Dividende. Daune interese moratorii. Elemente de identificare a prejudiciului produs prin indeplinirea cu intarziere a obligatiei de plata.
Lipsa de folosinta a sumelor de bani prezuma un prejudiciu al reclamantului - creditor al obligatiei de plata - insa in absenta unei reglementari privind cuantumul dobanzii legale nu poate fi retinut orice criteriu de determinare a acestuia.
F.P.S., ca institutie publica implicata in procesul de privatizare, este obligata prin lege sa deruleze operatiunile financiare exclusiv prin trezoreriile statului. Prin urmare, aceasta institutie nu isi poate raporta calculul daunelor interese la valoarea dobanzilor acordate de o societate bancara, la depozitele pe un an constituite de persoanele juridice.
La 14.09.2000, reclamantul FONDUL PROPRIETATII DE STAT Bucuresti a solicitat Tribunalului Constanta ca pe baza probelor administrate sa se dispuna obligarea paratei S.C. MALBERA S.A. Constanta la plata sumei de 232.186.268 lei daune interese moratorii, pentru plata cu intarziere a dividendelor calculate in exercitiul financiar 1996, la nivelul dobanzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
In considerente, reclamantul a aratat ca a avut calitatea de actionar al societatii parate si ca in aceasta calitate a aprobat in Adunarea Generala a Actionarilor bilantul contabil pentru exercitiul financiar al anului 1996 ; conform acestuia, F.P.S. era indreptatit la plata unei diferente de 1.018.135.000 lei.
Se sustine ca desi s-a acordat un termen de gratie pana la 30.09.1997, societatea parata a achitat dividendele in cursul anului 1998, cu ordinele de plata nr. 3/05.01.1998, nr. 28/ 09.01.1998, nr. 1335/ 18.08.1998 si nr. 1931/ 20.10.1998, motiv pentru au fost calculate daune interese moratorii, incepand cu 01.10.1997 si pana la data platii.
Sub aspectul temeiului legal, reclamantul a invocat dispozitiile art. 43 cod com.; s-a aratat ca aceste daune interese moratorii se intemeiaza pe prezumtia legala a curgerii de dobanzi in cazul lipsei de folosinta a banilor.
Parata s-a aparat, sustinand prin intampinare ca actiunea este nefondata.
S-a apreciat ca obligatia de plata a dividendelor nu este purtatoare de dobanda si ca in sedintele A.G.A. reprezentantul F.P.S. nu a pus in discutie aspectul neachitarii in termen a acestor sume.
In raport de sustinerile ambelor parti, de inscrisurile prezentate in cauza, vor fi retinute urmatoarele considerente:
Reclamantul pretinde daune interese moratorii pentru achitarea cu intarziere de catre societatea parata a dividendelor cuvenite in baza bilantului contabil prezentat si aprobat in unanimitate in sedinta A.G.A. din 1997, pentru anul precedent.
Daunele interese moratorii, definite in doctrina ca fiind echivalentul prejudiciului pe care creditorul il sufera ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei, isi au temeiul juridic in textul art. 1082 cod civil, iar in materie comerciala curgerea lor este direct legata de implinirea termenului scadentei.
Dispozitiile art. 43 cod com. prevad astfel ca datoriile comerciale lichide produc dobanda de drept din ziua exigibilitatii lor.
In raport de aceste dispozitii legale vor fi inlaturate apararile paratei privind inexistenta unei scadente a sumelor datorate fostului actionar, cu titlu de dividende si asumarea unui risc de neexecutare a contractului.
In speta, insa, reclamantul isi raporteaza calculul daunelor interese la valoarea dobanzilor acordate de B.R.D. S.A. la depozitele pe un an constituite de persoanele juridice.
Dobanzile legale pe care le poate pretinde reclamantul pentru neindeplinirea in termen a obligatiilor debitorului sau nu pot fi asimilate celor practicate de banci pentru depozitele la termen, intrucat nu exista intr-o asemenea ipoteza legatura directa de cauzalitate intre culpa contractuala a celui obligat si prejudiciul reclamat.
Este real faptul ca lipsa de folosinta a sumelor de bani prezuma un prejudiciu al reclamantului - creditor al obligatiei de plata - insa in absenta unei reglementari privind cuantumul dobanzii legale nu poate fi retinut orice criteriu de determinare a acestuia.
Instanta suprema a retinut in mod constant posibilitatea obtinerii pe cale judiciara a unei juste despagubiri pentru neplata sau plata cu intarziere a sumelor datorate de comercianti, dar a avut in vedere alte criterii de cuantificare a prejudiciului prezumat, fara insa a inlatura - chiar in conditiile de aplicabilitate ale art. 43 cod com. - cerinta legaturii de cauzalitate dintre fapta si pierderea declarata.
Ori, in speta, reclamantul nu probeaza temeiul de raportare la criteriul dobanzilor la termen practicate de B.R.D. S.A.
Potrivit art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 88/ 1997 (in forma initiala), veniturile obtinute din procedurile de privatizare sunt destinate bugetului de stat, dupa deducerea cheltuielilor determinate de Consiliul de Administratie al fondului.
Pe de alta parte, prevederile art.9 alin. 61, cuprinse in modificarile aduse ordonantei prin Legea nr. 99/1999, obliga institutiile publice implicate sa deruleze operatiunile financiare exclusiv prin trezoreriile statului. De altfel, prin notificarea inaintata paratei, reclamantul solicita plata in conturile deschise la Trezorerie, fapt care confirma cele retinute.
Fata de aceste considerente, s-a apreciat ca reclamantul nu a probat prejudicierea sa prin neutilizarea ca depozit a sumelor cuvenite cu titlu de dividende, in conditiile in care art. 5 din O.U.G.88/ 1997 include si dividendele in categoria veniturilor publice, astfel ca actiunea va fi respinsa ca nefondata.
(sentinta civila nr. 3214 COM/ 22.12.2000, definitiva conform deciziei civile nr. 439/2001 a Curtii de Apel Constanta - sectia comerciala ; prin decizia civila nr. 3836/2002 C.S.J. - sectia comerciala a admis recursul, a casat decizia mentionata, cu consecinta admiterii apelului si, pe fond, a acordat sumele pretinse cu titlu de daune interese)