Apel. Contestatie impotriva dispozitiei prin care s-a respins cererea de retrocedare a unui imobil ce a apartinut cultului greco-catolic, intemeiata pe dispozitiile OUG nr.94/2000. Actul normativ de preluare. Calitatea de persoana indreptatita a cultului religios. Dovada dreptului de proprietate.
- Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situatiei de drept a fostului cult greco-catolic, art.1 si 2;
- Decretul-lege nr.92/1950;
- Decretul-lege nr.126/1990, art.1 alin.1;, art.2;
- OUG nr.94/2000, art.1 alin.1.
Efect al aplicarii Decretului nr.92/1950 nu putea fi decat nationalizarea dreptului de uzufruct viager pe care Maria Baleanu si-l rezervase asupra imobilului in litigiu, intrucat la intrarea in vigoare a Decretului nr.92/1950 nuda proprietate asupra imobilului nu mai era in patrimoniul sus-numitei, ca efect al constituirii acesteia ca patrimoniu al Fundatiei. Totodata, nuda proprietate nu mai apartinea Fundatiei intrucat aceasta fusese desfiintata, iar bunurile ce apartinusera acesteia si, deci, si nuda proprietate asupra imobilului in litigiu, trecusera in patrimoniul statului ca efect al dispozitiilor art. 2 din Decretul nr. 358/1948.
Fata de dispozitiile art.1 alin.1 din Decretul-lege nr.126/1990: "Ca urmare a abrogarii Decretului nr.358/1948, ..., Biserica Romana Unita cu Roma (greco-catolica) este recunoscuta oficial.", precum si fata de mijloacele de proba administrate, se retine ca pentru Vechiul Regat autoritatea ierarhic superioara este Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-catolic de Bucuresti. Ca atare, Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-catolic de Bucuresti este structura ce reprezinta Biserica Greco-catolica in Vechiul Regat, asa incat in mod gresit intimata a sustinut ca Vicariatul ar fi trebuit sa faca dovada ca a fost proprietar al imobilului, dreptul asupra imobilului trebuind sa fie analizat in raport cu cultul greco-catolic, iar nu cu o structura din componenta acestui cult.
Stingerea imprumutului ipotecar nu are nici o importanta in ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra imobilului si, respectiv, dreptul la restituire.
Imprejurarea ca titular al rolului fiscal al imobilului ar fi figurat sau nu vreodata cultul greco-catolic sau structura acestuia - Vicariatul nu are nici o relevanta, intrucat rolul fiscal nu face nici o dovada cu privire la proprietate. (Decizia nr.225A din 15.12.2009 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala).
La data de 09.01.2009 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti contestatia formulata de catre contestatorul Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco Catolic de Bucuresti, Greco Catolica de Alba Iulia si Fagaras impotriva Dispozitiei nr. 9542/09.12.2008 emisa de paratul RAPPS.
In motivarea acestei contestatii s-a aratat ca emitentul deciziei a retinut in esenta ca solicitantul nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi persoane indreptatite, in sensul art. 1 al. 1 si art. 4 al. 3 din OUG nr.94/2000 motivat de faptul ca nu s-a prezentat in titlul de proprietate al imobilului solicitat, nu s-a facut dovada stingerii imprumutului ipotecar si istoricul de rol fiscal pe numele contestatorului.
S-a sustinut ca aceasta decizie este nelegala si netemeinica deoarece prin procesul - verbal nr. 20285/13.07.1942 al Tribunalului Ilfov - Sectia Notariat au fost autentificate Actul fundational, Statutul si Inventarul Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol. Patrimoniul fundatiei a fost constituit, intre altele si de imobilul situat in Bucuresti, str. A. D. X. nr. .. (colt cu strada C...) al carui proprietar exclusiv era la acea data Maria Baleanu Apostol, intemeietoarea Fundatiei astfel cum rezulta chiar din preambulul Actului fundational. Acelasi imobil este consacrat ca facand parte din patrimoniul Fundatiunii de art. 3 alin. 1 din Statutul Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol. Actul fundational cat si Statutul Fundatiei se circumscriu dispozitiilor Legii nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociatiuni si Fondatiuni).
