Acte ale autoritatilor publice.
Institutia tutelei administrative. Calitatea procesuala activa a prefectului in contestarea unui act privind raportul de serviciu al unui functionar public.
- art.123 alin.5 din Constitutie, art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004 si art.19 alin.1 lit.e din Legea nr.340/2004
- art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1511/30.06.2011)
Prin sentinta civila nr.3672/12.11.2010, Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si Contencios Administrativ Fiscal a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului Prefectul Judetului Teleorman si a respins actiunea in contradictoriu cu paratii Primarul comunei Islaz si B. N. ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit prevederilor art.123 alin.5 din Constitutie, prefectul poate ataca in fata instantei de contencios administrativ un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal.
Aceste prevederi consacra la nivel constitutional institutia tutelei administrative pentru supravegherea respectarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale, prevederi care isi gasesc concretizarea expresa pe planul legislatiei infraconstitutionale in art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificata si completata, precum si in art.19 alin.1 lit.e din Legea nr.340/2004, prima lege cadru in materie, a doua lege speciala.
In aplicarea prevederilor constitutionale ale art.123 alin.5, prin art.19 alin.1 lit.e din Legea nr.340/2004 legiuitorul a prevazut in mod expres ca prefectul, in calitate de reprezentant al guvernului, verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judetean, ale consiliului local sau ale primarului, prin urmare nu si actele care au o alta natura juridica.
Cum dispozitia nr.326/16.03.2010 ce face obiectul acestei judecati nu este un act administrativ in sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, ea nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de prefect.
Dispozitia in cauza pune in aplicare prevederi legale care tin de esenta raportului de serviciu al functionarului public, paratul emitent comportandu-se ca orice alt angajator, nicidecum in regim de putere publica.
Tocmai din aceasta perspectiva, potrivit prevederilor art.80 din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, numai functionarul public nemultumit de sanctionarea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul aratand ca, in mod gresit, instanta de fond a considerat ca dispozitia nr.326/16.03.2010 emisa de primarul comunei Islaz nu este un act administrativ in sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea.554/2004.
Aceasta dispozitie este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publica, in vederea executarii in concret a legii, care modifica pentru o perioada de 2 luni raportul juridic in ceea ce priveste plata salariului, dintre angajat si angajator.
Au fost invocate dispozitiile art.50 alin.1 din Hotararea de Guvern nr.1344/2007 sustinandu-se ca insusi legiuitorul a calificat actul prin care se aplica o sanctiune disciplinara in cazul functionarului public, ca fiind un act administrativ.
Intimatul parat a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul a solicitat anularea dispozitiei nr.326/26.03.2010 emisa de paratul Primarul comunei Islaz, prin aceasta dispozitie dispunandu-se sanctionarea disciplinara a paratei B. N., referent in cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Islaz, prin diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioada de 2 luni pentru refuzul indeplinirii atributiilor de serviciu prevazute de dispozitia nr.65/26.01.2010 privind inspectia muncii.
In preambulul dispozitiei contestate se mentioneaza ca a fost emisa pe baza art. 45, art. 77 alin. 1, alin. 2 lit. i din Legea 188/1999, iar la art. 2 din dispozitie se precizeaza ca poate fi contestata la instanta de contencios administrativ.
Rezulta, asadar, ca dispozitia se refera la raportul de serviciu al paratei care are calitatea de functionar public, iar actele juridice emise de autoritatea publica cu care functionarul public are stabilit raportul de serviciu si care se refera la acest raport sunt acte administrative in sensul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, intrucat sunt emise in regim de putere publica, in vederea executarii in concret a legii, acestea dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice.
Altfel, este eronat argumentul instantei de fond ca paratul s-a comportat la emiterea dispozitiei ca orice angajator, nicidecum in regim de putere publica, avand in vedere ca paratul a dispus cu privire la raportul de serviciu al paratei in calitate de autoritatea publica locale si nu de angajator care a incheiat un contract de munca cu salariatul sau.
Faptul ca dispozitia in litigiu este un act administrativ rezulta si din dispozitiile art.109 din Legea nr.188/1999 conform carora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante.
Stabilind competenta instantei de contencios administrativ de a solutiona litigiile ce au ca obiect actele referitoare la raportul de serviciu al functionarului public, legiuitorul a confirmat natura juridica a acestor acte, de acte administrative, intrucat art.1 din Legea nr.554/2004 se refera la vatamarea unei persoane intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri.
Conform art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, prefectul poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile administrative publice locale, daca le considera nelegale.
Acest text de lege confera reclamantului legitimare procesuala activa in cauza, intrucat dispozitia ce formeaza obiectul actiunii este un act administrativ, astfel cum este acesta definit de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Fata de aceste considerente, se constata ca sentinta a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si 5 Cod procedura civila, avand in vedere ca instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, Curtea va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.