Drept comercial
Sentinta comerciala
Contracte
Contractele pentru vanzarea imobilelor si contractele pentru inchirierea imobilelor sunt acte de natura civila nu acte de comert, chiar daca sunt facute in scop de specula.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com. si de cont. adm., sent. nr. 328/5 mai 2009, nepublicata) Prin sentinta civila nr. 4569/2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul nr. 7911/190/2007 s-a dispus declinarea competentei de solutionare a actiunii formulata de reclamanta A. G. in contradictoriu cu parata SC. V. C. SRL in favoarea Tribunalului Bistrita-Nasaud - Sectia Comerciala.
Tribunalul examinand actele si lucrarile dosarului constata ca imobilul ce formeaza obiectul contractului de vanzare-cumparare a carui nulitate se solicita sa se constate ca nu face parte din fondul de comert al cumparatoarei societate comerciala.
Astfel cum s-a cristalizat practica judiciara in materie comerciala contractele pentru vanzarea imobilelor si contractele pentru inchirierea imobilelor sunt acte de natura civila nu acte de comert, chiar daca sunt facute in scop de specula. Aceasta, intrucat art.3 Cod comercial, in enumerarea pe care o face actelor de comert, nu prevede si aceste contracte. Scoaterea acestor contracte din categoria faptelor de comert, in Codul comercial roman din 1887, invedereaza intentia legiuitorului de a le pastra caracterul civil, indiferent de scopul urmarit prin ele. Asadar, aceste contracte nu pot dobandi caracterul de comercialitate, nici atunci cand are loc intre comercianti. Numai atunci cand aceste operatiuni intervin asupra unui fond de comert, din care face parte si imobilul vandut sau inchiriat, operatiunea respectiva devine comerciala. Aceasta, datorita naturii comerciale a acestei operatii si nu persoanelor intre care a intervenit.
Pentru aceste considerente tribunalul apreciaza ca prezentul litigiu are natura civila si nu comerciala si in consecinta in baza prev.art.1 alin.1 Cod procedura civila competenta de solutionare a cauzei in prima instanta revine Judecatoriei Bistrita si nu Tribunalului Bistrita-Nasaud.
In consecinta, se constata ivirea unui conflict negativ de competenta, situatie prevazuta de art.20 alin.2 Cod procedura civila motiv pentru care tribunalul in baza prev.art.21 si ale art.22 alin.2 Cod procedura civila urmeaza sa suspende judecarea cauzei si sa inainteze dosarul Curtii de Apel Cluj care sa pronunte un regulator de competenta.