Se retine ca instanta de fond in mod corect a retinut ca potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil in cauza de fata conform art.201 din Legea nr.71/2011, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie in termen de 3 ani, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
In cauza de fata, termenul de prescriptie a inceput sa curga, potrivit art.7 din acelasi act normativ, la data la care reclamanta putea solicita obligarea paratei la plata sumei datorate, deci la data de 16.03.2009, data la care partile urmau sa definitiveze valoric decontarea sumelor ramase, conform procesului-verbal din 5.03.2009. In mod corect instanta de fond a stabilit ca emiterea si comunicarea prin posta a facturii nr.81/2.02.2012, nu este de natura a intrerupe termenul de prescriptie, intrucat nu a produs o recunoastere din partea paratei si nu a reprezentat un act incepator de executare, dupa cum prevad disp.art.16 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, odata ce partile au indicat in anexa la procesul-verbal din 5.03.2009 bunurile si valoarea acestora ce trebuia restituita de parata catre reclamanta, aceasta din urma putea incepand cu data de 16.03.2009 sa solicite direct sau pe cale judiciara a valorii bunurilor ramase la parata. Lipsa de diligenta a reclamantei a dus ca obligatia paratei sa se transforme din una pentru care statul isi dadea forta sa pentru aducerea la indeplinire, intr-o obligatie naturala pe care parata o poate executa benevol, fara a beneficia creditoarea de forta coercitiva a statului.
Mentinerea sentintei de fond prin care s-a respins actiunea ca fiind prescrisa conform art. 1 din D.167/1958. Data de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie.
Decizie nr. 357/R din data de 18.12.2013
pronunțată de Tribunalul Galati
Sursa: Portal.just.ro