Revizuire pensie. Drept conferit de actul normativ in vigoare la data pensionarii si neafectat de dispozitiile Legii nr.263/2010.
- Legea nr.263/2010
Stagiul complet de cotizare utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01 iulie 1977-31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 (decizia nr.40/22.09.2008 a ICCJ - dosar nr.16/2008), acest drept, conferit de actul normativ in vigoare la data pensionarii, nefiind afectat de noile dispozitii cuprinse in Legea nr.263/2010.
HG nr.1550/2004 si OUG nr.4/2005 cu referire la Legea nr.19/2000 reglementau doar procedura tehnica de urmat in cazul reevaluarii pensiilor in vederea recalcularii acestora, insa revizuirea in sine, privita ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie si nu ca un drept de sine statator, a fost pastrata si de actuala reglementare continuta de Legea nr.263/2010. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR.3256 din 20.05.2011)
Prin sentinta civila nr.648/31.01.2011, pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia Civila, a fost admisa actiunea formulata de catre reclamantul D.I. impotriva paratei CJP Calarasi si a fost obligata parata sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, iar la stabilirea punctajului mediu anual sa se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru activitatea efectiva desfasurata de reclamant in grupa a I-a de munca, precum si la plata catre reclamant a diferentelor dintre pensia recalculata reclamantului potrivit prezentei sentinte si pensia efectiv incasata, incepand cu data de 12.01.2008.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, prin actiunea formulata, reclamantul a solicitat obligarea paratei la recalcularea drepturilor sale de pensie conform O.U.G. nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Potrivit deciziei de pensionare nr. ***/13.13.1997, la data pensionarii reclamantul a avut o vechime in grupa a I-a de munca de 27 ani, 2 luni si 0 zile, determinata in baza Legii nr.3/1977, iar la determinarea punctajului mediu anual al acestuia parata a avut in vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr.19/2000.
S-a considerat admisibila actiunea reclamantului in ceea ce priveste recalcularea drepturilor de pensie prin utilizarea altui stagiu complet de cotizare decat cel utilizat de catre parata pentru stabilirea punctajului mediu anual.
Pe fondul cauzei s-a aratat ca, reclamantul a desfasurat minim 20 de ani in grupa I de munca, astfel incat trebuia inca de la data recalcularii pensiei sa i se stabileasca, pentru fiecare caz in parte un alt stagiu complet de cotizare decat cel utilizat de catre parata.
Decizia nr.40/2008 pronuntata de I:C.C.J., in interesul legii cu privire la speta de fata dedusa judecatii, dar si practica constanta dupa aceasta data a C.A.B. cu privire la admisibilitatea cererilor reclamantilor pensionari, care au fost pensionati in baza Legii nr.3/1977- abrogata la momentul pronuntarii Instantei Supreme, au decis ca, in functie de vechimea efectiva desfasurata in conditii grele de munca, stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual sa fie de 25 de ani pentru persoanele care au desfasurat activitate de minim 25 de ani in grupa a II-a, iar nu de 30 de ani cum a calculat parata - pentru conditii normale de munca.
Luand in consideratie motivarea Deciziei nr.1126/2008 pronuntata de C.C. a Romaniei care a facut distinctia dintre asiguratii care au avut stagii diferite de cotizare in grupele superioare de munca, aceasta a retinut ca "Legea instituie, intr-adevar, un tratament distinct al drepturilor asiguratilor care au realizat un stagiu de cotizare in conditii speciale mai mare de 25 de ani in raport cu cei care au realizat un stagiu de cotizare in aceste conditii pentru o perioada mai mica decat cea mentionata. Astfel, prima categorie beneficiaza atat de o reducere a varstei de pensionare, cat si a stagiului de cotizare ce trebuie realizat in vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limita de varsta, in timp ce asiguratii cu un stagiu de cotizare in conditii speciale mai mic de 25 de ani beneficiaza doar de reducerea varstei de pensionare in functie de perioada lucrata in astfel de conditii.
Tot Curtea diferentiaza tratamentul juridic aplicabil asiguratilor care consta in perioada cat acestia au cotizat lucrand in conditii speciale, expunandu-se prin urmare unor conditii suplimentare de risc si solicitare. Asadar, o perioada considerabil mai lunga de munca in aceste conditii justifica un tratament juridic mai favorabil, sub aspectul acordarii dreptului la pensie, al celor care au contribuit in aceste conditii, in raport cu cei care au lucrat astfel pentru perioade mai scurte si care beneficiaza totusi de o reducere a varstelor de pensionare.
