Actiunea prin care se solicita sa se constate nulitatea absoluta a unei cereri de chemare in judecata ce a stat la baza pronuntarii unei sentinte civile, pe motiv ca acesta a fost falsificata, aspect ce rezulta din ordonanta procurorului, ordonanta prin care s-a retinut incidenta art. 10 lit. g din Cod de procedura penala - prescriptia raspunderii penale fata de autorul folosului, reprezinta un reflex in plano. Un reflex in plan procesual civil al dispozitiilor din procedura penala, respectiv al celor prevazute de art. 14 alin. 3 lit. a - potrivit cu care, in procesul penal, in cadrul actiunii civile, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile in natura prin [_] restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare, al celor prevazute de art.348 - potrivit cu care, in caz de condamnare, instanta trebuie sa se pronunte prin hotarare si cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, dar mai ales al celor prevazute de art.245 alin.1 lit.c1 - potrivit cu care, prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris. Deoarece, incontestabil, cererea de chemare in judecata constituie un inscris sub semnatura privata, susceptibil de a fi alterat prin savarsirea unei infractiuni de fals, ceea ce s-a si savarsit in cazul de fata, dupa cum s-a retinut in mod definitiv prin Ordonanta nr.707/II-2/2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, si intrucat nici o masura complementara in legatura cu acest inscris nu mai poate fi dispusa in cadrul procesului penal de procuror ori de instanta de judecata, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale a faptuitorului, actiunea de fata, avand ca obiect desfiintarea acestui inscris prin constatarea nulitatii sale absolute in nici un caz nu poate fi considerata inadmisibila, ci ei ii sunt deplin aplicabile decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca si dispozitiile de drept substantial ale Codului civil in materie de nulitati. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECtIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.12069/300/2009 (nr. vechi 2083/2011) - DECIZIA CIVILA NR.1219/11.10.2011)
Prin cererea inregistrata la data de 15.07.2009, pe rolul Judecatoriei Sector 2 Bucuresti sub nr. 12069/300/2009, reclamantii C.I. si C.L.M. au solicitat in contradictoriu cu paratii S.A.N., S.M.O.A. si B.A.M., ca prin hotararea care se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a cererii de chemare in judecata formulata de B.R. si S.D.D.D., in calitate de mostenitori ai defunctei B.P., ca urmare a savarsirii infractiunii prev.de art.290 Cod penal de catre avocatul T.D. prin semnarea cererii de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 2 Bucuresti la 18.02.1994; sa se constate nulitatea absoluta a actelor urmatoare, anterioare sau concomitente, ca urmare a unui nex causal intre actul viciat si celelalte acte de procedura, conform art. 106 Cod de procedura civila, iar ca urmarea a anularii acestor acte, sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara; cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare se arata in esenta faptul ca, prin cererea de chemare in judecata care face obiectul acestei cauze, semnata de avocat T. care ar fi falsificat semnaturile numitilor B.R. si S.D.D., inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, sub nr. 1944/1994, s-a solicitat constatarea nulitatii masurii de trecere in patrimoniul statului prin Decretul nr.92/1950, a ap. nr. 203 si 215 din imobilul situat in Bucuresti, str.V.C., nr. 7-9, sector 2.
Actiunea a fost admisa, fiind obligat Consiliul General al Municipiului Bucuresti, prin sentinta civila nr. 999/8.02.1995, sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantilor cele doua apartamente.
La 14.04.2005, reclamantul C.I. a adresat un memoriu Consiliului General al Municipiului Bucuresti, aducandu-i la cunostinta faptul ca, prin Ordonanta nr. 70/II/-2/2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria sector 2 Bucuresti, s-ar fi stabilit faptul ca semnatura de pe cererea de chemare in judecata a fost executata de avocat T. In urma acestui demers, Consiliul General al Municipiului Bucuresti a formulat cerere de revizuire in temeiul art. 322 pct. 4 Cod de procedura civila, impotriva hotararii de fond.
Reclamantii arata, de asemenea, faptul ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 112 Cod de procedura civila si art. 133 Cod de procedura civila, astfel ca, in lipsa semnaturii reclamantilor de pe actiune, aceasta ar trebui declarata nula.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe prevederile art. 969, 1171-1186 si urm., art. 1191, art. 1294 Cod civil.
Prin cerere modificatoare formulata de reclamanti la 24.07.2009, acestia au solicitat introducerea in cauza in calitate de parat a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, si scoaterea din cauza a paratei S.M.O.
La termenul de judecata din 21.10.2009 instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei S.A.M.O.
