Litigiu de munca. Adeverinta eliberata de angajator Adeverinta eliberata de angajator, trebuie sa cuprinda anumite mentiuni pentru a putea fi valorificate la pensia de asigurari sociale, mentiuni care trebuie sa se bazeze pe evidente scriptice certe. Prin actiunea avand ca obiect eliberarea unei adeverinte, nu se poate contesta modul de stabilire a salariului de catre angajator.
Sectia civila, sentinta nr. 308/06.03.2015
Reclamanta L T a chemat in judecata pe parata SC G SA Galati, pentru a fi obligata sa-i elibereze o adeverinta care sa ateste indexarile care au fost acordate conform HG nr. 1163/1990, in cuantum de 750 lei pentru lunile noiembrie si decembrie 1990, in cuantum de 975 lei pentru lunile ianuarie, februarie si martie 1991, precum si compensatia fixa de 1.000 lei care a fost acordata in luna aprilie 1991.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a solicitat sa i se elibereze o adeverinta cu toate veniturile realizate in perioada ianuarie 1990-martie 1991, intrucat in adeverinta eliberata nr. 510/03.03.2014 nu au fost evidentiate si aceste sume, desi in statele de plata si in fisele anuale sunt mentionate.
Adeverinta cu veniturile solicitate ii este necesara pentru recalcularea pensiei.
Prin sentinta civila nr. 308/06.03.2015 cererea a fost respinsa ca nefondata.
S-a retinut ca potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inscriere a acestora in carnetul de munca, astfel: salariile nete de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991 si salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor lunare, pe langa salariile prevazute la alin. 1 se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.
In consecinta, adeverinta eliberata de angajator, trebuie sa cuprinda anumite mentiuni pentru a putea fi valorificate la pensia de asigurari sociale, mentiuni care trebuie sa se bazeze pe evidente scriptice certe.
In cauza, pentru perioada ianuarie 1990-martie 1991 parata a eliberat deja reclamantei adeverinta nr. XXX/03.03.2014, in care se mentioneaza toate veniturile realizate de aceasta in perioada solicitata. Instanta a retinut ca veniturile consemnate in cuprinsul adeverintei corespund cu cele consemnate in statele de retributii aferente perioadei ianuarie 1990-martie 1991 depuse la dosarul cauzei.
Nu se poate retine tardivitatea formularii cererii de eliberare a unei adeverinte invocata de catre parata, intrucat nu exista o dispozitie leala care sa prevada un termen in care se poate formula o astfel de actiune.
Insa, pe fondul cauzei, pornind de la semnificatia notiunii de eliberare a unui inscris care sa contina date cu privire la veniturile reclamantei, instanta a constatat ca intr-o astfel de actiune trebuie sa se verifice daca mentiunile din adeverinta deja eliberata au fost efectuate pe baza inscrisurilor originale emise de angajator. In cauza, se contesta mentiunile referitoare la modul de calcul al salariului care nu ar cuprinde toate indexarile, insa se retine ca singura verificare ce trebuie facuta este daca salariul incasat de reclamanta si mentionat in adeverinta este conform statului de plata.
Din actele depuse la dosarul cauzei, se constata ca, in fapt, mentiunile din adeverinta eliberata reflecta situatia drepturilor salariale incasate in perioada analizata, dar reclamanta contesta modul de stabilire a acestui salariu de catre angajator. Acest aspect nu poate fi solutionat pe calea unei actiuni prin care se solicita eliberarea unei adeverinte.
In consecinta, in conditiile in care parata a eliberat reclamantei deja o adeverinta cu veniturile realizate in perioada solicitata, potrivit statelor de plata existente, instanta nu poate obliga parata sa emita o noua adeverinta care sa stabileasca alte drepturi salariale decat cele consemnate in statele de plata si efectiv realizate de catre reclamanta.