Toate cele aratate mai sus atesta fara putinta de tagada ca la data autentificarii actului fundational, a statutelor si a inventarului Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol bunurile care au fost constituite ca patrimoniu al Fundatiei au devenit proprietatea acesteia, fara nici o alta formalitate, operand in acest fel transferul dreptului de proprietate de la fondator catre Fundatie.
Prin actul constitutiv al Fundatiei Maria Baleanu si Alexandru Apostol, statutul si inventarul acesteia, petentul Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-Catolic a facut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra imobilului a carui restituire a solicitat-o, fiind proprietar incepand cu data autentificarii, respectiv 13.07.1942.
In aceste conditii, solicita sa se constate ca bunul nu putea sa fie nationalizat decat de la adevaratul proprietar si nicidecum de la Maria Baleanu, care la data preluarii abuzive de catre stat avea un drept de uzufruct asupra imobilului, consacrat de insusi statutul Fundatiei, astfel cum a aratat in precedent.
Dovada calitatii de persoana indreptatita la restituire o constituie statutul Fundatiei art. 16.
Sunt lipsite de relevanta imprejurarile potrivit carora imobilul nu a fost inregistrat cu rol fiscal de catre Vicariat la autoritatile competente si ca nu s-a facut dovada stingerii imprumutului ipotecar mentionat in Statutul Fundatiei.
La data de 01.02.2009 s-a depus intampinare de catre parat, solicitandu-se respingerea contestatiei ca neintemeiata, sustinand in esenta lipsa titlului de proprietate al contestatorului, imobilul fiind preluat prin Decretul nr.92/1950 de la Apostol Maria, acesta nefiind evidentiat nici cel putin in istoricul de rol fiscal al imobilului.
Prin sentinta civila nr. 834/15.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila contestatia a fost respinsa ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin Decizia nr.952/2008, contestata in prezenta cauza, paratul a respins cererea contestatorului de retrocedare a imobilului in litigiu, aceasta decizie fiind data conform sentintei civile nr.1203/2008, si in aplicarea art. 2 al.1 din OUG nr.94/2000. Motivul respingerii a fost acela ca solicitantul nu indeplineste conditiile legale privind calitatea de persoana indreptatita, nedovedind dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Tribunalul a apreciat ca aceasta decizie este fondata, deoarece probele administrate, inclusiv actele referitoare la Fundatia Maria Baleanu Apostol, nu sunt de natura a justifica dobandirea dreptului de proprietate de catre contestator si de altfel, acesta este singurul argument invocat in sprijinul acestei ipoteze. Mai mult chiar, o dovada a faptului ca imobilul nu a intrat in patrimoniul reclamantului, este insusi faptul nationalizarii sale prin Decretul nr.92/1950 pe numele proprietarei, in anul 1948, ca urmare a Decretului 35/1948, acea dispozitie din Statutul Fundatiei Maria Baleanu de care se prevaleaza reclamantul, devenind caduca.
Or, ca urmare a acestei imprejurari, nu se mai poate sustine ca reclamantul ar fi dobandit in patrimoniul sau un drept de proprietate valabil care sa-i confere indreptatirea de a pretinde restituirea catre el a imobilului in litigiu in temeiul dispozitiilor legale invocate.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea, aratand ca prin procesul-verbal nr. 20285/13.07.1942 al Tribunalului Ilfov - Sectia Notariat, au fost autentificate Actul fundational, Statutele si Inventarul Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol. In conformitate cu art. 3 alin. 1 din Statutele Fundatiunii Maria Baleanu si Alexandru Apostol patrimoniul fundatiei a fost constituit, intre altele, si de imobilul situat in Bucuresti, str. A.D.X. nr..., al carui proprietar exclusiv era la acea data Maria Baleanu Apostol, intemeietoarea Fundatiei astfel cum rezulta chiar din preambulul Actului fundational. In fine, pct. 7 din art. 3 din Actul fundational consacra dreptul Mariei Baleanu de a culege fructele (veniturile) rezultate din exploatarea bunurilor pentru care a operat transferul dreptului de proprietate, pana la incetarea ei din viata, dar si dreptul Consiliului Superior de Administratie de a vinde din patrimoniul Fundatiei orice avere imobila sau orice fond pentru aducerea la indeplinire a scopului urmarit de intemeietoarea Fundatiei.
