Ore suplimentare. Aplicarea dispozitiilor Legii nr.329/2009. Principiul neretroactivitatii legii civile.
- Legea nr.329/2009
Avand in vedere ca Legea nr.329/2009 a intrat in vigoare la data de 13.11.2009, este evident ca, pentru orele suplimentare efectuate pana la acest moment, se cuvine plata, in conformitate cu prevederile art.119 din Codul Muncii.
Prin "activitatea prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal in cursul anului 2009", formulare continuta in art.11 din Legea nr.329/2009, legiuitorul a avut in vedere, orele prestate suplimentar, ulterior intrarii in vigoare a actului normativ, o alta interpretare a textului fiind contrara principiului neretroactivitatii legii civile. (CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR.2800 din 06.05.2011)
Prin sentinta civila nr.5507/25.06.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P., si in consecinta, a fost respinsa actiunea formulata in contradictoriu cu acesta; a fost admisa actiunea formulata de reclamantii A.L., O.L., M.A., T.M., D.C., M.S. M., P.I., P.G.E., P.C., V.L.M., D.G., in contradictoriu cu paratii M:J.L.C., C.A.B, T.B., fiind obligati paratii la plata catre reclamanti a drepturilor banesti reprezentand contravaloare ore suplimentare efectuate in perioada 1.04.2009-12.11.2009, sume ce urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii dupa cum urmeaza: A.L. contravaloarea a 157 de ore in cuantum net de 1903 lei, O.L. contravaloarea a 158 de ore in cuantum net de 2348 lei, M.A., contravaloarea a 166 de ore in cuantum net de 2498 lei, T.M. contravaloarea a 102 de ore in cuantum net de 1570 lei, D.C. contravaloarea a 98 de ore in cuantum net de 628 lei, M.S.M. contravaloarea a 146 de ore in cuantum net de 2202 lei, P.I. contravaloarea a 138 de ore in cuantum net de 1978 lei, P.G.E. contravaloarea a 142 de ore in cuantum net de 2037 lei, P.C. contravaloarea a 177 de ore in cuantum net de 2321 lei, V.L.M. contravaloarea a 172de ore in cuantum net de 2582 lei, D.G. contravaloarea a 177de ore in cuantum net de 2618 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta in baza art.137 al.1 C.p.c., s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P., prima instanta a retinut ca aceasta este intemeiata avand in vedere ca, prezenta cauza reprezinta un conflict de munca asa cum este el definit de art.281 Codul muncii, iar partile intr-un conflict de munca nu pot fi decat salariatii si angajatorul.
Prima instanta a constatat ca reclamantii au calitatea de grefieri in cadrul T.B., retinandu-se inexistenta raporturilor juridice de munca intre acestia si paratul M.F.P.
Fata de faptul ca prin art.l al O.G. nr.22/2002, se dispune ca executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice in temeiul titlurilor executorii, se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora, la titlul de cheltuieli, la care se incadreaza obligatia de plata respectiva si, prin urmare, nu exista o alta cale si sursa de achitare a unor sume stabilite prin titluri executorii, decat asa cum se precizeaza in art.2 si 3 al O.G. nr.22/2002, din sumele aprobate de ordonatorii principali de credite bugetare, cu destinatia drepturi salariale, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P. si in consecinta, a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acesta.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca reclamantii indeplinesc functia de personal auxiliar in cadrul J. Cornetu si solicita prezenta cauza plata orelor suplimentare efectuate de acestia, pentru perioada aprilie 2009 in prezent, actualizat la indicele de inflatie la data platii, precum si in continuare.
Art.119 alin.1 din Codul muncii prevede ca "Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia, iar art.120 alin.1 din acelasi act normativ stipuleaza ca in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art.119 alin.1 in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia".
