Aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 in situatia persoanelor care s-au aflat simultan in situatia stramutarii si a domiciliului obligatoriu. Neacordarea a doua indemnizatii.
- Art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990
Cumularea celor doua calitati nu conduce automat la acordarea a doua indemnizatii pentru persoana respectiva, intrucat dispozitiile Decretului-lege nr. 118/1990 nu prevad in mod expres acordarea a doua indemnizatii pentru aceeasi perioada de persecutie din motive politice, pentru cele doua situatii, de "stramutare" si de "domiciliu obligatoriu".
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.310 din 11.02.2011)
Prin cererea inregistrata la data de 17.02.2010 sub nr. 8854/3/2010 reclamanta Stere Chirata a chemat in judecata parata Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti- Comisia de aplicare a Decretului- Lege nr.118/1990, solicitand obligarea paratei sa emita decizie prin care sa i se acorde calitatea de persoana stramutata conform art.1 lit.e si acordarea drepturilor prevazute de art.3 din Decretul- Lege nr.118/1990 si pentru calitatea de persoana stramutata, retroactiv de la data formularii cererii, 06.04.2009.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca prin hotarirea nr.2996/31.04.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului- Lege nr.118/1990 i s-a stabilit calitate de persoana din motive politice pentru perioada 18.06.1951-26.08.1955 si a fost incadrata la art.1 lit.d privind domiciliul obligatoriu, insa prin adresa nr.76900/26.04.1991 a Ministerului de Interne se mentioneaza ca fost stramutata cu familia din localitatea de domiciliu si i s-a stabilit domiciliul obligatoriu in comuna Mazareni, raionul Galati, urmare a aplicarii deciziei MAI nr.200/1951. Reclamanta a mentionat ca prin decizia nr.1254/2008 a Comisiei pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista s-a stabilit ca se incadreaza in art.3 lit.c si d, motiv pentru care a formulat o noua cerere la Comisia de aplicare a Decretului- Lege nr.118/1990 care a comunicat-o insa la Casa de Pensii, contrar dispozitiilor art.11 din lege. De asemenea, reclamanta a mentionat ca atita timp cit legea nu interzice ca o persoana sa beneficieze de doua sau mai multe drepturi, cererea sa este intemeiata. In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Bucuresti in dosarele nr.2817/98/2008 si nr.1364/98/2009.
In drept au fost invocate dispozitiile Decretului- Lege nr.118/1990, art.7 lit.b din OUG nr.214/1999, art.1075 Cciv, art.1, 10 si 18 din Legea nr.554/2004.
Parata Agentia pentru Prestatii Sociale a Municipiului Bucuresti (fosta Directie de Munca si Protectie Sociala Bucuresti) a depus intampinare prin care a invocat exceptiile inadmisibilitatii, tardivitatii cererii si lipsei calitatii sale procesuale pasive, motivate de lipsa plangerii prealabile fata de dispozitiile art. 8 alin. 5 din Decretul - Lege nr. 118/1990, art. 7 din Legea nr. 554/2004 si art. 109 alin. 2 Cpc si fata de imprejurarea ca reclamanta trebuia ca in termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei sa depuna contestatie la D.G.M.P.S. Bucuresti si nu dupa 19 ani actiune direct la instanta. Parata a mentionat ca rolul sau este doar de incadrare in prevederile art.1, 5 si 11 si nu de acordare a indemnizatiei prevazute in art.4 si a facilitatilor prevazute de art.8, iar prejudiciul invocat de reclamanta nu a fost creat in mod direct de D.M.P.S. Bucuresti si nici nu poate fi pus in sarcina acesteia, care nu are calitatea de a plati indemnizatiile si nici de a revizui hotararile emise inainte de 1998. De asemenea, s-a mentionat faptul ca reclamanta are déjà calitatea de beneficiar al prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990 potrivit hotararii nr.2996/31.04.1991, ca Legea nr.232/09.06.2009 a modificat numai cuantumul indemnizatiilor fara a contine dispozitii exprese referitoare la acordarea pentru aceeasi perioada a doua indemnizatii diferite, iar OUG nr.214/1999 nu reglementeaza in mod expres acordarea de indemnizatii persoanelor care au dobandit calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, ci face trimitere la stabilirea drepturilor prevazute de Decretul - Lege nr. 118/1990, drepturi de care reclamanta beneficiaza déjà.
In drept au fost invocate prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990, art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 115 si urm. Cpc, Legea nr.19/2000.
Prin sentinta civila nr. 1806/3.06.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal a respins ca neintemeiate exceptiile tardivitatii, inadmisibilitatii si lipsei calitatii procesuale pasive.