Ca urmare a acestor aspecte invocate, s-a subliniat ca temeiul juridic de admitere a cererii reclamantului de stabilire a altui stagiu complet de cotizare nu l-a constituit actele normative abrogate de Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv O.U.G. nr.4/2005, H.G. nr.1550/2004 (care reglementau nu dreptul in sine, privit "ut singuli", ci procedura tehnico-juridica de urmat in cazul reevaluarii pensiilor in vederea recalcularii acestora, urmarindu-se prin aceasta inlaturarea discrepantelor inerente intre cei pensionati sub imperiul legii anterioare, respectiv Legea nr.3/1977 si cei pensionati in baza Legii nr.19/2000, pentru motive de echitate si de protectie sociala), ci dispozitiile Legii nr.3/1977 care era abrogata in momentul pronuntarii Decizie nr.40/2008 de catre I.C.C.J., care in motivarea sa a statuat ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de legea in vigoare la data pensionarii asiguratului, respectiv in baza Legii nr.3/1977.
Din cuprinsul motivarii deciziei nr.40/2008, I.C.C.J. a subliniat ca "persoanele care au lucrat in grupele speciale de munca si s-au pensionat anterior intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000 (si a Legii nr.263/2010 pentru identitate de ratiune, s.n.), li se aplica acest act normativ (respectiv Legea nr.3/1977, lege abrogata la data pronuntarii ICCJ) pentru determinarea stagiului de cotizare si, in raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare."
Tot I.C.C.J. - in motivarea aceleasi decizii, arata ca "legea noua nu se poate aplica decat situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, deci persoanelor ale caror drepturi de pensie s-au deschis dupa data de 01.04.2001, nu si persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977 ...Ca atare, pentru asiguratii care au lucrat in conditii speciale de munca si ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977."
Cand I.C.C.J. a decis ca se va aplica in cazul reevaluarii/recalcularii pensiilor un act normativ abrogat expres de Legea nr.19/2000, aceasta nu inseamna ca dreptul pensionarului a ultraactivat in timp, ci s-a aplicat dreptul existent la data pensionarii reclamantului,respectiv Legea nr.3/1977.
Dreptul la pensie nu se prescrie (art.2 lit."h" din Legea nr.263/2010).
Un alt argument in favoarea admiterii in continuare a actiunilor formulate de pensionarii care indeplinesc conditiile la care a facut referire, consta in faptul ca pensia de asigurari sociale deschisa in baza unui act normativ recunoaste tuturor asiguratilor principiul egalitatii (eliminarea tratamentului nediscriminatoriu intre persoanele aflate in aceeasi situatie juridica, in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege - art.2 lit."d"din Legea nr.263/2010) si principiul unicitatii (aceeasi norma de drept pentru toti participantii - art.2 lit."a" din acelasi act normativ), acestea coroborate cu motivarea C.C. din dec.nr.264/2007, care a subliniat, citez: "conditiile si criteriile de acordare a pensiei, inclusiv modul de calcul al cuantumului acesteia, inclusiv recalcularea, se stabilesc prin lege. Legiuitorul nu este, insa, in drept, ca prin aceste reglementari sa stabileasca un tratament juridic diferentiat pentru situatii egale".
Este fara putinta de tagada ca actul nou care a abrogat prevederile privind procedura de recalculare a pensiilor se aplica situatiilor noi, ivite dupa intrarea acestuia in vigoare.
Alte argumente de drept in favoarea admiterii cererii reclamantului, care nu au legatura de cauzalitate cu abrogarea Legii nr.19/2000, a O.U.G. nr.4/2005 si a H.G. nr.1550/2004 (cum gresit sustine parata in intampinare), ar fi dispozitiile cuprinse de Legea nr.263/2010, ca de exemplu: art.3 (1) lit."p": stagiul de cotizare reprezinta "perioada de timp pentru care s-au datorat contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii", in concordanta cu principiul contributivitatii prevazut de art.2 lit."c"; art.16 prevede: "constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii: a) vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la data de 01.04.2001"; art.107 (3) prevede ca "pensia poate fi recalculata prin adaugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare, prevazute de lege (de ex. perioada prevazuta de art.16 lit."a" din Legea nr.263/2010), nevalorificate la stabilirea acesteia.
