Interpretarea contractului. Clauza privind asumarea unei obligatii. Distinctie intre angajarea unei obligatii de a face si o obligatie de a da, in solidar cu debitorul.
Interpretarea clauzelor trebuie sa aiba in vedere vointa reala a partilor - semnatare ale contractului, in acord cu dispozitiile art. 977 cod civil.
Termenii utilizati in contractul de colaborare al partilor nu lasa nici un dubiu in sensul asumarii de catre banca a obligatiei de a bloca, in limita disponibilitatilor, contul debitoarei, in vederea recuperarii sumei imprumutate de creditor. Interpretarea clauzelor contractului exclud, astfel, ipoteza garantarii de catre banca, alaturi de debitor, a obligatiei proprii acestuia.
Reclamanta S.C. R S.R.L. Constanta a chemat in judecata pe S.C. CA S.R.L. si CREDIT BANK - Filiala Constanta, solicitand instantei sa dispuna obligarea in solidar a paratelor la plata sumei de 30.528.000 lei debit si penalitati de intarziere.
S-a aratat ca intre societatile comerciale cu raspundere limitata s-au incheiat doua contracte in cursul anului 1994, in temeiul carora reclamanta a virat in contul paratei 17.000.000 lei, conform ordinului de plata prezentat, suma urmand sa fie restituita impreuna cu un comision de 7.000.000 lei, la 10.01.1995.
Societatea bancara la care a fost deschis contul mentionat a garantat printr-un contract incheiat in 1994, restituirea sumei de 24.000.000 lei. Debitul nu a mai fost recuperat de reclamanta, iar potrivit clauzelor contractuale au fost calculate penalitati de intarziere.
Parata CREDIT BANK S.A. s-a aparat in sensul ca mentiunea cuprinsa in finalul contractului de colaborare incheiat sub nr. 670/ 1994 nu constituie o garantie bancara, ci o clauza conform careia banca sa efectueze in exclusivitate plati catre creditor, pe masura alimentarii contului debitorului cu sume de bani disponibile. Acest lucru rezulta, in opinia paratei, din termenii utilizati in cuprinsul clauzei, in sensul ca banca nu urma sa ,,garanteze’’ executarea obligatiei de catre titularul contului, ci doar sa ,,confirme’’ executia contractului partilor.
Prin incheierea pronuntata la 06.09.1996 , instanta a dispus suspendarea judecatii cauzei, in raport de dispozitiile art. 244 pct. 2 cod proc.civila, motivata de depunerea unei plangeri penale impotriva unui angajat al bancii, cercetat pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, conform art. 246 cod penal. Dupa finalizarea procesului penal si pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare a inculpatului, litigiul civil a fost repus pe rol, la cererea reclamantei.
Din continutul deciziei penale nr. 557/ 25.05.2000 a Tribunalului Constanta rezulta ca inculpatul DC si-a incalcat atributiile de serviciu prevazute de art. 1 si 2 din Regulamentul de organizare si functionare a institutiei bancare si a confirmat executia celor doua contracte, pe baza unor garantii aduse societatii reclamante si care, in fapt, nu existau.
Actiunea reclamantei, referitoare la raspunderea solidara a paratelor, este neintemeiata.
Fidejusiunea este un contract prin care o persoana numita fidejusor se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa.
Potrivit art. 1656 cod civil, fidejusiunea trebuie sa fie expresa.
Din interpretarea clauzei in acord cu vointa reala a partilor rezulta in mod cert ca banca s-a obligat sa vireze disponibilul din contul debitoarei, daca aceasta nu isi indeplinea la scadenta obligatia asumata, de restituire a sumei imprumutate de la reclamanta.
Termenii utilizati (,,confirmam executia prezentului contract in garantii proprii’’ - n.n. ale debitoarei - si ,,neexecutarea prezentului contract conduce la executarea silita de catre banca’’) nu lasa nici un dubiu in sensul obligatiei asumate de banca de a bloca, in limita disponibilitatilor, contul debitoarei, in vederea recuperarii sumei imprumutate de creditor, iar nu garantarea, alaturi de debitor, a obligatiei proprii acestuia.
Aceste aspecte rezulta, de altfel, si din continutul hotararii penale, care a retinut in sarcina condamnatului savarsirea unor fapte care au condus la confirmarea de catre banca a executiei contractului de imprumut intre cele doua societati, cu toate ca executarea nu avusese loc.
In aceste conditii, institutia bancara nu poate raspunde in solidar cu debitorul obligatiei, pe temeiul fidejusiunii, intrucat sarcina asumata de aceasta parata prin contractul de colaborare are natura unei obligatii de a face, iar nu a unei obligatii de a da.
(sentinta civila nr. 1483 COM/ 07.06.2001, irevocabila prin nerecurare)