RECURS CIVIL. ACHITARE RENTA VIAGERA
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, reclamantul a chemat in judecata pe parata Oficiul National de Renta Viagera solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 801,66 lei, reprezentand rest de plata neachitat din renta cuvenita pe anul agricol 2005-2006 si la calcularea rentei viagere pentru viitor pentru suprafata de 6,43 ha, iar nu pentru 4,93 ha. A solicitat totodata obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca in baza titlurilor de proprietate nr.129633 si nr.129634/07.02.2003 emise in temeiul Legilor nr.18/1990 si nr.1/2000, precum si in baza actului de partaj voluntar, schimb si comasare autentificat sub nr.652/20.03.2003, incheiat cu ceilalti mostenitori, a obtinut in proprietate suprafata de 6,43 ha teren agricol, situat pe raza com.Dor-Marunt, jud.Calarasi. A mentionat totodata ca, intrucat terenurile aflate in indiviziune nu puteau face obiectul unui contract de arenda in vederea acordarii rentei viagere, a incheiat cu fratele si sora sa actul de partaj voluntar, schimb si comasare anterior mentionat, care in privinta sa a implicat si un schimb neoneros de terenuri in urma caruia suprafata de 1,5 ha ce-i apartinea s-a comasat intr-un singur lot cu cealalta suprafata de de 4,93 ha, rezultand suprafata de 6,43 ha ce a facut obiectul contractului de arenda nr.823/07.02.2006. Suprafata inclusa in acest contract de arenda, arata reclamantul, a fost aprobata de Oficiul National de Renta Viagera astfel cum i s-a comunicat prin adresa nr.202.175/24.08.2006, insa ulterior s-a refuzat plata integrala. In justificarea acestui refuz s-a mentionat ca intrucat suprafata de 1,5 ha a facut obiectul schimbului intre mostenitori, acesta echivaleaza cu instrainarea terenului printr-un act consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate. Or, arata reclamantul, departajarea facuta intre mostenitori nu a avut un caracter oneros si actul incheiat nu poate fi asimilat unui contract de vanzare-cumparare, ci constituie un act necesar pentru inlaturarea starii de indiviziune.
Reclamantul mai arata ca este indreptatit la plata rentei viagere pentru intreaga suprafata de 6.43 ha, iar nu numai pentru suprafata de 4,93 ha si in temeiul contractului de arenda incheiat cu SC S SRL pana la 23.10.2006 cand a vandut terenul conform contractului de vanzare-cumparare aut. sub nr.2145/23.10.2006, avand in vedere prevederile Ordinului nr.1272/2005 potrivit caruia beneficiaza de renta si cei care au incheiat contracte de arendare dupa aparitia legii 247/2005, daca ceste contracte erau i vigoare la sfarsitul anului calendaristic pentru care se plateste renta.
In drept reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile prevazute de art. 1 din Titlul XI din Legea 247/2005 si OUG nr.114/2006.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 71 lei si timbru judiciar de 2 lei.
Prin intampinarea formulata la 13.06.2007 parata a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, parata a aratat ca decizia Agentiei Domeniilor Statului prin care reclamantul a fost instiintat ca nu beneficiaza de renta viagera, aferenta perioadei mentionate, in conditiile stipulate de Lg.nr.247/2005, este un act administrativ, supus Lg.nr.554/2004, iar competenta materiala de solutionare a litigiului revine Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, conform art.10 din Lg.nr.554/2004.
Cu privire la exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive, parata precizeaza ca este doar o structura functionala-directie, in cadrul Agentiei Domeniilor Statului, fara personalitate juridica, neputand sta in nume propriu in instanta.
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca reclamantul a formulat cererea inregistrata sub nr.200106/08.02.2006 prin care a solicitat acordarea rentei viagere agricole, aferente suprafetei arendate de 6,43 ha, cerere ce a fost aprobata si in temeiul careia s-a platit reclamantului suma de 382,91 lei cu titlu de renta aferenta anului 2005 (pentru perioada 01.09.2005-31.12.2005). Ulterior, se arata, reclamantul a solicitat recalcularea rentei ca urmare a instrainarii terenului prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2145/23.10.2006, prilej cu care, reanalizandu-se dosarul, s-a constatat ca acesta nu era indreptatit sa primeasca renta pentru anul 2005 si i s-a solicitat restituirea sumei, ceea ce reclamantul a si facut. Constatarea mentionata s-a intemeiat pe faptul ca respectivul contract de arendare fusese perfectat la data de 06.02.2006.
In ceea ce priveste renta agricola aferenta anului 2006 parata arata ca aceasta a fost calculata prin raportare la suprafata de 4,93 ha intrucat din totalul de 6,43 ha suprafata de 1,5 ha a fost dobandita de catre reclamant printr-un contract de schimb, iar potrivit art.10, Cap.II din Lg nr.247/2005 -Titlul XI, pentru a deveni rentier pot fi instrainate sau arendate numai terenurile care dupa anul 1990 nu au facut obiectul altei instrainari prin acte intre vii. De asemenea, se mentioneaza, renta a fost calculata incepand cu data de 23.10.2006, data instrainarii terenului ce anterior fusese arendat, nu si pentru intervalul 06.02.2006-22.10.2006 - perioada in care contractul de arendare a produs efecte, intrucat contractul de arendare a incetat inainte de sfarsitul anului calendaristic, astfel ca nu erau indeplinite conditiile art.4 din Ordinul nr.1272/2005.
In drept au fost invocate dispozitiile Lg.247/2005, Ordinul nr.1272/2005 si art.115-118 C.pr.civila.
Prin sentinta civila nr.11418/05.09.2007 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a admis exceptia necompetentei materiale, invocata de parata prin intampinare si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.10362/299/2007 .
