Prescriptia dreptului la actiune avand ca obiect antrenarea raspunderii intemeiata pe dispozitiile art. 124 din Legea nr. 64/1995.
- Legea nr.64/1995, art.124
- Decretul nr. 167/1958, art.3 si art.8
Cum dispozitiile Legii nr. 64/1995 nu prevad un termen de prescriptie al actiunii intemeiate pe art. 124 din lege, se deduce ca sunt aplicabile prevederile de drept comun referitoare la prescriptia extinctiva, adica cele ale Decretului nr. 167/1958.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA COMERCIALA NR.592 R din 04.04.2011)
Prin sentinta comerciala nr. 4330/04.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei creditoare S.C. U. S.A. si, in consecinta, a fost respinsa cererea avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale a paratilor R. I., R. V., D. D., R.T., M.C., L. C., V. O., G. R. si D. V.
Au fost respinse ca prescrise cererile formulate de reclamantii creditori A.V.A.S. si RA APPS SAIFI avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale a paratilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a aratat ca, la cererea creditoarei S.C. N. S.A., care a invocat o creanta in cuantum de 217343 U.S.D., in temeiul dispozitiilor art. 31 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, s-a dispus la data de 28.03.2001, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare, fiind desemnat administrator judiciar S.C. R. si V. A. S.A.
Deoarece partile nu au depus plan de reorganizare, la data de 09.05.2001, tribunalul a dispus trecerea la procedura falimentului.
La data de 19.09.2002 a fost inregistrata la tribunal cererea formulata de creditorul A.V.A.B. (A.V.A.S.) intemeiata pe dispozitiile art. 124 lit. a-d din Legea nr. 64/1995, cerere prin care s-a solicitat ca administratorii L. C., D. D., R. T. si M. C. sa raspunda cu bunurile proprii pentru creanta in cuantum de 3.306.607,82 U.S.D. ramasa neacoperita.
Prin cererea completatoare depusa la data de 05.03.2003, creditorul bugetar a aratat ca potrivit concluziilor raportului de expertiza contabila din 08.11.1998 si a suplimentului din 16.12.1998 intocmit de expertul desemnat C. D. a rezultat ca nu au fost respectate prevederile Codului comercial si ale Legii nr. 82/1991 in ceea ce priveste tinerea registrelor obligatorii, precum registrul inventar, registrul jurnal, iar starea de faliment a fost facilitata de existenta unor nereguli financiare, de neglijenta sau imprudenta in gestionarea societatii.
Prin sentinta comerciala nr. 478/05.03.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a fost disjuns capatul de cerere privind atragerea raspunderii patrimoniale a paratilor L. C., D. D., R. T., D. V., M. C., G. R. si V. O.
Ca urmare a decesului paratului R. T., s-a dispus citarea in calitate de parat a mostenitorului R. V. la solicitarea reclamantului creditor.
La data de 24.01.2007 creditoarea RA- APPS SAIFI a formulat cerere de achiesare la cererea de atragere a raspunderii administratorilor societatii debitoare, solicitand sa raspunda cu bunurile proprii pentru creanta in suma de 12.918,92 lei.
S-a invederat decesul paratului V.O., insa nu s-a solicitat continuarea judecatii in raport cu mostenitorii paratului.
S-a sustinut de catre parati exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste cererea de atragere a raspunderii patrimoniale invocandu-se aplicabilitatea termenului general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958. Introducerea termenului de prescriptie prin dispozitiile art. 139 din Legea nr. 85/2006 nu inseamna ca in vechea reglementare nu erau aplicabile dispozitiile Decretului nr. 167/1958.
Prin sentinta comerciala nr. 887/27.02.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de paratii L.C., D.D., R.V., D.V. si C.M. ca neintemeiata. Totodata a fost admisa cererea formulata de creditoarea A.V.A.B. (A.V.A.S.) in temeiul art. 124 lit. a si d din Legea nr. 64/1995 (art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006) si, in consecinta, s-a dispus obligarea paratilor D.D., M.C., L.C., G.R., D.V. si R.V. sa suporte pasivul societatii debitoare S.C. A. S. S.R.L., fiind respinsa cererea fata de paratii V.O. si R.I. Prin incheierea din sedinta camerei de consiliu din data de 24.09.2008 a aceleasi instante a fost respinsa ca neintemeiata cererea de indreptare a erorilor materiale strecurate in incheierea de sedinta din data de 20.02.2008, cerere formulata de paratii D.D., M.C., L.C., D.V. si R.T.