Din analiza logico-gramaticala a dispozitiilor amintite, a rezultat clar, fara echivoc, ca stagiul complet de cotizare realizat sub imperiul oricarui act normativ abrogat si pentru care s-a platit CAS este recunoscut si de actuala reglementare privind sistemul unitar de pensii publice; chiar daca procedura de recalculare a pensiilor prevazuta de dispozitiilor O.U.G. nr.4/2005 si H.G. nr.1550/2004 au fost abrogate, recalcularea in sine, privita ca un procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie, a cuantumului acesteia, iar nu ca un drept de sine statator - a fost preluata si de actuala lege a pensiilor, la art.107(3), astfel ca, raportandu-ne si la dispozitiile alin .(1) ale aceluiasi text de lege, care prevede ca daca ulterior stabilirii drepturilor de pensie, se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, parata opereaza din oficiu, sau la solicitarea pensionarului, modificarile ce se impun, printr-o decizie de revizuire, iar in conformitate cu alin.(2) al aceluiasi articol, sumele rezultate in urma revizuirii se acorda in cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data constatarii diferentelor.
Orice solicitare din partea pensionarului dupa data de 01.01.2011 (data intrarii in vigoare a noii legi a pensiilor) cu privire la modificarea stagiului complet de cotizare, se va face in baza dispoz.art.116 din Legea nr.263/2010 prin decizie emisa de casa teritoriala de pensii, cu respectarea regimului juridic al deciziei de inscriere la pensie (adica cu respectarea legii in vigoare la data pensionarii reclamantului, adica in baza Legii nr.3/1977), sau cum corect sublinia si prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu in "Drept Civil Roman" (Ed."Sansa", Buc.1994, pag.50), referindu-se la ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi, ca o exceptie veritabila de la principiul neretroactivitatii legii civile noi:"o situatie juridica produce acele efecte care sunt prevazute de legea civila in vigoare la data producerii ei", regula cristalizata in adagiul tempus regit actum.
O corecta aplicare a regulii tempus regit actum s-a facut in practica Curtii Constitutionale din care citez din decizia nr.3 din februarie 1993: "Pentru solutionarea conflictului legilor in timp este necesar a se deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de cel constituit potrivit legii posterioare. Legea posterioara nu poate atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, contrar prevederilor art.15 alin.2 din Constitutie si cerintelor legate de asigurarea stabilitatii raporturilor juridice. Noua lege poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima acest drept sau, ceea ce, in fond, este similar, il poate inlocui cu un alt drept care astfel se naste, cum ar fi in cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioara. Dar, fara retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea in care legea anterioara a constituit dreptul respectiv, aceasta modalitate fiind supusa regulii "tempus regit actum".
Conflictul rezultat din succesiunea in timp a legilor implica doua aspecte, si anume: dreptul si efectele sale sub imperiul legii anterioare, pe de o parte, respectiv efectele dreptului constituit pe baza legii anterioare in curs de desfasurare sub regimul legii posterioare, pe de alta parte. Prima ipoteza este guvernata exclusiv de legea anterioara, deoarece orice alta solutie implica aplicarea retroactiva a noii legi. In cea de-a doua ipoteza, insa, este necesar sa se deosebeasca constituirea dreptului care, pentru acelasi motiv, al neretroactivitatii legii, nu poate fi decat pe temeiul vechii legi, de efectele sale dupa intrarea in vigoare a noii legi, care pot fi modificate de aceasta".
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept expuse, instanta a considerat intemeiata actiunea reclamantului, motiv pentru care a admis-o, sens in care parata a fost obligata la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, iar la stabilirea punctajului mediu anual sa se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, pentru activitatea efectiv desfasurata de catre reclamant in grupa a II-a de munca de peste 25 de ani, iar ca urmare a acestei situatii de fapt si de drept, parata a mai fost obligata si la plata diferentelor dintre pensia recalculata cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani si pensia efectiv incasata, cu respectarea termenului general de prescriptie.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs, parata CJP Calarasi, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila, recurenta a aratat ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
A aratat recurenta ca, din considerentele sentintei atacate a rezultat ca potrivit prevederilor art.2 alin.4 din H.G. nr.1550/2004, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Astfel, a considerat recurenta ca, instanta de fond nu a apreciat in mod corect faptul ca nu mai exista temei legal pentru a recalcula punctajul reclamantului in temeiul dispozitiilor H.G. nr.1550/2004, O.U.G. nr.4/2005. Legea nr.19/2000 intrucat aceste dispozitii au fost abrogate incepand cu data de 01.01.2011, odata cu intrarea in vigoarea a dispozitiilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii.
Recurenta a mai criticat si temeiul juridic avut in vedere de instanta de fond ca fiind nelegal, intrucat reclamantul a beneficiat de prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 doar pentru a putea beneficia de acordarea pensiei mai devreme, reducandu-se varsta de pensionare datorita faptului ca a lucrat in grupe speciale de munca.
