Legea nr. 221/2009. Despagubiri solicitate in baza art. 5 din aceasta lege. Efectele pronuntarii deciziilor nr. 1354/2010, 1358/2010 si 1360/2010 ale Curtii Constitutionale
Sectia civila – Decizia civila nr. 102/7 aprilie 2011
Sub dosar nr. 3001/107/2010 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Alba actiunea civila formulata de reclamantii O.I.N. si S.A.I. in contradictoriu cu paratul Statul Roman, reprezentat prin MFP prin care au solicitat sa se constate caracterul politic al masurii administrative de dislocare si stabilire a domiciliului obligatoriu, luata fata de defunctii O.E.I., C.G., C.P. si fata de reclamantii O.I.N. si S.A.I. de catre organele fostei militii, sa se constate caracterul politic al condamnarii defunctului O.I.C. la pedeapsa inchisorii, sa se constate caracterul politic al masurilor administrative luate fata de defunctul O.I.C. de catre organele fostei militii constand in internarea in colonie de munca si stabilirea de domiciliu obligatoriu, sa fie obligat paratul la plata de daune morale pentru prejudiciul suferit.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 3 si 5 din Legea nr.221/2009.
Prin sentinta civila nr. 2914/2010 Tribunalul Alba a admis in parte actiunea reclamantilor, a constatat ca masurile administrative luate fata de defunctul O.I.C. de catre organele fostei militii constand in internarea in colonie de munca si stabilirea de domiciliul obligatoriu a avut caracter politic; a constatat ca masura administrativa luata fata de defunctii O.E.I., C.G., C.P. si fata de reclamantii O.I.N. si S.A.I. de catre organele fostei militii constand in stabilirea de domiciliu obligatoriu a avut caracter politic; au fost respinse celelalte cereri.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Tribunalul a retinut urmatoarele:
Avand in vedere ca masurile administrative luate fata de persoanele mentionate anterior, respectiv stabilirea domiciliului obligatoriu si internarea intr-o colonie de munca au urmarit unul dintre scopurile la care face trimitere art. 1, alin. 3 din Legea nr.221/2009 (aceste masuri au fost luate deoarece persoanele fata de care s-au luat si-au manifestat protestul fata de puterea politica de la acea data si au sustinut inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de opinie politica, de avere ori de origine sociala) in temeiul art. 4 alin. 2 din actul normativ mentionat anterior, instanta a constatat ca acestea au caracter politic.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate, acestea nu au fost acordate avand in vedere Decizia nr.1358/2010 pronuntata de Curtea Constitutionala prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata de Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice si s-a constatat ca prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr.221/2009, sunt neconstitutionale.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii care au solicitat schimbarea sentintei si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive s-a aratat ca se impune admiterea actiunii si acordarea daunelor morale in cuantumul solicitat intrucat Decizia Curtii Constitutionale 1358/2010 nu putea fi aplicata, deoarece legiuitorul nu a pus in acord prevederea constitutionala cu textul de lege considerat neconstitutional in termenul de 45 de zile prevazut de lege.
CURTEA, analizand legalitatea si temeinicia sentintei atacate a constatat ca apelul nu este fondat si a fost respins pentru urmatoarele considerente:
In esenta, critica apelantilor vizeaza gresita aplicare a Deciziei CCR nr.1358/2010 si neacordarea daunelor morale datorita interventiei acestei decizii, critica pe care instanta de apel o considera ca fiind nefondata pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constitutie, "Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept".
Prin urmare, la momentul pronuntarii prezentei decizii, textul de lege care a permis acordarea daunelor morale celor ce au suferit masuri administrative cu caracter politic sau mostenitorilor acestora, a fost declarat neconstitutional, iar termenul de 45 de zile prevazut de Constitutie a expirat, astfel incat prev. art. 5 alin. 1 lit. a teza 1 din Legea nr.221/2009 si-au incetat efectele.
Retinand ca lipseste temeiul legal pentru acordarea de daune morale condamnatilor politici, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii textului de lege ce a stat la baza formularii actiunii, Curtea constata ca se impune, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, respingerea apelului declarat in cauza de reclamanti instanta de fond facand o corecta aplicare a legii sub aspectul neacordarii daunelor morale.
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutie, Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, astfel incat de la data publicarii in Monitorul Oficial, decizia CCR 1358/2010 a devenit obligatorie.
In aceste conditii, nu pot fi retinute asertiunile pe care reclamantii le fac in concluzii scrise in sensul ca decizia nu poate fi aplicata cauzelor aflate pe rol la data pronuntarii ei, intrucat ar fi incalcate principiul egalitatii in drepturi sau principiul neretroactivitatii unei legi. Decizia Curtii Constitutionale se aplica numai pentru viitor, din momentul publicarii ei in Monitorul Oficial, aplicarea ei fiind obligatorie potrivit legii fundamentale, iar neaplicarea acesteia ar insemna o incalcare a Constitutiei Romaniei, care prevede ca respectarea Constitutiei, a suprematiei sale este obligatorie, orice alta interpretare ducand la anularea valorilor fundamentale ale statului de drept.
Pe de alta parte, nu se poate retine ca aceasta decizie nu ar trebui aplicata intrucat s-ar incalca art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, si anume speranta legitima de a dobandi un bun, respectiv dreptul de a obtine despagubiri in temeiul Legii nr.221/2009.
In legatura cu notiunea de „bun” este de precizat ca, prin mecanismul creat, Conventia Europeana aduce protectie doar asupra bunurilor actuale, deja dobandite si, in consecinta, nu garanteaza dreptul de a le dobandi printr-un mod sau altul. Deci speranta dobandirii unui bun, respectiv dreptul de a obtine despagubiri in temeiul Legii nr.221/2009, nu constituie un „bun actual” in sensul Conventiei Europene si nu poate fi protejat prin prisma acesteia.
Nici macar obtinerea unei despagubiri in prima instanta nu constituie un bun actual in sensul Conventiei, deoarece este necesar ca dreptul de proprietate sau creanta sa fie recunoscuta printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie, care sa constituie titlu executoriu. Prin urmare, nu de putine ori Curtea Europeana a examinat daca reclamantul are un bun in sensul Conventiei, adica daca are o creanta suficient de bine determinata pentru a fi susceptibila de executare silita (a se vedea cauza Vasilescu contra Romaniei), conditie care in speta nu este indeplinita, cererea reclamantilor fiind respinsa si de catre prima instanta.
Fata de cele aratate mai sus, in baza art. 296 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul declarat de reclamantii O.I.N. si S.A.I. impotriva sentintei civile nr.2914/2010 pronuntata de Tribunalul Alba, hotararea fiind la adapost de orice critica.