Din adresa nr.454/17.05.2010 emisa de T.B. rezulta ca reclamantii nu au recuperat orele suplimentare efectuate din aprilie pana in prezent, avand in vedere ca este de notorietate volumului mare de activitate din instantele judecatoresti, posturilor vacante neocupate, numarului mare de pensionari din sistem, motiv pentru care instanta a constatat ca acestia sunt indreptatiti la sporul din salariul de baza corespunzator duratei muncii suplimentare prestata.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.6 alin.1 si 2 din Ordonanta nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei: "Orele lucrate, din dispozitia conducatorului instantei judecatoresti sau al parchetului de pe langa aceasta, peste durata normala a timpului de munca sau in zilele de sarbatori legale ori declarate ca zile nelucratoare, de catre personalul prevazut la art.1, incadrat in functii de executie sau de conducere, pot fi recuperate in urmatoarele 30 de zile sau, la cererea celor in cauza, se platesc cu un spor din salariul de baza, dupa cum urmeaza: 75% din salariul de baza pentru primele 2 ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru si 100% pentru orele urmatoare si cele lucrate in zilele de repaus saptamanal si in alte zile in care conform legii nu se lucreaza.
Prima instanta a retinut ca, avand in vedere dispozitiile art.11 alin.1 din Legea nr.329/2009 conform carora "prin derogare de la prevederile art.119 din Legea nr.53/2003, de la data intrarii in vigoare a prezentei legi pana la data de 31.12.2010, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite acordate pana la data de 31.12.2010 pentru activitatea prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal in cursul anului 2009, si pana la data de 31 martie 2011, pentru activitatea suplimentara prestata in anul 2010", ca, incepand cu data de 13.11.2009-data intrarii in vigoare a Legii nr.329/2009, orele suplimentare nu pot fi compensate decat cu ore libere platite, pana la data de 31.12.2010, respectiv 31.03.2011.
Prin urmare, reclamantii sunt indreptatiti la contravaloarea orelor suplimentare efectuate in perioada 1.04.2009-12.11.2009 conform cererilor inaintate de acestia spre aprobare conducerii instantei.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, prima instanta a retinut ca, avand in vedere indemnizatia de incadrare bruta lunara, numarul de ore in program normal de lucru din fiecare luna, salariul orar in care au fost prestate ore suplimentare, intervalul orar in care au fost prestate orele suplimentare si dispozitiile art.6 al.3 din Ordonanta 8/2007 conform carora "numarul orelor suplimentare nu poate depasi 360 de ore intr-un an", ca actiunea reclamantilor este intemeiata urmand a fi admisa si a obliga paratii la plata drepturilor banesti reprezentand contravaloare ore suplimentare efectuate in perioada 1.04.2009-12.11.2009 sume ce urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii (pentru acoperirea prejudiciului efectiv si a beneficiului nerealizat avand in vedere devalorizarea monedei nationale) dupa cum urmeaza A.L. contravaloarea a 157 de ore in cuantum net de 1903 lei, O.L. contravaloarea a 158 de ore in cuantum net de 2348 lei, M.A., contravaloarea a 166 de ore in cuantum net de 2498 lei, T.M. contravaloarea a 102 de ore in cuantum net de 1570 lei, D.C. contravaloarea a 98 de ore in cuantum net de 628 lei, M.S.M. contravaloarea a 146 de ore in cuantum net de 2202 lei, P.I. contravaloarea a 138 de ore in cuantum net de 1978 lei, P.G.E. contravaloarea a 142 de ore in cuantum net de 2037 lei, P.C. contravaloarea a 177 de ore in cuantum net de 2321 lei, V.L.M. contravaloarea a 172de ore in cuantum net de 2582 lei, D.G. contravaloarea a 177de ore in cuantum net de 2618 lei.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, in termen si motivat, paratul M.J.
In motivarea recursului, intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.5 si 9 Cod procedura civila raportat la art.312 Cod procedura civila, recurentul a apreciat ca fiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.5 din Codul de procedura civila, conform caruia se poate cere casarea unei hotarari in situatia in care instanta, prin hotararea data, a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 din Codul de procedura civila.
Astfel, in conformitate cu prevederile art.105 alin.2 "Actele de procedura indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent, se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. in cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie".