Asa fiind, atat Actul fundational cat si Statutul Fundatiei se circumscriu dispozitiilor Legii nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociatiuni si Fondatiuni) al carei art. 66 defineste fundatia ("fondatiunea") ca fiind "actul prin care o persoana fizica sau juridica constituie un patrimoniu distinct si autonom de patrimoniul sau propriu, si-l destina, in genere, in mod permanent realizarii unui scop ideal, de interes obstesc".
Este lesne de observat, in aceste conditii, ca patrimoniul fundatiei astfel constituite, cu indeplinirea normelor legale de la acea vreme, cuprindea, fara putinta de tagada, imobilul mai-sus mentionat. Fundatia a devenit in acest mod titulara dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului a carui retrocedare s-a solicitat, transferul dreptului de proprietate operand in mod valabil, fara a mai fi necesara o alta formalitate.
De altfel, prin Decretul-lege nr. 126/24.04.1990 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 54 din 25.04.1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Romana Unita cu Roma (greco-catolica) la art.2 s-a prevazut ca "Bunurile preluate de catre stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate in prezent in patrimoniul statului, cu exceptia mosiilor, se restituie, in starea lor actuala, Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolica)" .
Avand in vedere ca imediat dupa instaurarea regimului comunist Biserica Unita cu Roma a fost victima unui proces de desfiintare (finalizat cu edictarea dispozitiilor din Decretului nr. 358/1948) si odata cu Biserica au fost "desfiintate" si fundatiile pendinte de aceasta, este evident ca Decretul-lege nr.126/24.04.1990 nu face altceva decat sa confirme si sa consolideze titlul reclamantului, in calitate de persoana indreptatita la retrocedare.
In ceea ce priveste calitatea de persoana indreptatita la restituire a reclamantului, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, motivand superficial imprejurarea potrivit careia acestuia nu i s-a transmis niciodata dreptul de proprietate.
Solicita apelanta sa se constate ca prin dispozitiile exprese ale art. 16 din Statutul Fundatiei s-a prevazut ca "daca din orice motiv neprevazut Fundatiunea nu ar mai putea exista patrimoniul ei va trece integral si exclusiv autoritatilor ierarhice ale Biserici Romana-Unita din vechiul Regat, care-l va intrebuinta numai in scop religios, conform intentiei fondatoarei". In aceste conditii, prin vointa clara, libera si neechivoca a proprietarului imobilului, s-a prevazut in mod expres soarta juridica a acestuia in ipoteza in care activitatea proprietarului va inceta sau acesta va fi desfiintat din "motive neprevazute".
Statutul Fundatiei consacra, practic, in acest mod, o dispozitie testamentara a fostei proprietare care a lasat intregul patrimoniu Fundatiei Bisericii Romane Unita din Vechiul Regat, astazi indeobste cunoscuta sub denumirea de Biserica Romana unita cu Roma, Greco-Catolica, reprezentata in capitala si pe teritoriul vechiului Regat de Vicariatul Roman Unit (cu Roma) de Bucuresti - conform Statutului sau intern in conformitate cu prevederile Legii cultelor.
