Comercial
Sentinta civila
Actiuni in: anulare, posesorie _..
Plata pretului cuprins in factura nu poate constitui in nici un caz dovada acceptarii penalitatilor cat timp acestea nu s-au achitat, pentru ca existenta conventiei accesorii referitoare la penalitati se dovedeste ori printr-un inscris preexistent ori prin plata penalitatilor.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com. si de cont. adm., sent. nr. 927/6 noiembrie 2009)
Prin sentinta civila nr.833/2009 pronuntata in dosar nr.289/190/2009 Judecatoria Bistrita si-a declinat competenta de solutionare a cererii pentru emiterea somatiei de plata formulata de creditoarea SC. P. Com SRL Bistrita impotriva debitoarei SC. OTK P. RO SRL Dej in favoarea Tribunalului Bistrita-Nasaud, cu motivarea ca obiectul cererii are o valoare de peste 100.000 lei, cauza inregistrandu-se la aceasta instanta sub nr. 587/112/2009.
Tribunalul Bistrita-Nasaud s-a investit cu solutionarea cererii si a admis cererea precizata formulata de creditoare somand debitoarea sa plateasca creditoarei suma de 83.468,64 lei cu titlu de pret si suma de 75.297,58 lei penalitati de intarziere, precum si cheltuieli de judecata in suma de 44 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie tribunalul a retinut ca in cursul solutionarii cauzei reclamanta creditoare a facut dovada ca are o creanta certa lichida si exigibila pentru suma reprezentand pret , precum si pentru suma reprezentand penalitati, in ce priveste penalitatile retinand ca acestea au fost evidentiate in situatia de calcul anexata la cerere si sunt consemnate pe fiecare din facturile prin care s-a solicitat plata pretului.
Impotriva acestei solutii a formulat cerere in anulare debitoarea OTK P. RO SRL Dej, cerere pe care ulterior a precizat-o, solicitand sa se anuleze ordonanta nr.130/2009 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud, cu motivarea ca in ce priveste penalitatile nu exista o clauza contractuala intre parti, astfel ca din eroare s-a admis acest petit. Totodata, sustine ca pretul la care a fost obligata prin ordonanta a fost achitata in intregime, imprejurare confirmata de creditoare.
Analizand cererea formulata prin prisma motivelor invocate de debitoare, tribunalul urmeaza sa admita cererea in anulare formulata si precizata, sa anuleze ordonanta atacata si rejudecand cauza sa respinga cererea de emitere a somatiei de plata ca neintemeiata.
Pentru a concluziona in modalitatea de mai sus, tribunalul retine in primul rand ca debitoarea a achitat pretul pretins prin ordonanta, ca creditoarea a confirmat incasarea pretului, astfel ca acest petit a ramas fara obiect.
In ce priveste penalitatile pretinse tribunalul stabileste ca, clauza penala are caracterul unei conventii si ea trebuie sa intruneasca toate conditiile de valabilitate ale conventiei, intre care - desigur - esentiala este cerinta acordului de vointa valabil exprimat pentru ca aceasta clauza sa aiba aceeasi forta obligatorie ca si contractul incheiat intre parti.
Este evident ca intre parti s-a derulat un raport comercial si ca acesta are valoarea unui contract comercial intrucat creditoarea a livrat marfuri iar debitoarea le-a acceptat si a achitat pretul lor. Dar, clauza penala este o modalitate de evaluare conventionala prealabila derularii raporturilor, dupa cum rezulta din disp.art.1066 Cod civil conform carora clauza penala este o sanctiune pe care partile o prestabilesc la incheierea conventiei dintre ele. Din acelasi text rezulta ca prezumtivul debitor al unei obligatii neexecutate se obliga la plata de penalitati (da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga de a da un lucru), fapt care impune concluzia ca nu creditorul prin vointa sa exclusiva impune clauza penala ci partile stabilesc aceasta de comun acord, fiind necesara manifestarea de vointa expresa, explicita a debitorului.
In ce priveste faptul ca creditoarea a mentionat pe facturi ca debitoarea datoreaza penalitati in caz de neplata, tribunalul constata ca regulile si obligatiile privind conduita creditorilor platii atunci cand solicita pretul sunt cuprinse in disp.art.155 si 156 Cod fiscal, care se refera la persoanele impozabile, continutul facturilor, evidenta operatiunilor de facturare, data limita a emiterii facturilor, textele cuprinzand exclusiv reglementari din domeniul fiscal. Facturile sunt inscrisuri ce au rolul de a constata efectuarea operatiunii de solicitare a pretului (operatiune comerciala), dar mai ales stau la baza dovedirii obligatiilor fiscale ce se stabilesc in sarcina beneficiarului platii.
Desi factura se emite in baza raportului contractului incheiat de parti, acest inscris nu se confunda cu contractul insusi, indiferent daca acesta s-a incheiat in forma scrisa sau numai verbal prin simplul acord de vointa. Factura este un instrument utilizat pentru a solicita plata contravalorii prestatiei si poate fi un mijloc de proba a existentei raportului juridic.
Acceptarea la plata a facturii prin lipsa refuzului pretului continut in factura si achitarea acestuia, nu constituie o acceptare tacita a penalitatii, cat timp penalitatile nu au fost platite intruna din modalitatile prevazute de lege. Faptul ca emitentul facturii inscrie pe actul fiscal un procent de penalitate, constituie o manifestare unilaterala de vointa a acestuia si nu un acord de vointa, neputand fi asimilat cu o clauza penala.
Neplata penalitatilor constituie o dovada a neacceptarii acestora pentru ca simpla prezentare a unei facturi nu poate face nici o dovada impotriva cuiva, dovada putand fi socotita doar factura acceptata in intregul ei, inclusiv penalitatile.
Fata de cele de mai sus, tribunalul statueaza ca plata pretului cuprins in factura nu poate constitui in nici un caz dovada acceptarii penalitatilor cat timp acestea nu s-au achitat, pentru ca existenta conventiei accesorii referitoare la penalitati se dovedeste ori printr-un inscris preexistent ori prin plata penalitatilor.
Invocarea disp.art.43 Cod comercial referitoare la dobanzi este neavenita in speta intrucat dobanzile prevazute de acest text nu se confunda cu penalitatile ce le stabilesc partile.
In raport de considerentele enuntate anterior urmeaza sa se admita cererea in anulare formulata de debitoare, in baza disp.art.8 din OG.5/2001.