La 25.11.2009 reclamantii au renuntat la toate capetele de cerere formulate cu exceptia cererii prin care se solicita constatarea nulitatii absolute a cererii de chemare in judecata.
Prin sentinta civila nr.9619/09.12.2009, pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti - Sectia Civila in dosarul nr. 12069/300/2009, s-a admis exceptia netimbrarii cererii de repunere a partilor in situatia anterioara; s-a luat act de renuntarea reclamantilor la cererile accesorii prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a actelor urmatoare, anterioare sau concomitente si de repunere a partilor in situatia anterioara; s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatarea nulitatii absolute a cererii de chemare in judecata formulata de B.R. si S.D.D.; s-au respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active, a lipsei de interes a reclamantilor si a prescriptiei dreptului la actiune al acestora, ca ramase fara obiect; s-a anulat cererea de repunere a partilor in situatia anterioara ca netimbrata; s-a respins actiunea formulata in contradictoriu cu parata S.A.M.O., ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta; s-a respins actiunea in constatarea nulitatii absolute a cererii de chemare in judecata formulata de B.R. si S.D.D., ca inadmisibila si s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre parati.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatarea nulitatii absolute a cererii de chemare in judecata intemeiata pe dispozitiile art.112 si 133 Cod de procedura civila, ca o cerere de chemare in judecata reprezinta o forma concreta de manifestare a actiunii civile, cea prin care se pune in miscare actiunea civila, fiind deci un act de procedura care genereaza un litigiu, ca aceasta nu reprezinta un act juridic civil, astfel cum este acesta definit potrivit Codului civil, respectiv manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a naste, modifica sau stinge un raport juridic civil.
Pentru acest motiv, instanta a aratat ca o actiune in constatarea nulitatii absolute a unui act de procedura intocmit intr-o cauza solutionata de o alta instanta, dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, este inadmisibila.
S-a mai apreciat ca reclamantii nu sunt vatamati prin hotararea pronuntata in cauza respectiva atata vreme cat nu produce efecte in privinta acestora, fiindu-le doar opozabila, si nici nu se incalca prin aceasta solutie principiul accesului liber la instanta, precum si ca actul de procedura poate fi analizat in litigiul avand ca obiect o cerere de revizuire formulata de CGMB, care a fost parte in cauza respectiva.
Astfel, instanta a apreciat intemeiata si, pe cale de consecinta, a admis exceptia inadmisibilitatii cererii principale, astfel ca a respins actiunea ca inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel, nemotivat in drept, reclamantii C.I. si C.M., apelul fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, sub nr. 12069/300/2009.
Prin decizia civila nr.161/21.02.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantii reclamanti impotriva sentintei instantei de fond.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a aratat ca, asa cum corect a retinut prima instanta, nici partile unui litigiu si nici tertii nu au la dispozitie calea actiunii in constatarea nulitatii unui act de procedura indeplinit intr-o anumita cauza. Aceasta intrucat regimul nulitatii actelor de procedura este strict reglementat de dispozitiile art.105 Cod de procedura civila, iar nulitatea cererii de chemare in judecata, de dispozitiile art.133 Cod de procedura civila, putand fi declarata exclusiv in cursul judecatii de catre instanta investita in temeiul acesteia sau in caile de atac prevazute de lege.
S-a aratat ca aprecierea primei instante asupra naturii cererii de chemare in judecata, care nu poate fi asimilata unui act juridic civil, este corecta, distinctia constand in aceea ca prima este expresia manifestarii de vointa in plan procesual, iar cel de-al doilea expresia de vointa a partilor in planul dreptului substantial.
Apreciind ca prima instanta a dat o dezlegare corecta, cauzei cu a carei solutionare a fost investita, sub toate aspectele ce au fost dezlegate prin dispozitivul sentintei apelate, tribunalul a respins apelul ca fiind nefondat.
Impotriva acestei decizii, in termen legal au declarat recurs apelantii reclamanti, solicitand admiterea lui si casarea cu trimitere la instanta de apel pentru a se judeca pe fond apelul, ori casarea cu retinere in vederea judecarii apelului de catre instanta de recurs.
In motivarea recursului declarat, intemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod de procedura civila, recurentii au sustinut urmatoarele critici:
- instanta de apel a incalcat dreptul la aparare al apelantilor si dispozitiile art.156 Cod de procedura civila, punandu-i pe acestia in imposibilitate de a depune motivele de apel, de a le proba si sustine ulterior. Totodata, instanta de apel a incalcat principiul disponibilitatii partilor in proces, ea neputand proceda la o judecata de fond a cauzei in apel, in conditiile in care nu existau depuse motivele de apel.
