Contract de antrepriza. Rezolutiune.
Imprejurarea ca potrivit clauzelor contractului de antrepriza, beneficiarul lucrarii si-a asumat obligatia de a suporta integral diferenta de pret a locuintei, astfel cum va rezulta din noile preturi, tarife si sisteme de salarizare, in raport de legislatia in vigoare pana la data receptiei, precum si eventualele decalari ale termenelor de predare a lucrarii, nu exonereaza pe antreprenor de executarea intocmai a propriilor obligatii, privind livrarea la termen a lucrarii contractate.
Neacceptarea de catre parati a unei noi majorari a pretului lucrarii, in modalitatea propusa de antreprenor prin actele aditionale la contract, nu poate constitui temei al rezolutiunii contractului, cata vreme antreprenorul nu si-a respectat propria obligatie asumata.
Rezolutiunea contratului de antrepriza nu va fi intemeiata, totodata, daca paratii probeaza obligarea pe cale judecatoreasca a reclamantei la predarea apartamentului contractat si executarea silita a sentintei pronuntate.
Reclamanta S.C. VILA S.A. Constanta a chemat in judecata pe AM si AA, pentru a fi dispusa rezolutiunea contractului de antrepriza nr. 4481/12.10.1991 si obligarea paratilor la cheltuieli de judecata.
Temeiul sanctiunii solicitate s-a raportat, in considerente, la neindeplinirea de catre persoanele fizice a obligatiei de plata a valorii lucrarilor efectuate, potrivit contractului de vanzare-cumparare imobiliar preliminar, calificat din punct de vedere juridic ca fiind un contract de antrepriza.
In raport de inscrisurile depuse, instanta a retinut urmatoarele:
Raporturile juridice dintre parti s-au nascut pe temeiul unei conventii in cadrul careia una dintre parti - antreprenorul - s-a obligat sa execute pe riscul sau, in favoarea beneficiarului, o anumita lucrare, in schimbul unei plati.
Conform acestui act juridic, societatea comerciala s-a obligat sa vanda persoanelor fizice locuinta ce urma sa fie construita, pentru un pret estimat la 3.900.800 lei.
Potrivit clauzelor speciale, cumparatorul - client al lucrarii - si-a asumat obligatia de a suporta integral diferenta de pret a locuintei, astfel cum va rezulta din noile preturi, tarife si sisteme de salarizare, in raport de legislatia in vigoare pana la data receptiei, precum si eventualele decalari ale termenelor de predare a lucrarii.
Date fiind obligatiile principale asumate de parti, contractul - intitulat de ,,vanzare-cumparare preliminar’’ - a fost calificat ca fiind, in realitate, unul de antrepriza, supus dispozitiilor art. 1470 - 1484 cod civil.
Dupa incheierea contractului, intre parti s-au incheiat mai multe acte aditionale referitoare la majorari ulterioare de pret si la noi termene de predare a imobilului, acceptate pana la un moment dat de parati.
Probele administrate au dovedit faptul ca societatea reclamanta, ca debitor al obligatiei de a face, nu si-a respectat sarcina asumata potrivit contractului si, ulterior, actelor aditionale, astfel ca nu poate pretinde rezolutiunea contractului pe considerentul ca paratii nu au achitat o noua majorare a pretului lucrarii, pe care, de altfel acestia nu au mai acceptat-o in modalitatea propusa de antreprenor, prin ultimul act aditional.
Se constata, totodata, ca paratii au probat obligarea pe cale judecatoreasca a reclamantei la predarea apartamentului contractat, hotararea pronuntata in acest sens fiind adusa la indeplinire prin executare silita.
In aceste conditii, se va retine ca sanctiunea rezolutiunii nu poate opera decat in legatura cu un contract in curs de derulare, iar nu fata de un raport juridic stins in urma executarii - fie chiar si a uneia silite.
Fata de aceste considerente, actiunea reclamantei urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
(sentinta civila nr. 501/ 25.02.2000, definitiva conform deciziei civile nr. 536/2000 a Curtii de Apel Constanta-sectia comerciala, irevocabila conform deciziei civile nr. 5745/2001 a C.S.J.-sectia comerciala)