PENAL.Proxenetism Decizie nr. 393/2010 din data de 15.12.2010
pronunțată de Tribunalul Buzau

Asupra prezentului recurs penal:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau nr.385/P/2009, inregistrat pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 29.11.2010, sub nr.16283/200, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatului GF pentru savarsirea infractiunii de proxenetism, in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art.329 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. si art. 37 lit.a C.pen. .
In sustinerea rechizitoriului s-a retinut in sarcina inculpatului ca in perioada septembrie-decembrie 2008 a indemnat la practicarea prostitutiei, pe raza mun.Buzau, pe numitele PM si TMC iar in cursul anului 2009 a indemnat-o la practicarea prostitutiei pe numita ISG, insusindu-si sumele de bani obtinute de acestea prin intretinerea de raporturi sexuale.
Potrivit dispozitiilor art.293 C.pr.penala si art.3001 al.1 C.pr.penala instanta de judecata, legal sesizata prin rechizitoriu este datoare sa verifice din oficiu in Camera de Consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei arestarii preventive.
Prin incheierea de sedinta din data de 30.11.2010, instanta de fond, in baza art.3001 al.3 C.pr.penala a constatat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului GF, impun in continuare privarea lui de libertate si in consecinta a mentinut starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Fata de inculpatul GF s-a luat masura arestarii preventive pentru o perioada de 12 zile prin incheierea nr.36/19.11.2010, data de Judecatoria Buzau.
Instanta care a dispus arestarea preventiva a retinut ca sunt indeplinite cumulativ dispozitiile art.136 C.proc.pen., art.148 al.1 lit.a, f C.proc.pen. intrucat inculpatul s-a sustras urmaririi penale, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului fiind pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a acestuia prezentand un pericol concret pentru ordinea publica, in sensul ca ar genera un sentiment de insecuritate in randul societatii civile, determinat de cercetarea in stare de libertate a inculpatului, invinuit de comiterea unei infractiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv prostitutie, pericol social ridicat relevat de natura infractiunii, de imprejurarile concrete in care au fost intreprinse actiunile ilicite, respectiv pe o perioada mare de timp .
S-a mai retinut ca inculpatul s-a sustras urmaririi penale in conditiile in care i s-a adus la cunostinta invinuirea la data de 14.12.2009, precizand ca se va prezenta insotit de un aparator in data de 16.12.2009 pentru a da declaratii, insa nu a mai putut fi gasit ulterior, rudele acestuia declarand ca inculpatul este plecat in strainatate si s-a apreciat ca gravitatea deosebita a infractiunii justifica arestarea preventiva a inculpatului avand in vedere in special modul de desfasurare a activitatii infractionale si riscul de a fi reluata de inculpat daca ar fi cercetat in stare de libertate, dar si faptul ca acesta a mai fost anterior condamnat, inca din minoritate, pentru infractiuni de furt calificat si talharii,din ultima condamnare fiind liberat conditionat la data 21.08.2007.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul GF care a solicitat fie casarea incheierii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, fie casarea incheierii recurate iar pe fond sa se constate ca arestarea preventiva este nelegala cu consecinta revocarii acesteia si judecarea in stare de libertate a inculpatului.
In motivarea recursului, s-a aratat ca incheierea recurata este nemotivata intrucat instanta de fond nu s-a pronuntat pe aspecte ce vizau legalitatea arestului si apoi pe temeinicie.
De asemenea s-a mai aratat ca, masura arestarii preventive a inculpatului este nelegala in conditiile in care instanta a constatat ca masura arestarii invinuitului a incetat de drept, incetand astfel temeiurile care au determinat arestarea preventiva, dupa care, in aceeasi zi, l-a arestat ca inculpat desi temeiurile arestarii incetasera.
Tribunalul, examinand incheierea recurata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu in limitele motivelor de casare prevazute de art.3859 alin.3 C.pr.penala, constata ca recursul este nefondat, dupa cum se va arata in continuare:
Cu privire la critica referitoare la nemotivarea incheierii pronuntata la data de 30.11.2010, se poate constata ca aceasta este nefondata intrucat instanta de fond, dupa ce a expus temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului, a constatat ca acestea subzista, motivat de existenta in continuare a pericolului social sporit pentru ordinea publica dar si pentru faptul ca inculpatul, daca ar fi judecat in stare de libertate, ar avea posibilitatea sa se sustraga de la cercetarea judecatoreasca.
In ceea ce priveste critica referitoare la nepronuntarea instantei de fond asupra legalitatii masurii arestarii preventive a inculpatului si aceasta este nefondata intrucat instanta de fond, in finalul considerentelor sale, a retinut in mod corect ca incetarea de drept a masurii arestului preventiv a invinuitului GF a intervenit ca urmare a expirarii termenului prevazut de lege si nu ca urmare a incetarii temeiurilor care au justificat luarea masurii.
Nu se poate sustine ca inculpatul GF a fost incarcerat ilegal in perioada 11.11.2010-19.11.2010 intrucat acesta a fost retinut in baza mandatului european de arestare nr.20/09.08.2010, in cadrul procedurii de predare catre Romania a inculpatului iar la data de 19.11.2010 cand a fost emis mandatul de arestare preventiva nr.45/19.11.2010, in baza incheierii nr.36/19.11.2010 a Judecatoriei Buzau, pronuntata in dosarul nr.15913/200/2010, instanta a avut in vedere si durata de timp in care inculpatul a fost efectiv incarcerat pana la data predarii catre Romania, durata ce fost scazuta din termenul de 30 de zile prevazut de art.1491 al.10 C.pr.pen. .
Avand in vedere cele retinute mai sus, instanta, in baza dispozitiilor art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. urmeaza sa respinga ca nefondat recursul formulat de recurentul GF impotriva incheierii de sedinta din data de 30.11.2010 a Judecatoriei Buzau pronuntata in dosarul nr.16283/200/2010.
In baza art.192 al.2 C.pr.pen., instanta urmeaza sa-l oblige pe recurent la plata sumei 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.