In acest mod este probata calitatea procesuala activa a reclamantului-apelant, fiind lipsita de relevanta neinregistrarea cu rol fiscal la autoritatile competente intrucat nu rolul fiscal probeaza calitatea de proprietar, ci titlul pe care acesta isi fundamenteaza pretentiile si cu care intelege sa se legitimeze.
Nu in ultimul rand, o dovada in plus a calitatii de persoana indreptatita o reprezinta si faptul ca prin Decretul nr.92/1950 imobilul in discutie a fost nationalizat de la Maria Baleanu, intemeietoarea Fundatiei, care isi rezervase uzufructul pe toata durata vietii.
Astfel fiind, instanta fondului a apreciat eronat in sensul ca o dovada a lipsei calitatii de persoana indreptatita la restituire o reprezinta nationalizarea pe numele numitei Maria Baleanu. Este evident ca masura a vizat-o pe aceasta, intrucat era uzufructuara imobilului, in timp ce nuda proprietate apartinea fundatiei constituite si nu intrucat era proprietara imobilului a carui retrocedare se solicita.
Cu alte cuvinte, prin decretul de nationalizare patrimoniul Fundatiei a fost lichidat, iar entitatea constituita pe baza lui si-a incetat activitatea, aflandu-se in imposibilitatea evidenta de a mai efectua activitati specifice scopului constituirii.
In aceste conditii, nu pot fi primite nici argumentele instantei in sensul ca dispozitiile statutului au devenit caduce in conditiile in care cultul religios fusese desfiintat anterior, atata vreme cat masura desfiintarii acestuia a fost una abuziva si nelegala (prin urmare, cultul nu a incetat niciodata sa fiinteze), iar actul normativ din anul 1990 confirma practic aceste aspecte prin abrogarea Decretului nr. 358/1948.
La data edictarii Decretului nr. 358/1948 (01.12.2008) era in vigoare Constitutia Republicii Populare Romania publicata in Monitorul Oficial nr. 87 bis din 13 aprilie 1948, data intrarii ei in vigoare, care la art. 27 prevedea in mod imperativ ca "Libertatea constiintei si libertatea religioasa sunt garantate de Stat; cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber .... ", iar legea organica (Codul civil) prevedea in art. 481 ca nimeni nu poate fi obligat a-si ceda proprietatea, exceptie facand cazurile de utilitate publica cand se acordau despagubiri, ceea ce nu s-a realizat. Prin urmare, decretul de desfiintare a cultului religios contravenea atat prevederilor constitutionale in vigoare la acea data cat si legii nationale organice, o dovada in plus ca entitatea religioasa nu a incetat niciodata sa existe.
Este lesne de observat ca judecatorul fondului s-a aflat in eroare atunci cand a statuat cu privire la caducitatea dispozitiilor statutare, atata vreme cat cultul religios nu si-a incetat niciodata activitatea (masurile "legale" de la acea vreme fiind abuzive si in neconcordanta cu legislatia nationala si internationala iar, ulterior, au fost infirmate prin Decretul-lege din 1990) iar transferul proprietatii s-a realizat in conditii perfect valabile, reglementate de dispozitiile expres ale statutului Fundatiei.
O alta interpretare (astfel cum a procedat prima instanta) ar duce la concluzia potrivit careia desfiintarea cultului religios s-a realizat in conditii de legalitate, recunoscandu-se, practic, ca valabile, masurile abuzive si tiranice ale regimului comunist.
Asa fiind, reclamantul a facut pe deplin dovada calitatii de persoana indreptatita la restituire, imobilul in discutie aflandu-se in patrimoniul sau atunci cand preluarea s-a facut in contradictie cu normele legale.