Prin incheierea de sedinta din 07.11.2007 Curtea de Apel Bucuresti a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive a Oficiului National de Renta Viagera si a dispus introducerea in cauza in calitate de parata a Agentiei Domeniilor Statului.
La data de 05.12.2007 s-a ridicat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii in contencios administrativ, iar prin sentinta nr. 3194/05.12.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis exceptia astfel invocata si s-a respins, ca inadmisibila, actiunea reclamantului.
Prin decizia nr. 4075/13.11.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie de Justitie -Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis recursul declarat de reclamant impotriva sentintei civile pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, s-a casat sentinta si s-a trimis cauza spre competenta solutionare la Judecatoriei Lehliu Gara.
La data de 13.01.2009 cauza a fost intregistrata pe rolul judecatoriei Lehliu-Gara sub nr. 39/249/2009.
In cauza instanta a administrat proba cu inscrisuri, in cadrul careia s-au depus la dosar in copie: titlu de proprietate nr.129633 si nr.129634/07.02.2003 emis de Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor; schita amplasament teren extravilan, contract de arenda nr.823/ 07.02.2006, adresele nr.202175/2006 nr.102489/31.01.2007 si nr.116179/10.03.2007 emise de Oficiul National de Renta Viagera-Bucuresti; act de partaj voluntar aut.sub nr.652/20.03.2003 de BNP; contract de vanare-cumparare aut.sub nr.2145/23.10.2006 de BNP, cerere din data de 09.03.2007 inregistrata sub nr.200498 la Agentia Domeniilor Statului; nota privind calculul arendei pe anul 2006, copie carnet de rentier agricol, adeverinta nr.32/28.05.2007 din partea SC S SRL.
Prin sentinta civila nr. 340/24.03.2009 instanta a respins actiunea ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul iar prin decizia civila nr.790R/08.07.2007 Tribunalul Calarasi a admis recursul, a casat in tot sentinta si a trimis cauza spre rejudecare cu indrumarea de a suplimenta probatoriul sub aspectul cuantumului rentei cuvenite pentru suprafata de 6,43 ha.
Dupa casare cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.1222 la data de 27.08.2009.
Urmare a dispozitiilor de indrumare a instantei de casare, obligatorii pentru instanta de fond, acesta a suplimentat probatoriul in vederea calcularii cuantumului rentei pentru suprafata de 6,43 ha prin emiterea unei adrese catre BNR pentru a comunica cursul euro mediu anual conf. art. 4 din Titlul XI din Lg.247/2005.
Solutionand cauza prin sentinta civila nr.1011/2009, Judecatoria Lehliu Gara a admis in parte actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata Agentia Domeniilor Statului.
A obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 100,82 lei, reprezentand diferenta renta agricola aferenta anului 2006.
A obligat parata la calcularea rentei agricole pentru anii urmatori anului 2006 pentru suprafata de 6,43 ha.
A obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 55,33 lei, titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca prin decizia civila nr.790/R/2007 a Tribunalului Calarasi s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca prin contractul de schimb autentificat sub nr.652/2003 de notar nu s-a realizat o instrainare din cea vizata de Legea nr.247/2005 nefiind vorba de o vanzare, donatie, etc.si deci trebuie acceptata la calculul privind conditiile si suprafata de 1,50 ha ce a facut obiectul acestui schimb, adica trebuie avuta in vedere intreaga suprafata de 6,43 ha si nu numai 4,93 ha cum a procedat parata.
Pretentiile sunt deci fondate pentru intreaga suprafata dar numai in ceea ce priveste diferentele pentru anul 2006 si pe viitor nu si pentru anul 2005 deoarece contractul de arendare a fost incheiat la data de 7 februarie 2006, iar acesta nefiind un act juridic declarativ nu produce efecte si pentru trecut ci doar pentru viitor.
Pe de alta parte tot cu putere de lucru judecat s-a stabilit prin decizia sus mentionata ca se va lua in calcul anul calendaristic si nu anul agricol.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului ca pentru anul 2005 se afla sub puterea contractului nr.383/2004 aceasta nu poate fi primita deoarece potrivit Ordinului nr.1272/2005 de renta viagera agricola beneficiaza numai proprietarii care au incheiat contracte de arendare dupa aparitia Legii nr.247/2005 aceasta reglementare, potrivit principiului neretroactivitatii legii, neputand fi aplicata unei situatii juridice dominante de intrarea sa in vigoare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Agentia Domeniilor Statului in care dezvolta motivele pentru care reclamantul nu era indreptatit sa primeasca renta viagera pentru anul 2005 deoarece contractul de arenda a fost semnat in anul 2006 iar pe de alta parte suprafata de teren luat in calcul era numai de 4,93 ha desi cum s-a aratat instanta nu a admis acest capat de cerere.
Cat priveste renta pentru anul 2006 aceasta a fost calculata si este cuvenita numai pentru suprafata de 4,93 ha deoarece pentru suprafata de 1,50 ha nu beneficiaza fiind dobandita ca urmare a unei instrainari.
Si din aceasta argumentare rezulta ca recurenta s-a raportat la formularea motivelor de recurs la actiunea reclamantului si nu la sentinta atacata prin aceasta explicandu-se in mod corect ca instanta de fond este conform art.1200 pct.4 C. civil tinuta in solutionarea cauzei de cele stabilite prin decizia 790/R/2007, in sensul ca prin contractul de schimb nu s-a realizat o instrainare si deci cele stabilite nu pot fi contrazise de noua judecata.
Retinerea instantei de fond este corecta contractul de schimb nefiind o instrainare sanctionata de Legea nr.247/2005 acest lucru fiind consfintit si de decizia mentionata, astfel ca au putere de lucru judecat.
Pentru motivele expuse, recursul este nefondat si urmeaza a fi respins.