Potrivit jurisprudentei in materie, sub imperiul acestui motiv de recurs se includ cele mai varii neregularitati de ordin procedural care privesc atat nesocotirea normelor procedurale de ordine publica, cat si a celor stabilite in interesul exclusiv al uneia dintre parti (Decizia civila nr.3622 din 4 mai 2007, ICCJ, sectia civila si de proprietate intelectuala).
Din actele dosarului se constata ca recurentul-parat nu a avut astfel cunostinta expertiza efectuata, intrucat instanta de fond nu a dispus comunicarea raportului intocmit de expertul desemnat, solutionand cauza fara ca acestia sa aiba posibilitatea de a lua cunostinta despre continutul raportului de expertiza. De asemenea, au fost incalcate si prevederile art.209 din Codul de procedura civila, intrucat lucrarea nu a fost depusa la dosarul cauzei in termen util, ci chiar pentru termenul la care avut loc si dezbaterea pe fond a pricinii, situatie care, de asemenea, atrage nelegalitatea hotararii astfel pronuntate.
Administrarea probei cu expertiza tehnica, efectuata cu nesocotirea prevederilor art.208 si art.209 din Codul de procedura civila, si judecarea pricinii cu nesocotirea principiilor contradictorialitatii si a dreptului la aparare atrag incidenta prevederilor art.105 alin.2 din Codul de procedura civila precum si a motivului de recurs prevazut de art.304 pct.5 din Codul de procedura civila.
A mai aratat recurentul ca hotararea pronuntata este criticabila pentru motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, conform caruia hotararea este susceptibila de modificare cand a fost data cu aplicarea gresita legii.
Astfel cum s-a invederat instantei de fond, munca suplimentara sau prestata peste durata normala a timpului de lucru se plateste numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de seful ierarhic, in speta fiind vorba despre dispozitia presedintelui instantei judecatoresti la solicitarea fundamentata a salariatului.
In acest sens se mentioneaza dispozitiile art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici, aplicabila in cauza avand in vedere statutul intimatilor in perioada pentru care solicita contravaloarea orelor suplimentare: "Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 intr-un an".
Din inscrisurile aflate in dosarului cauzei nu reiese indeplinirea unei conditii prevazuta de textul de lege citat anterior, constand in faptul ca pentru efectuarea unor ore peste programul normal de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate ca zile nelucratoare, este necesara dispozitia conducatorului instantei judecatoresti. Din analiza actelor aflate la dosar se observa ca avizul pentru efectuarea orelor suplimentare apartine managerului economic al instantei, iar nu presedintelui T.B., dupa cum este prevazut in textul legii.
Aceasta conditie este sustinuta si de atributiile manageriale pe care trebuie sa le exercite presedintele instantei in scopul organizarii eficiente a activitatii instantei si care trebuie sa ia masuri pentru respectarea programului de activitate si folosirea eficienta a timpului afectat acestuia de catre intreg personalul, pentru indeplinirea la timp si in conditii de calitate a lucrarilor si pentru stabilirea unor raporturi de serviciu care sa asigure realizarea corespunzatoare a atributiilor de serviciu.
In aceste conditii, in mod gresit a retinut instanta de fond ca reclamantii-intimati ar fi indreptatiti la plata orelor suplimentare efectuate in perioada 01.04.2009 - 12.11.2009 "conform cererilor inaintate de acestia spre aprobare conducerii instantei", fara a observa ca in cauza nu s-a facut dovada aprobarii acestor ore de catre conducerea instantei, ci numai de catre conducatorul departamentului economic-ce are si calitatea de parte in dosar.
A mai aratat recurentul ca instanta de fond a aplicat in mod gresit dispozitiile art.11 din Legea nr.329/2009 potrivit carora "Prin derogare de la prevederile art.119 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, de la data intrarii in vigoare a prezentei legi pana la data de 31 decembrie 2010, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite acordate pana la data de 31 decembrie 2010, pentru activitatea prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal in cursul anului 2009, si pana la data de 31 martie 2011, pentru activitatea suplimentara prestata in anul 2010. Astfel, incepand cu 12.11.2009, toate orele prestate in cursul anului 2009 cum sunt cele efectuate de intimati in perioada 01.04.2009 -12.11.2009, peste durata normala a timpului de lucru nu pot fi compensate decat cu ore libere platite, pana la data de 31.12.2010, potrivit actului normativ la care am facut referire mai sus, iar nu prin aplicarea sporurilor prevazute de O.G. nr.8/2007.