Analizand lucrarile dosarului, curtea constata urmatoarele:
Prin decizia nr. 952/9.12.2008, emisa in cadrul procedurii reglementate de OUG nr.94/2000, intimata a respins cererea de retrocedare a imobilului formulata de Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-catolic, retinand ca "solicitantul nu indeplineste conditiile prevazute de lege privind calitatea de persoana indreptatita la retrocedarea imobilului ..., nefiind depuse la dosar titlul de proprietate pentru imobilul solicitat, dovada detinerii imobilului revendicat, tinand cont ca din Statutul Fundatiei Maria Baleanu si Alexandru Apostol nu rezulta dreptul de proprietate in favoarea Vicariatului, iar in Decretul nr. 92/1950 imobilul figureaza nationalizat de Maria Apostol, dovada stingerii imprumutului ipotecar, mentionat in Statutul Fundatiei, istoric de rol fiscal din care sa rezulte ca imobilul in cauza a fost inregistrat pe numele institutiei Vicariatului".
Prin actul fundational autentificat sub nr. 20285/13.07.1942 numita Maria Baleanu Apostol a infiintat fundatia Maria Baleanu si Alexandru Apostol, avand ca scop ajutorarea si dezvoltarea Comunitatii Romane-Unita/Greco-Catolica din Vechiul Regat, fondatoarea fundatiei aratand ca doreste ca din patrimoniul constituit Fundatiei sa se implineasca, in masura posibilului, nevoile de pastoratie, crearea de institutii de pietate, cladiri de biserici pentru biserica romana-unita, exclusiv din Vechiul Regat, si alte opere in acelasi sens.
Printre bunurile constituite ca patrimoniu al Fundatiei a existat si imobilul din Bucuresti, str. A.D.X. nr. ..., fondatoarea rezervandu-si dreptul de uzufruct viager.
Acelasi mentiuni privind scopul fundatiei si patrimoniul acesteia se regasesc si in statutul fundatiei, autentificat sub acelasi numar.
Totodata, in art. 16 din statut s-a mentionat ca, in cazul in care, din orice motiv neprevazut, Fundatia nu va mai putea exista ca persoana juridica si va trebui dizolvata, patrimoniul acesteia va trece integral si exclusiv autoritatilor ierarhice ale bisericii Romana-Unita din Vechiul Regat, care il va intrebuinta numai in scop religios, conform intentiei fondatoarei.
De asemenea, in structura organelor de conducere ale fundatiei intrau in mod obligatoriu, potrivit clauzelor actelor constitutive, trei membrii ai clerului bisericii Romane-Unite, iar ceilalti membri puteau fi doar persoane apartinand cultului mentionat.
In decretul nr.358 din 2.12.1948 pentru stabilirea situatiei de drept a fostului cult greco-catolic s-a stabilit ca "in urma revenirii comunitatilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox roman si in conformitate cu art. 13 din decretul nr.177 din 1948, organizatiile centrale si statutare ale acestui cult ca: Mitropolia, Episcopiile, capitulurile, organele, congregatiunile, protopopiatele, manastirile, fundatiunile, asociatiunile, cum si orice alte institutii si organizatiuni, sub orice denumire, inceteaza de a mai exista"(art.1), iar "averea mobila si imobila apartinand organizatiilor si institutiilor aratate la art. 1 din prezentul decret, cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, revine Statului Roman, care o va lua in primire imediat.".
Fata de scopul si structura fundatiei, mentionate in actele constitutive, este evident ca Fundatia Maria Baleanu si Ioan Apostol facea parte din fundatiunile avute in vedere de art. 1 din Decretul 358/2.12.1948, care a fost desfiintata ca urmare a acestui decret si, prin urmare, ale carei bunuri au fost preluate in conditiile prevazute de art. 2 din acelasi decret.