A fost respinsa cererea reclamantei ca neintemeiata, retinandu-se ca stramutarea si domiciliul obligatoriu nu sunt doua masuri distincte, care pot coexista in acelasi timp fata de aceeasi persoana. Prin reglementarea diferita a celor doua situatii (stramutarea diferita si domiciliul obligatoriu). Decretul-lege nr. 118/1990 a avut in vedere pe de o parte situatia persoanelor care au fost numai stramutata, fara a li se institui si masura domiciliului obligatoriu, iar pe de alta pateu situatia persoanelor carora li s-a stabilit domiciliul obligatoriu, fara a dispune stramutarea.
Impotriva sentintei, in termen legal, a formulat recurs reclamanta criticand-o pentru urmatoarele motive:
-este evident ca legea vizeaza doua situatii diferite ce nu se cumuleaza si nici nu se pot asimila deoarece pentru fiecare situatie prevazuta de art. 1 se acorda indemnizatii diferite reglementate in art. 3 din acelasi act normativ;
-prin interpretarea legii facuta de prima instanta s-a incalcat principiul nediscriminarii, avand in vedere disp.art. 16 al. 1 Constitutia Romaniei. Instantele, in cauze diferite, au dat solutii diferite.
Examinand sentinta prin prisma motivelor invocate ce se incadreaza in disp.art. 304 pct. 9 si sub toate aspectele conf.art. 3041 Cod proc.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prin hotararea nr. 2996/31.04.1991 emisa de Comisia de aplicare a prev.Decretului-lege nr.118/1990 s-a admis cererea reclamantei si s-a constatat ca in perioada 18.06.1951 - 26.08.1955 a avut domiciliu obligatoriu in baza art. 1 lit. d. Decretul-lege nr. 118/1990.-
Urmare a emiterii deciziei nr. 1254/2008, Comisia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista a constatat calitatea reclamantei de luptator in rezistenta anticomunista. Justificat de obtinerea acestei calitati, reclamanta a formulat actiune, solicitand obligarea paratei sa-i acorde calitatea de persoana stramutata conf.art. 1 lit. c) si drepturile prev. de art. 3 Decretul-lege nr. 118/1990 cuvenite si pentru calitatea de persoana stramutata, retroactiv de la data formularii cererii, 6.04.2009.
Prin adresa 2034/1895/24.08.2009 parata i-a comunicat reclamantei ca nu poate beneficia pentru aceeasi perioada de doua indemnizatii pentru doua masuri de persecutie din motive politice.
Curtea apreciaza ca o cumulare a celor doua calitati nu conduce automat la acordarea a doua indemnizatii pentru persoana respectiva, intrucat dispozitiile Decretului-lege nr. 118/1990 nu prevad in mod expres acordarea a doua indemnizatii pentru aceeasi perioada de persecutie din motive politice, pentru cele doua situatii de "stramutare" si "domiciliu obligatoriu".
Sintagmele "intr-una din situatiile prev.de al. 1", "persoanele aflate in una din situatiile reglementate de art. 1" utilizate in Decretul-lege nr. 118/1990 conduc la concluzia ca o persoana se poate afla numai in una din situatiile reglementate de art. 1 si nu in mai multe, astfel ca nu poate primi decat o indemnizatie conform situatiei in care s-a aflat.
-art. I din OUG nr. 59/2008 aprobata prin Legea nr. 271/2008 - care modifica art. 3 al. 1 si al. 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu prevede acordarea cumulativa a celor doua indemnizatii, ci majorarea (dublarea) cuantumului indemnizatiilor corespunzatoare tuturor categoriilor de persecutati politici, luandu-se in considerare faptul ca de la anterioara actualizare din iunie 2005, stabilita prin Legea nr. 232/2006, cresterea inflatiei si a indicelui preturilor de consum au condus la scaderea puterii de cumparare a acestei categorii sociale. Ori, acordarea cumulata a celor doua indemnizatii, neprevazuta de vreo lege in vigoare ori abrogata, duce la discriminarea celorlalte categorii de beneficiari de indemnizatii de la stat, inclusiv a celorlalte categorii de beneficiari ai acestui decret, intrucat ar implica inca o majorare a cuantumului, de aceasta data nejustificata fata de scopul si vointa reala a legiuitorului exprimata in OUG nr. 59/2008.
In consecinta, o persoana cu privire la care au fost recunoscute doua situatii de persecutie din motive politice, nu poate beneficia pentru aceeasi perioada decat de o singura indemnizatie cu caracter reparatoriu.
Astfel, in temeiul disp.art. 312 al. 1 Cod proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat. 1