Modalitatea de plata a orelor prestate peste durata normala a timpului de lucru de catre intreg personalul bugetar, inclusiv de catre intimatii-reclamanti, este reglementata la art.19 din Legea nr.330/20091 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, act normativ in vigoare incepand cu 12.11.2009, act normativ care stabileste insa ca prevederile care reglementeaza plata orelor suplimentare nu se vor aplica in anul 2010, iar nu prin alte acte normative precum cel retinut de instanta de fond in prezenta cauza.
Asadar, interpretarea corecta a dispozitiilor art.11 din Legea nr.329/2009 este in realitate urmatoarea: prin derogare de la prevederile art.119 din Codul muncii, prevederi potrivit carora munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia, incepand cu data intrarii in vigoare a Legii nr.329/2009, orele prestate suplimentar in tot cursul anului 2009 vor fi compensate cu ore libere platite ce vor fi acordate pana la data de 31 decembrie 2010, ceea ce reprezinta de fapt o prelungire a termenului de 30 de zile prevazut de art.119 din Codul muncii.
In acelasi sens este si expunerea de motive la Legea nr.329/2009 in cuprinsul careia se retine ca masura prevazuta de art.11 constand in "compensarea muncii suplimentare cu ore libere platite, ce pot fi acordate intr-o perioada mai mare de timp" face parte din complexul de masuri de reducere a cheltuielilor de personal pentru intreg personalul bugetar propus prin acest act normativ.
Masura prevazuta de art.11 din Legea nr.329/2009, ce vizeaza compensarea muncii suplimentare cu ore libere platite pentru o perioada mai mare de 30 de zile, astfel cum era prevazut de art. 119 din Codul muncii este in acord cu exigentele art.53 din Constitutie si cu jurisprudenta C.C.
In contextul prezentat mai sus, este relevanta astfel Decizia nr.207 din 17 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.149 din 1 martie 2009, in cuprinsul careia Curtea Constitutionala, in mod judicios a retinut ca, "legiuitorul este in drept totodata sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".
Asadar, sub prisma considerentelor expuse mai sus, intra in competenta exclusiva a legiuitorului, luarea in considerare, la constructia sistemului de salarizare in sectorul bugetar, a sporurilor - cum sunt cele prevazute pentru plata orelor suplimentare, a adaosurilor salariale, a majorarilor, s.a., precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute pana la data intrarii in vigoare a Legii-cadru nr.330/2009.
In aceste conditii, o aplicare corecta a dispozitiilor legale mai sus enuntate ar fi determinat obligarea paratilor cel mult la acordarea de ore libere platite, in conformitate cu prevederile art.11 din Legea 329/2009 si art.119 alin.1 si 2 din Codul muncii, singurele texte legale in vigoare care reglementeaza la acest moment modalitatea de plata a orelor efectuate peste durata normala a timpului de lucru, nicidecum la plata contravalorii orelor suplimentare cu sporurile de 75% pana la 100% din salariul de baza.
Toate categoriile profesionale incadrate in sistemul public, printre care si personalul auxiliar, chiar daca au statute profesionale diferite si, de asemenea, pana la adoptarea Legii nr.330/2009 au avut sisteme diferite de stabilire a drepturilor salariale, sunt salarizate de la bugetul de stat si unitar, astfel incat este lipsita de temei legal obligarea angajatorilor sau a ordonatorilor de credite, la plata in favoarea intimatilor - reclamanti personal auxiliar a unor sume reprezentand contravaloarea orelor prestate peste durata normala a timpului de lucru, in conditiile in care, legiuitorul a adoptat prin lege - Legea nr.329/2009, intr-un anume context economic, o masura unitara, aplicabila pentru intreg anul 2009 si pentru intreg personalul bugetar, fara nicio exceptie.