Impotriva acestei sentinte si a incheierii de sedinta din data de 20.02.2008 au declarat recurs paratii precizandu-se ca impotriva acestor hotarari au formulat si cereri de rectificare, conform art. 281 C.pr.civ., a erorilor materiale constand in consemnarea gresita a sustinerilor partilor si a altor erori materiale.
Prin decizia comerciala nr. 120/R/27.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti au fost admise recursurile declarate de recurentii G.R., L.C. si D.V., a fost casata in tot sentinta atacata si a fost trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante. A fost admisa exceptia tardivitatii si au fost respinse ca tardiv formulate recursurile declarate de recurentii M. C., D. D. si R. V..
Instanta de recurs, fara a analiza modalitatea in care instanta de fond a solutionat exceptia prescriptiei, pentru aspecte de ordin procedural referitoare la procedura de citare cu recurenta parata G.R. si apreciind ca judecatorul sindic nu a pus in discutie si nu s-a pronuntat cu privire la probele solicitate de paratii L.C., D.D., R.V., D.V. si M.C., a admis recursul si a dispus casarea in tot a sentintei atacate, pentru o solutionare unitara a cauzei in raport de toti paratii.
In rejudecare, paratii au reiterat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Prin incheierea pronuntata la data de 26.03.2010, tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului material de a solicita atragerea raspunderii personale a paratilor D.V., L.C., M.C., R.V., G.R. si D.D.
Instanta a expus si analizat dispozitiile art. 139 din Legea nr. 85/2006, precum si cele ale art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, atat cele anterioare modificarii legii prin O.G. nr. 38/2002, cat si cele ulterioare intrarii in vigoare a acestui act normativ.
S-a considerat ca, chiar daca nu se prevedea expres in legea veche, termenul de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune in raspundere patrimoniala a organelor de conducere ale debitorului este cel general de 3 ani, termen care incepe sa curga din momentul in care persoana interesata ia cunostinta de fapta cauzatoare de prejudicii si de persoana care a cauzat prejudiciul, prin depunerea de catre administrator/lichidator a raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, ori din alte informatii sau documente aflate la dosar.
S-a aratat ca acest termen poate incepe sa curga si inainte de deschiderea procedurii, iar in reglementarea actuala se prevede expres acest lucru. Or, in cauza, insusi reclamantul-creditor, titularul cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a paratilor a precizat din cuprinsul cererii completatoare depusa la termenul din data de 19.11.2003 ca raportul de expertiza contabila din data de 18.11.1998 si suplimentul acestuia din 16.12.1998 ii mentioneaza pe parati ca fiind culpabili de faptele prevazute de art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Momentul de inceput al termenului de prescriptie s-a apreciat de catre instanta a fi marcat de catre rapoartele de expertiza intocmite de catre expertul tehnic C. din datele de 18.11.1998 si 16.12.1998, iar data intrarii debitorului in procedura falimentului - 09.05.2001 - nu are nici o relevanta in ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune.
S-a retinut ca formularea in cauza a cererii intemeiate pe dispozitiile art. 124 din Legea nr. 64/1995 de catre reclamanta A.V.A.S. la data de 19.02.2001, astfel cum a fost ulterior completata si precizata, determina aplicabilitatea dispozitiilor referitoare la prescriptie in acord cu prevederile imperative ale art. 1,6 si 8 din Decretul nr. 167/1958.
Fata de temeinicia exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste cererea reclamantului creditor A.V.A.S., pentru aceleasi considerente, s-a aratat ca aceeasi sanctiune este aplicabila si "cererii de achiesare la cererea de atragere a raspunderii administratorului", cerere formulata de RA- A.P.P.S. - SAIFI la data de 24.01.2007 in cadrul dosarului de fond.
In consecinta, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune a cererilor de atragere a raspunderii patrimoniale formulate atat de A.V.A.S. cat si a cererii de achiesare formulata de RA- A.P.P.S. - SAIFI.
A fost invocata exceptia lipsei calitatii procesual active a S.C. U. S.A., exceptie considerata intemeiata de catre instanta pe motiv ca aceasta nu a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniale. Ca urmare a admiterii exceptiei, a fost respinsa cererea reclamantei-creditoare S.C. U. S.A. ca introdusa de catre o persoana fara calitate procesual activa.
