Contestatie decizie concediere. Daca in cuprinsul deciziei de sanctionare nu se regasesc mentiuni referitoare la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, trimiterile din motivarea deciziei catre procesul verbal de cercetare disciplinara nu sunt suficiente, deoarece, pe de o parte, legea instituie un continut obligatoriu, un element de formalism al deciziei care trebuie respectat intocmai, iar, pe de alta parte, faptele retinute in procesul verbal sunt descrise in mod vag si general.
Sectia civila sentinta nr. 1511 din 27 octombrie 2014
Contestatorul S T D a solicitat in contradictoriu cu intimatul Spitalul Municipal "Anton Cincu" Tecuci sa se dispuna anularea deciziei de sanctionare nr. ../05.03.2014.
Prin sentinta civila nr. 1511 din 27 octombrie 2014 s-a constatat nulitatea deciziei de sanctionare contestate si s-a dispus obligarea intimatei la restituirea sumelor retinute in baza acesteia.
S-a retinut ca potrivit art. 252 din Codul muncii, republicat, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei(alin. 1). Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata (alin. 2).
Instanta a retinut ca in cuprinsul deciziei de sanctionare nu se regasesc mentiuni referitoare la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Trimiterile din motivarea deciziei catre procesul verbal de cercetare disciplinara nr. 1913/25.02.2014 este insuficienta, deoarece, pe de o parte, legea instituie un continut obligatoriu, un element de formalism al deciziei care trebuie respectat intocmai, iar, pe de alta parte, faptele retinute in procesul verbal sunt descrise in mod vag si general.
Omisiunea intimatei nu poate fi inlocuita intrucat, fiind vorba de o nulitate absoluta, pentru nerespectarea cerintelor de forma, nu poate fi acoperita prin confirmare.
S-a considerat ca, prin instituirea acestor obligatii de ordin formal in sarcina angajatorului se reflecta expresia principiului statului social si al dreptatii instituit prin dispozitiile art. 1 alin. 3 din Constitutia Romaniei.
Acest principiu se oglindeste si in dispozitiile art. 8 din Codul muncii, potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte, iar pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.
Nulitatea prevazuta de art. 252 din Codul muncii are caracterul unei nulitati exprese, fiind prevazuta anume de lege.
Nulitatea reprezinta acea sanctiune, de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.
Efectele nulitatii sunt guvernate de trei principii clasice de drept: principiul retroactivitatii efectelor nulitatii, principiul repunerii partilor in situatia anterioara si principiul anularii actului subsecvent, cu exceptiile lor veritabile si aparente.
Instanta a apreciat, in concluzie, ca decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare este lovita de nulitate deoarece nu inlatura apararile formulate de petent.