- in mod gresit a fost respinsa cererea de chemare in judecata ca inadmisibila, in conditiile in care Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a solicitat el insusi printr-o cerere de chemare in judecata inregistrata la Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, desfiintarea in intregime a cererii de chemare in judecata din dosarul nr.1944/1994, ce s-a aflat pe rolul Judecatoriei sectorului 2. Sesizarea procurorului a fost admisa prin sentinta civila nr.3732/18.03.2011 a Judecatoriei sectorului 2 data in dosarul nr.19515/300/2010 si s-a constatat nulitatea absoluta a aceluiasi inscris pentru care in prezenta judecata s-a apreciat ca este inadmisibila sesizarea instantelor cu o cerere avand ca obiect desfiintarea lui.
Instantele au nesocotit faptul ca prin Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti nr.707/II-2/2005 s-a retinut ca faptuitorul t.D. a savarsit fapta de fals in inscrisul sub semnatura privata prevazuta de art.290 C.pen. in legatura cu inscrisul a carui nulitate absoluta s-a cerut a fi declarata de catre instantele civile. Aceasta ordonanta a ramas definitiva prin respingerea plangerii formulata impotriva ei de intimatii din prezentul dosar, prin sentinta penala nr.646/5.11.2009.
Recurentii au atasat motivelor de recurs copii ale sentintei penale nr.646/5.11.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.15891/300/2009, Ordonantei nr.988/III-5/2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti si a sentintei civile nr.3732/18.03.2011 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.19515/300/2010.
Intimatii parati S.A.N. si B.M.A. au depus la dosar note scrise.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate, Curtea a apreciat ca recursul declarat este intemeiat in limitele ce se vor arata in cele ce urmeaza.
Cea dintai critica a recursului, privitoare la incalcarea de catre instanta de apel a dispozitiilor art.156 Cod de procedura civila, a dreptului la aparare al recurentilor in faza judecatii de apel ori a principiului disponibilitatii partilor in proces, prin aceea ca le-a respins cererea de amanare a cauzei si a procedat la judecarea apelului lor in lipsa motivelor de apel, este nefondata.
Potrivit dispozitiilor art.156 Cod de procedura civila, instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.
Vazand continutul cererii depusa in apel de recurentii de astazi, prin care solicitau tribunalului acordarea unui termen pentru lipsa de aparare, Curtea a observat ca solicitarea lor nu este motivata in nici un fel si, cu atat mai putin "temeinic motivata", cum cere textul legal a carui incalcare ei o invoca. In alte cuvinte, asa cum o arata si instanta de apel atunci cand se pronunta asupra cererii in cauza, recurentii nu au aratat nici un motiv obiectiv si rezonabil pentru care din luna noiembrie a anului 2010 - cand au primit citatia pentru judecata in apel emisa de tribunal - si pana la termenul de judecata din 21.02.2011, ei s-au aflat in imposibilitate de a-si angaja un aparator care sa le reprezinte interesele in cauza.
In aceste circumstante si fiind tinuta sa asigure si celeritatea in solutionarea cauzelor, in mod corect instanta de apel a respins cererea de amanare a cauzei iar, in lipsa altor impedimente, a trecut la cercetarea acesteia pe fond in conditiile art.292 alin.2 Cod de procedura civila in lipsa de motive de apel formulate de apelanti, asadar pe baza sustinerilor, mijloacelor de aparare si a dovezilor administrate in fata primei instante.
Nu exista nici un motiv legal pentru instanta de a amana cauza in speranta depunerii motivelor de apel de catre apelanti, aceasta constituind doar o eventualitate, de neluat in seama in prezenta unui text legal ce autoriza instanta de a judeca apelul pe fond si in ipoteza neindeplinirii obligatiilor procesuale constand in depunerea motivelor de apel.
Prin modul in care instanta de apel a procedat nu s-ar putea retine nici o incalcare a principiului disponibilitatii partilor intrucat, cum s-a aratat si dupa cum rezulta din considerentele deciziei recurate, judecarea apelului s-a realizat pe baza sustinerilor, mijloacelor de aparare si probelor administrate in fata primei instante, procedura in care apelantii reclamanti s-au implicat mai mult si activ, prin exercitarea deplina a dreptului lor la aparare.
Curtea a apreciat insa ca fiind intemeiata cea de-a doua critica a recursului, indreptata impotriva modului de solutionare a cauzei de catre instantele de fond, prin respingerea cererii ca fiind inadmisibila, critica prin care s-a sustinut ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 Cod de procedura civila).
