PENAL.Furt Decizie nr. 143/2010 din data de 15.12.2010
pronunțată de Tribunalul Buzau

Asupra prezentului recurs penal :
Prin sentinta penala nr.63/12.02.2010,Judecatoria Rm.Sarat a dispus urmatoarele :
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10. lit. b1 Cod procedura penala combinat cu art. 18 1 Cod penal achita inculpata DM pentru infractiunea de furt, prevazuta de art. 210 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
In baza art. 91 Cod penal aplica inculpatei amenda administrativa de 100 lei.
Obliga inculpata la 5200 lei despagubiri civile catre partea vatamata.
Obliga inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare catre partea vatamata reprezentand onorariu avocat.
Obliga inculpata la 80 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel,instanta de fond a retinut in fapt urmatoarele :
Partea vatamata si inculpata au fost concubini, intretinand relatii de concubinaj in perioada februarie - septembrie 2008.
In perioada concubinajului inculpata nu s-a mutat efectiv in domiciliul partii vatamate ci venea frecvent in locuinta acestuia, unde ramanea cateva zile si il ajuta la diferite treburi gospodaresti.
Relatia de concubinaj dintre parti a luat sfarsit la data de 12 septembrie 2008.
Inculpata a avut acces in intreg imobilul partii vatamate, asa cum a recunoscut in declaratia data.
In imobilul partii vatamate nu au avut acces alte persoane.
Martorul NL, vecin cu partea vatamata a relatat ca a vazut-o pe inculpata parasind imobilul acesteia cu o geanta mare de voiaj in lipsa concubinului care se afla la camp.
Cu martorii audiati, partea vatamata a adovedit ca a avut in imobil bijuterii si bunuri ce au apartinut defunctei sotii, bunuri ce nu au fost datae de pomana in luna martie 2008.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca inculpata avea acces in intreg imobilul, cunostea interiorul acestuia, au vazut-o parasind domiciliul partii vatamate in lipsa acestuia avand asupra sa bagaje si ca alte persoane nu intrau in imobil si nici nu cunosteau locul unde erau pastrate bunurile.
Inculpata, desi i s-a incuviintat proba cu doi martori cu care sa dovedeasca ca bunurile solicitate de partea vatamata au fost datae de pomana in luna martie 2008, nu si-a mai administrat acest probatoriu si nici nu s-a mai prezentat in instanta din data de 3 iulie 2009.
Instanta a constatat ca fapta inculpatei a adus o atingere minima patrimoniului partii vatamate si fata de imprejurarile in care a fost savarsita, a concluzionat ca aceasta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Rm.Sarat criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate sub urmtoarele aspecte :
- valoarea prejudiciului este de 5200 lei astfel incit nu se poate retine ca s-a adus o atingere minima valorii sociale privind patrimoniul ;
- inculpata a aut o atitudine nesincera pe parcursul procesului penal,nu s-a prezentat la instanta si nu a formulat probe in aparare;
- aplicarea unei sanctiuni administrative nu este suficienta fata de conditiile concrete ale comiterii faptei si atitudinea inculpatei .
S-a solicitat condamnarea inculpatei cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Tribunalul,verificand sentinta recurata pe baza materialului si lucrarilor din dosar,motivelor de recurs invocate,precum si sub toate aspectele de fapt si de drept,potrivit art.3856 cod pr.penala va retine ca recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Instanta de fond retinut in mod corect,fata de imprejurarile in care a fost comisa fapta ,natura relatiilor dintre parti care au convietuit o perioada de timp,faptul ca partea vatamata a incercat sa o determine pe inculpata sa reia relatiile.,dar si persoana inculpatei care nu a mai fost condamnata ,ca sunt incidente dispozitiile art.181 cod pr.penala cu privire la lipsa pericolului social al unei infractiuni.
In plus,fata de considerentele retinute de catre instanta de fond ,tribunalul are in vedere si faptul ca infractiunile pentru care a fost trimisa in judecata inculpata se pedepseste la plangerea prelabila a partii vatamate care nu a mai declarat recurs,desi partile nu s-au impacat iar conduita de nerecunoastere a faptei de catre inculpata nu poate fi interpretata in defavoarea acesteia,asa cum s-a solicitat prin motivele de recurs.
Pe parcursul procesului penal inculpatul are dreptul de a nu face nicio declaratie,in conformitate cu art.70 alin.2 cod pr.penala si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia,potrivit art.66 cod pr.penala.
Fata de aceste considerente,retinand ca recursul este nefondat,urmeaza a fi respins in conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b cod pr.penala