Recurs declarat impotriva incheierii de mentinere a masurii arestarii preventive. Hotarare de condamnare in strainatate. Revizuirea hotararii. Invocarea acestui aspect ca motiv al incetarii temeiurilor care au determinat arestarea. Consecinte.
Potrivit art.300/2 Cod procedura penala, in cazul in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare sa verifice, in cursul judecatii, legalitatea si temeinicia arestarii preventive procedand potrivit art.160/b Cod procedura penala.
Aliniatul 2 al art. 160/b din Codul de procedura penala, modificat prin Legea nr.356/21.07.2006 prevede ca daca instanta constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune prin incheiere motivata, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului.
Atunci cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate instanta, dispune prin incheiere motivata mentinerea arestarii preventive (alin.3 art.160/b Cod procedura penala)
Imprejurarea dovedita in cauza ca hotararea de condamnare in strainatate a inculpatului a fost revizuita nu poate duce la concluzia ca temeiurile care au determinat luarea masurii au incetat, nemaifiind intrunite conditiile tezei II a art.148 lit.f Cod procedura penala in actuala reglementare, atata timp cat, desi aceasta imprejurare a fost avuta in vedere la luarea masurii preventive nu aceasta a constituit singurul temei al arestarii.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia penala nr. 136/R/18 septembrie 2006
Prin Incheierea penala pronuntata la 14 septembrie 2006 de Tribunalul Hunedoara - sectia penala - in dosar nr.43/97/2005/2006 (dosar vechi 7131/2005 ) s-a dispus mentinerea arestarii preventive a inculpatului A.O.
( art.300/2 si art.160/b Cod procedura penala ).
Pentru a pronunta aceasta incheiere Tribunalul a retinut ca subzista in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs in termen motivat inculpatul A.O.,criticand-o pentru nelegalitate, solicitand casarea incheierii penale atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare si revocarea masurii arestarii preventive cu judecarea inculpatului in stare de libertate.
S-a sustinut printre altele nelegalitatea hotararii in ce priveste retinerea gresita de catre instanta de fond a indeplinirii conditiilor prevazute de art.148 lit."h" Cod procedura penala,in conditiile in care s-a dovedit ca hotararea de condamnare data de organele judiciare din Republica Moldova a fost revizuita iar numai criteriul referitor la pericolul social generic al infractiunii nu constituie temei pentru luarea sau dupa caz mentinerea arestarii preventive.
In drept se invoca dispozitiile art.160/b pct.4,art.160/1 pct.2 Cod procedura penala ,art.5 Cod procedura penala.
Prin decizia penala nr.136/18.09.2006 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca nefondat recursul inculpatului.
In considerente deciziei instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art.300/2 Cod procedura penala, in cauzele in care inculpatul este arestat instanta legal sesizata este datoare sa verifice, in cursul judecatii legalitatea si temeinicia arestarii preventive procedand potrivit art.160/b Cod procedura penala.
Aliniatul 3 al art. 160/b Cod procedura penala prevede ca atunci cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate instanta dispune prin incheiere motivata - mentinerea arestarii preventive.
Verificand actele dosarului, s-a constatat ca recurentul inculpat intra sub incidenta acestor texte de lege, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive subzista si impun in continuare privarea de libertate asa cum corect a dispus judecatorul fondului.
Astfel, examinand actele si lucrarile dosarului, inclusiv cele efectuate in cursul cercetarii judecatoresti pana la acest moment se apreciaza ca exista inca motive verosimile de a banui ca inculpatul recurent a comis o fapta penala
( art.136 alin.5 Cod procedura penala si art.5 lit."c" CEDO ).
In concret, in cauza exista date si indicii temeinice de a banui ca recurentul in perioada octombrie 2004 - aprilie 2005, ajutat de mai multe persoane a recrutat prin inselaciune si promisiuni materiale, mai multe persoane se sex feminin printre care si minore pe care le-a transportat in Germania, unde le-a obligat la practicarea prostitutiei, obtinand astfel foloase materiale, activitate infractionala ce intra sub incidenta dispozitiilor art.12 alin.1 si 2 lit."a" si art.13 alin.1 si 3 din Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, texte de incriminare ce prevad o pedeapsa cu inchisoare mai mare de 4 ani.
Relevante sub aspectul indiciilor temeinice sunt declaratiile martorilor R. C., I. F., B. R., F. I., D. B., B.A., L. F. , B. A., K. M. C.
Inculpatul O.A. a fost arestat la data de 26 septembrie 2005 in baza mandatului de arestare nr.85/2005 emis de Tribunalul Hunedoara - sectia penala in conformitate cu incheierea penala nr.119/2005 pronuntata in dosar nr.5829/2005, retinandu-se ca temeiuri ale arestarii dispozitiile art.136, 149/1 si art.148 alin.1 lit." e,h si i" Cod procedura penala.
In considerentele incheierii penale supuse actualului control de legalitate,Tribunalul a retinut in esenta ca temeiurile care au stat la baza arestarii preventive subzista in continuare si ca mentinerea masurii preventive se impune pentru realizarea scopului prevazut de art.136 Cod procedura penala.
Chiar daca recurentul inculpat a facut dovada sustinerilor sale referitoare la condamnarea dispusa de instantele de judecata din Republica Moldova, aceasta imprejurare nu constituie un element nou care sa duca la concluzia ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat intrucat asa cum precizam anterior desi aceasta imprejurare a fost avuta in vedere la luarea masurii preventive nu aceasta a constituit temeiul arestarii.
In ce priveste sustinerile inculpatului recurent referitoare la incetarea indeplinirii cerintelor tezei II a art.148 lit."h" Cod procedura penala ( in actuala reglementare lit."f" a art.148 alin.1 - art. 148 Cod procedura penala a fost modificat prin Legea 356 din 21 iulie 2006 publicata in M.O. nr.677 din 7 august 2006) este de precizat ca si in conditiile in care le-am aprecia ca fiind fondate, acestea nu sunt de natura sa atraga admiterea recursului intrucat, Curtea apreciaza ca in cauza subzista motive care continua sa legitimeze privarea de libertate a inculpatului recurent.
Sub acest aspect este de aratat ca protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrale ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca eforturile instantelor in administrarea probelor si desfasurarea procesului in bune conditii ( Tomasi vs.Franta - HOT CEDO din 27 august 1992).
Or, in speta, exista riscul ca inculpatul o data eliberat va executa presiuni asupra persoanelor vatamate sau va incerca sa ajunga la o intelegere cu acestea ( art.148 lit."i" Cod procedura penala in actuala reglementare art.148 lit."e" Cod procedura penala).
In aceeasi ordine de idei raportat la persoana inculpatului, se apreciaza ca acesta nu prezinta garantii suficiente care sa asigure prezenta sa in fata instantelor de judecata.
Sub acest aspect este de precizat ca inculpatul este cetatean strain, cu domiciliul in strainatate, nu are nici o ocupatie, este necasatorit, date care confirma existenta unui pericol de sustragere de la judecata a recurentului inculpat.
Fata de aceste considerente, Curtea apreciaza ca cel putin pana la acest stadiu procesual, detentia preventiva a recurentului inculpat A.O. corespunde exigentelor impuse de art.5 paragraf 3 CEDO.
Asa fiind, recursul inculpatului se priveste ca nefondat si a fost respins ca atare.