
In ceea ce priveste pe consilierul local C. C., Curtea retine ca instanta nu a fost investita cu un asemenea capat de cerere, cererea vizand pe cei patru consilieri locali, reclamantul neinvocand un eventual conflict de interese intre calitatea acestuia de viceprimar si cea de consilier local, instanta practic, sesizand starea de incompatibilitate, a sanctionat acest conflict de interese, constatand incetat de drept si mandatul acestuia, pronuntandu-se pe ceva ce nu s-a solicitat.
Pronuntand o asemenea hotarare, Tribunalul a provocat acestuia o vatamare ce nu poate fi reparata decat prin anularea actului, potrivit art.105 alin.2 din Codul de procedura civila.
Fata de aceste considerente, Curtea, vazand dispozitiile art.312 alin.5 Cod procedura civila, urmeaza sa admita recursul, sa caseze sentinta civila recurata si sa trimita cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
In raport de dezlegarea data de instanta de recurs, Curtea nu va mai proceda la analiza si a celorlalte critici invocate de catre recurent, fiind de prisos acest lucru, instanta, in fond dupa casare urmand sa le aiba in vedere.