Imobilul in litigiu a fost inscris si in listele anexe ale Decretului nr.92/1950 ca fiind preluat in temeiul acestui decret de la Maria Apostol. Insa, efect al aplicarii decretului nr.92/1950 nu putea fi decat nationalizarea dreptului de uzufruct viager pe care Maria Baleanu si-l rezervase asupra imobilului in litigiu, intrucat la intrarea in vigoare a Decretului nr.92/1950 nuda proprietate asupra imobilului nu mai era in patrimoniul sus-numitei, ca efect al constituirii acesteia ca patrimoniu al Fundatiei. Totodata, nuda proprietate nu mai apartinea Fundatiei intrucat aceasta fusese desfiintata, iar bunurile ce apartinusera acesteia si, deci, si nuda proprietate asupra imobilului in litigiu, trecusera in patrimoniul statului ca efect al dispozitiilor art. 2 din Decretul nr. 358/1948.
Sustinerea RAAPPS potrivit careia actul de preluare a proprietatii asupra imobilului este Decretul nr. 92/1950 nu poate fi primita. Astfel, este evident ca nuda proprietate a fost constituita patrimoniu al fundatiei si nu s-a facut nici o dovada ca, anterior intrarii in vigoare a Decretului nr.358/1948, imobilul ar fi revenit, in vreun mod, in patrimoniul numitei Maria Baleanu. Or, atat timp cat la intrarea in vigoare a Decretului nr.358/1948, imobilul era in patrimoniul Fundatiei, efect al desfiintarii fundatiei prin art.1, el a intrat in patrimoniul statului ca efect al art. 2 din decretul mentionat si nu mai putea fi, ulterior, nationalizat de la Maria Baleanu. Ceea ce s-a nationalizat de la Maria Baleanu a fost cel mult dreptul de uzufruct viager pe care aceasta si-l pastrase asupra imobilului.
Ca atare, potrivit dispozitiilor legale de la momentul preluarii (art. 1 din Decretul nr.358/1948), Fundatia era considerata ca facand parte din structurile cultului greco-catolic si a urmat soarta legala a acestuia. Potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990: "Bunurile preluate de catre stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate in prezent in patrimoniul statului, cu exceptia mosiilor, se restituie, in starea lor actuala, Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolica).
Totodata, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr.94/2000: "Imobilele care au apartinut cultelor religioase din Romania si au fost preluate in mod abuziv, cu sau fara titlu, de statul roman, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decat lacasele de cult, aflate in proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevazute la art. 2, se retrocedeaza fostilor proprietari, in conditiile prezentei ordonante de urgenta."
Potrivit art.1 alin.1 din Decretul-lege nr.126/1990, "Ca urmare a abrogarii Decretului nr.358/1948, ..., Biserica Romana Unita cu Roma (greco-catolica) este recunoscuta oficial."
Din adresa nr. 1510/22.10.2008 emisa de Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, rezulta ca pentru Vechiul Regat autoritatea ierarhic superioara este Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-catolic de Bucuresti.
Ca atare, Vicariatul Roman Unit cu Roma, Greco-catolic de Bucuresti este structura ce reprezinta Biserica Greco-catolica in Vechiul Regat, asa incat in mod gresit intimata a sustinut ca Vicariatul ar fi trebuit sa faca dovada ca a fost proprietar al imobilului, dreptul asupra imobilului trebuind sa fie analizat in raport cu cultul greco-catolic, iar nu cu o structura din componenta acestui cult.
Stingerea imprumutului ipotecar nu are nici o importanta in ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra imobilului si, respectiv, dreptul la restituire.
Imprejurarea ca titular al rolului fiscal al imobilului ar fi figurat sau nu vreodata cultul greco-catolic sau structura acestuia - Vicariatul nu are nici o relevanta, intrucat rolul fiscal nu face nici o dovada cu privire la proprietate.
In consecinta, fata de cele retinute, curtea constata ca in mod gresit prin decizia 952/9.12.2008 emisa de intimata a fost respinsa cererea de retrocedare a imobilului formulata de apelant si in mod gresit prima instanta a respins contestatia formulata impotriva deciziei sus-mentionate. Ca atare, curtea va admite apelul si, schimband in tot sentinta apelata, va admite contestatia si, anuland decizia 952/9.12.2008 emisa de RA - APPS, va dispune restituirea catre reclamanta.