Recalcularea s-a facut in baza prevederilor H.G. nr.1550/2004 si a O.U.G. nr.4/2005, stagiul de cotizare care trebuie utilizat fiind cel prevazut de aceste prevederi legale si anume 30 de ani.
Recurenta a aratat ca, in mod nelegal a considerat instanta de fond ca prin Decizia nr.40 din 22.09.2008 a I.C.C.J. prin care s-a solutionat recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa I.C.C.J., privitor la aceasta chestiune, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
In sustinerea celor formulate anterior, recurenta a invocat si Minuta intalnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare in materie civila, dreptul familiei si conflicte de munca si asigurari sociale din data de 9.06.2010 care a avut loc la sediul CSM, concluzia fiind ca pentru persoanele ale caror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementate de Legea nr.3/1977, in speta, in cazul persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de munca, este de 30 de ani.
Ca atare, este lipsita de relevanta imprejurarea ca, potrivit art.43 alin.2 din Legea nr.19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de munca.
Asadar, pentru persoanele ale caror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1.07.1977 -31.03.2001, stagiul complet de cotizare, utilizat Ia determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, in speta, in cazul persoanelor ce au desfasurat activitati in grupa I-a si II-a de munca, de 30 de ani.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate si tinand seama de dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit mentiunilor cuprinse in decizia nr.***/03.03.1997, reclamantul a avut o vechime in grupa I-a de munca de 27 ani si 2 luni.
Prin Decizia nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de I.C.C.J., in dosarul nr.**/2008, s-a statuat ca dispozitiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 si alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se interpreteaza in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.
Rezulta, de asemenea, din cuprinsul aceleiasi decizii, faptul ca acelor persoane care au lucrat in grupe speciale de munca si s-au pensionat anterior intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, li se aplica, pentru determinarea stagiului de cotizare si, in raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare, prevederile Legii nr.3/1977, act normativ care era abrogat la data pronuntarii deciziei I.C.C.J.
De asemenea, I.C.C.J. a stabilit, in motivarea aceleasi decizii, faptul ca "legea noua nu se poate aplica decat situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, deci persoanelor ale caror drepturi de pensie s-au deschis dupa data de 01.04.2001, nu si persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977 ... ca atare, pentru asiguratii care au lucrat in conditii speciale de munca si ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977."
Rezulta, asadar ca, atunci cand I.C.C.J. a stabilit ca, in cazul reevaluarii sau recalcularii pensiilor se aplica un act normativ abrogat expres de Legea nr.19/2000, s-a avut in vedere dreptul conferit de actul normativ in vigoare la data pensionarii, ori acest drept nu a fost afectat in niciun mod de noile dispozitii cuprinse in Legea nr.263/2010.
Aceasta, intrucat, asa cum aratam, dreptul in discutie nu a izvorat din actele normative abrogate de Legea nr.263/2010, caci H.G. nr.1550/2004, O.U.G. nr.4/2005, cu referire la Legea nr.19/2000, reglementau doar procedura tehnica juridica de urmat in cazul reevaluarii pensiilor in vederea recalcularii acestora.
Nu este lipsit de interes a se observa nici faptul ca insasi Legea nr.263/2010 prevede, in art.107 alin.3, posibilitatea recalcularii pensiei prin adaugarea veniturilor si/sau stagiilor de cotizare prevazute de lege si nevalorificate la stabilirea acesteia, recunoscand, asadar, posibilitatea valorificarii stagiilor de cotizare realizate de asigurat, in conditiile achitarii CAS.
Asadar, chiar daca procedura de recalculare a pensiilor reglementata de O.U.G. nr.4/2005 si H.G. nr.1550/2004, a fost abrogata, revizuirea in sine, privita ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie si nu ca un drept de sine statator, a fost pastrata si de actuala reglementare care, prin dispozitiile art.107 alin.3 raportat la art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, prevede faptul ca, in situatia in care, ulterior stabilirii drepturilor de pensie se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, parata opereaza din oficiu sau la solicitarea pensionarului modificarile ce se impun, printr-o decizie de revizuire, sumele rezultate in urma revizuirii acordandu-se in cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data constatarii diferentelor.
Sustinerea recurentei referitoare la Minuta intalnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare in materie civila, dreptul familiei si conflicte de munca si asigurari sociale din data de 9.06.2010, nu poate conduce la o solutie contrara celor mai sus expuse, aceasta nefiind obligatorie pentru instante, cu atat mai mult cu cat ea se refera la o situatie anterioara intrarii in vigoare a Legii nr.263/2010.
Drept consecinta, vazand si dispozitiile art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.