In acest sens, Curtea a retinut ca reclamantii au investit instantele judecatoresti cu solutionarea unei cauze avand ca obiect (in urma restrangerii cererii initiale) constatarea nulitatii absolute a unei cereri de chemare in judecata ce a stat la baza formarii dosarului nr.1944/1994 aflat pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti si pronuntarii sentintei civile nr.999/1995 prin care actiunea in revendicarea apartamentelor nr.203 si 215 din imobilul situat in Bucuresti, str.V.C. nr.7-9 sector 2, a fost admisa, fiind obligat paratul C.G.M.B. sa lase reclamantilor B.R. si S.D.D. in deplina proprietate aceste apartamente.
Cauza actiunii reclamantilor a fost data de constatarea falsului savarsit in legatura cu acest inscris, in privinta semnaturilor titularilor cererii, despre care s-a stabilit in dosarul penal nr.9282/P/2002 al Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2, pe baza concluziilor raportului de expertiza criminalistica, faptul ca nu apartin celor indicati ca reclamanti, ci ca au fost executate prin falsificare de numitul t.D., ce a figurat ca avocat al acestora in dosar. Acest fals a fost constatat prin Ordonanta nr.707/II/30.03.2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, retinandu-se totodata incidenta art.10 lit.g C.proc.pen. - prescriptia raspunderii penale - fata de autorul falsului, invinuitul t.D.
Intrucat au dorit sa inlature consecintele civile ce au decurs din savarsirea acestei infractiuni de fals si cum aceste consecinte nu au putut fi inlaturate in cadrul procesului penal, ca urmare a intervenirii unei cauze ce a inlaturat raspunderea penala a autorului falsului, reclamantii au solicitat instantelor civile constatarea nulitatii inscrisului falsificat, constand in cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 la 18.02.1994 sub nr.1944/1994.
Solutionand cauza, prima instanta a apreciat ca prezenta actiune este inadmisibila, dat fiind ca cererea de chemare in judecata nu reprezinta un act juridic civil in sensul Codului civil, respectiv acea manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, pentru a-i fi aplicabile regulile ori regimul juridic al nulitatilor absolute.
La randul sau, instanta de apel a retinut ca cererea de chemare in judecata, ca act de procedura, este strict supusa regimului nulitatilor actelor de procedura, reglementat de dispozitiile art.105 Cod de procedura civila, iar cu referire la cererile de chemare in judecata, de dispozitiile art.133 Cod de procedura civila, nulitatea sa putandu-se declara exclusiv in cursul judecatii de instanta investita pe baza ei ori in caile de atac prevazute de lege.
Judecand astfel cauza, ambele instante au nesocotit faptul ca actiunea de fata nu constituie altceva decat un reflex in plan procesual civil al dispozitiilor din procedura penala, respectiv al celor prevazute de art.14 alin.3 lit.a - potrivit cu care, in procesul penal, in cadrul actiunii civile, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile in natura prin [_] restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare, al celor prevazute de art.348 - potrivit cu care, in caz de condamnare, instanta trebuie sa se pronunte prin hotarare si cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, dar mai ales al celor prevazute de art.245 alin.1 lit.c1 - potrivit cu care, prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris.
Curtea a mai retinut ca, in legatura cu legitimarea procesuala activa a procurorului de a formula actiunea civila pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat atunci cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata,au fost pronuntate doua recursuri in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv decizia XV/21.11.2005 si decizia nr.2/17.01.2011.
Astfel, prin decizia nr.XV din 21.11.2005 privind recursul in interesul legii referitor la organul judiciar competent sa dispuna desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror (M.Of.nr.119/8.02.2006), Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in aplicarea dispozitiilor art.14 alin.3 lit.a din Codul de procedura penala si a dispozitiilor art.184 din Codul de procedura civila, a stabilit: 1. in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata, adoptata de procuror, acesta are calitatea de a exercita in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, numai in cazurile prevazute de art.45 alin.1 din Codul de procedura civila; 2. in celelalte cazuri, aceeasi actiune apartine partilor.
De asemenea, prin decizia nr.2/17.01.2011 (publicata in M.Of. nr.372/27.05.2011), aceeasi I.C.C.J. a admis recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.45 alin.1 teza finala din Codul de procedura civila combinat cu dispozitiile art.245 alin.1 lit.c1 Cod de procedura penala si a stabilit ca "Procurorul are legitimare procesuala activa de a formula actiunea civila pentru desfiintarea, in tot sau in parte, a unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata.