Stabilirea unor masuri, cum este cea prevazuta de art.11 din Legea nr.329/2009 pentru categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat reprezinta o problema de legiferare, fiind vorba despre dreptul si optiunea legiuitorului de a reglementa criteriile de determinare a cuantumului indemnizatiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum si a sporurilor sau adaosurilor la indemnizatiile si salariile de baza.
Analizand recursul declarat, prin prisma criticilor invocate si in raport de actele si lucrarile dosarului, tinand seama de dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste motivul de casare intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.5 Cod procedura civila, Curtea constata ca nu se poate retine incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 din Codul de procedura civila, pe considerentul ca instanta de fond nu a dispus comunicarea raportului intocmit de expertul desemnat, intrucat raportul de expertiza se comunica la solicitarea partilor, fara ca instanta sa aiba obligatia legala de a proceda din oficiu la aceasta comunicare.
Cum la termenul de judecata din data de 25.06.2010 partile au lipsit, iar la dosar nu a fost depusa de catre paratul M.J. nicio cerere care sa priveasca raportul de expertiza inregistrat de expert la data de 24.06.2010 si acordarea unui termen pentru formularea eventualelor obiectiuni, in mod corect instanta a ramas in pronuntare asupra pricinii, neputandu-se retine nelegalitatea hotararii sub acest aspect.
Nefondata este si critica referitoare la faptul ca avizul pentru efectuarea orelor suplimentare ar apartine managerului economic, iar nu conducatorului instantei judecatoresti.
In acest sens, se retine, pe de o parte, ca recurentul nu a produs nici un fel de dovezi din care sa rezulte ca semnaturile existente pe cererile privind plata orelor suplimentare nu apartin conducatorului instantei, si, pe de alta parte, ca prevederile invocate in continutul recursului, respectiv dispozitiile art.33 alin. 2 din Legea nr.188/1999, nu sunt aplicabile in cauza dedusa judecatii, intrucat intimatii reclamanti nu sunt functionari publici, avand statutul de personal auxiliar de specialitate in cadrul J. Cornetu.
In aceste conditii, in mod corect a retinut instanta de fond ca reclamantii-intimati sunt indreptatiti la plata orelor suplimentare efectuate in perioada 01.04.2009 - 12.11.2009, conform cererilor inaintate de acestia spre aprobare conducerii J. Cornetu, in cadrul careia isi desfasoara efectiv activitatea, neexistand temei legal pentru a retine ca aceste cereri trebuia sa fie aprobate de conducerea Tribunalului, in raza teritoriala a caruia se gaseste aceasta instanta judecatoreasca, cum se sustine in cererea de recurs.
In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor Legii nr.329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu C.E si F. M., Curtea apreciaza ca instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art.11 din acest act normativ, potrivit carora: "Prin derogare de la prevederile art. 119 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, de la data intrarii in vigoare a prezentei legi pana la data de 31 decembrie 2010, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite acordate pana la data de 31 decembrie 2010, pentru activitatea prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal in cursul anului 2009, si pana la data de 31 martie 2011, pentru activitatea suplimentara prestata in anul 2010".
Avand in vedere ca Legea nr.329/2009 a intrat in vigoare la data de 13.11.2009, este evident ca, pentru orele suplimentare efectuate de pana la acest moment, intimatii - reclamanti sunt indreptatiti la plata acestora, in conformitate cu prevederile art.119 din Codul muncii.
Interpretarea data de recurent prevederilor art.11 din Legea nr.329/2009 este contrara principiului neretroactivitatii legii civile, prin "activitatea prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal in cursul anului 2009" legiuitorul avand in vedere orele prestate suplimentar ulterior intrarii in vigoare a actului normativ.
Asadar, numai incepand cu data de 13.11.2009, orele suplimentare efectuate nu au mai putut fi compensate decat cu ore libere platite, pana la data de 31.12.2010, respectiv 31.03.2011, sentinta atacata fiind legala si temeinica si sub acest aspect.
Pentru considerentele mai sus expuse, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.