Chiar daca, potrivit dispozitivelor acestor doua decizii, scopul pronuntarii lor a fost acela de a statua, cu titlu obligatoriu si exclusiv - prin decizia nr.2/2011 si cu titlu principal - prin decizia nr.XV/2005 (intrucat prin aceasta din urma decizie, la punctul 2 al dispozitivului se arata ca, pentru celelalte cazuri, adica altele decat cele prevazute de art.45 alin.1 Cod de procedura civila,cand legitimarea procesuala activa a fost recunoscuta procurorului, aceeasi actiune apartine partilor) asupra legitimarii procesuale active a procurorului de a exercita in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea inscrisului falsificat, pentru ipotezele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror, Curtea a apreciat ca implicit, prin acestea , s-a statuat asupra admisibilitatii acestui gen de actiune, fara nici o distinctie dupa natura inscrisului asupra caruia s-a savarsit falsul (de altfel, in opozitie cu dispozitivul pronuntat, totusi titlul si considerentele deciziei XV/21.11.2005 isi propun sa transeze problema organului judiciar competent sa dispuna desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala , printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror, stabilindu-se ca acest organ ar trebui sa fie instanta civila ).
In alte cuvinte, de vreme ce, prin doua recursuri in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a manifestat o preocupare de unificare a practicii instantelor asupra problemei organului competent sa dispuna desfiintarea inscrisului falsificat atunci cand actiunea penala s-a stins, retinandu-se o cauza de neraspundere penala, si asupra celei privind legitimarea procesuala activa a subiectelor de drept ce pot cere instantelor civile desfiintarea inscrisului falsificat, nu s-ar mai putea pune in discutie o problema de inadmisibilitate a unei actiuni avand un obiect identic, respectiv constatarea nulitatii absolute a unui inscris falsificat, si a carei introducere a avut aceeasi cauza juridica.
Mai mult, judecand cererea de fata prin ruperea sa din contextul cauzal ce a stat la baza promovarii ei - respectiv falsul savarsit asupra inscrisului a carui desfiintare s-a cerut - si prin analiza pur formala raportata la dispozitiile de ordin substantial aplicabile actelor juridice civile ori a celor de ordin procedural aplicabile actelor de procedura indeplinite in cursul judecatii civile, instantele de fond au pronuntat o solutie cu incalcarea implicita a deciziei nr.XV/21.11.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - ce recunoaste in acelasi timp, competenta instantelor civile de a dispune desfiintarea inscrisurilor falsificate pentru cazurile in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror, legitimare procesuala partilor din procesul penal, de a sesiza instanta civila cu o actiune avand un asemenea obiect si, indirect, admisibilitate unei astfel de actiuni, indiferent care ar fi natura inscrisului falsificat (reclamantii C. fiind parti vatamate in procesul penal solutionat prin Ordonanta nr.707/II-2/2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti) - si cu incalcarea explicita a art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce consacra si garanteaza dreptul de acces la instante (reclamantii din prezenta cauza neavand acces la procedura extraordinara a revizuirii sentintei civile pronuntata pe baza cererii de chemare in judecata falsificate, ei nefiind parti in acel proces).
Deoarece, incontestabil, cererea de chemare in judecata constituie un inscris sub semnatura privata, susceptibil de a fi alterat prin savarsirea unei infractiuni de fals, ceea ce s-a si savarsit in cazul de fata, dupa cum s-a retinut in mod definitiv prin Ordonanta nr.707/II-2/2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, si intrucat nici o masura complementara in legatura cu acest inscris nu mai poate fi dispusa in cadrul procesului penal de procuror ori de instanta de judecata, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale a faptuitorului, actiunea de fata, avand ca obiect desfiintarea acestui inscris prin constatarea nulitatii sale absolute in nici un caz nu poate fi considerata inadmisibila, ci ei ii sunt deplin aplicabile decizia nr.XV/21.11.2005 a I.C.C.J., ca si dispozitiile de drept substantial ale Codului civil in materie de nulitati.
Intrucat prin respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in judecata formulata de recurentii reclamanti, instantele au solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, in temeiul art.304 pct.9 si art.312 alin.3 si alin.5 Cod de procedura civila, a admis recursul si a casat decizia recurata si sentinta apelata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante - Judecatoria sectorului 2 Bucuresti.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de trimitere urmeaza sa aiba in vedere si aspectele decurgand din emiterea Ordonantei nr.988/III-5/2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti si din pronuntarea sentintei civile nr.3732/18.03.2011 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti data in dosarul nr.19515/300/2010 (inscrisuri noi depuse in recurs) prin care, la sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, s-a constatat deja nulitatea absoluta a inscrisului - cerere de chemare in judecata formulata de B.R. si S.D.D. introdusa la data de 8.02.1994 si inregistrata sub nr.1944/1994 la Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, solutie nedefinitiva insa la data judecarii prezentului recurs.