Impotriva sentintei comerciale nr. 4330/04.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a declarat recurs recurenta creditoare A.V.A.S. Aceasta a criticat sentinta atacata invocand urmatoarele motive de recurs incadrate in prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si art. 3041 C.pr.civ.:
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre parati a fost gresit admisa de catre prima instanta, deoarece nu este intemeiata. Astfel, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei a fost formulata sub imperiul Legii nr. 64/1995 republicata si care nu prevedea un termen de prescriptie a dreptului la actiune in ceea ce priveste cererea intemeiata pe dispozitiile art. 124 din lege. Recurenta arata ca a formulat cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator al S.C. A. S. S.R.L. la data de 19.09.2002, legea aplicabila la acea data fiind Legea nr. 64/1995, lege care este aplicabila spetei in virtutea principiului neretroactivitatii legii civile. In conditiile in care Legea nr. 64/1995 nu cuprinde prevederi cu privire la prescriptia dreptului unui creditor la actiunea de angajare a raspunderii patrimoniale a fostilor administratori ai debitoarei, recurenta sustine ca aceasta actiune poate fi introdusa oricand din momentul in care lichidatorul judiciar a intocmit raportul amanuntit privind cauzele si imprejurarile intrarii debitoarei in stare de insolventa, indicand si persoanele carora le-ar fi imputabile crearea acestei situatii, pana la inchiderea procedurii insolventei. Avand in vedere ca un asemenea termen de prescriptie constituie o exceptie care trebuia prevazuta in mod expres in lege, iar aceasta nu cuprinde o asemenea prevedere, se aplica principiul potrivit caruia "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem). Ca urmare, o cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorilor putea fi formulata pana la inchiderea procedurii insolventei debitoarei.
Pe fondul cauzei, recurenta a invederat ca, din materialul probator administrat in cauza si din raportul de expertiza contabila intocmit de expertul C. D. reiese ca starea de insolventa a debitoarei este imputabila paratilor. Aceasta arata ca in urma controlului efectuat de organele de control ale Ministerului Finantelor rezulta ca debitoarea a inregistrat pierderi incepand cu anul 1994 (1.461.933 lei), care pe parcurs s-au accentuat ajungand in anul 1995 la 2.110.688 lei, iar in anul 1996 la 8.065.962 lei, ajungand la cea mai mare pierdere in anul 1998, respectiv 28.840.373 lei. Cu toate ca paratii au stiut inca de la finele anului 1996 ca debitoarea a intrat in incetare de plati, au continuat activitatea pana in anul 1998 cand Bancorex a solicitat deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr. 64/1995, pentru recuperarea creditului de 1.500.000 U.S.D. acordat societatii. Prin raportul de expertiza contabila si cel al organelor de control ale Ministerului Finantelor s-au constatat nereguli in ceea ce priveste efectuarea unor cheltuieli privind reparatii de nave si intretinerea personalului navigant, ca urmare a neefectuarii decat partial a lucrarilor de receptie respective si aprovizionarii cu alimente, prin inregistrarea necorespunzatoare in contabilitate a operatiunilor efectuate de administratori in contul debitoarei, prin refuzul acestora de a prezenta actele pe care erau obligati sa le transmita administratorului/lichidatorului judiciar in conformitate cu prevederile legii insolventei, precum si prin atitudinea administratorilor de a aduce in stare de degradare bunurile societatii in dauna creditorilor, se dovedesc implicit cazurile de culpa prevazute de art. 124 din Legea nr. 64/1995. Debitoarea nu a luat masuri pentru pastrarea navelor in stare corespunzatoare, a manifestat lipsa de interes pentru conservarea navelor si prin neplata ratelor lunare aferente politei de asigurare a navelor aduse in garantie catre S.C. Astra S.A. care a reziliat contractul de asigurare. Continuarea activitatii debitoarei in conditiile aratate a dus in mod vadit la incetarea de plati, asa cum prevedea art. 124 lit. c din Legea nr. 64/1995. Recurenta a mai expus ca debitoarea nu a depus la dosarul cauzei actele prevazute de art. 26 din Legea nr. 64/1995 si nu a respectat prevederile Legii nr. 82/1991 cu privire la tinerea corecta a registrelor obligatorii, iar starea de faliment a debitoarei a fost facilitata de existenta unor nereguli financiare, neglijenta sau imprudenta in gestionarea societatii. In perioada de functionare a debitoarei, paratii nu au intreprins demersurile legale pentru recuperarea creantelor societatii pe anii 1995-1996, fapt pentru care s-au prescris. Aceste fapte se incadreaza in prevederile art. 124 lit. d din Legea nr. 64/1995. Invocandu-se existenta raportului de cauzalitate intre starea de insolventa a debitoarei si fapta ilicita a paratilor, recurenta a solicitat instantei sa dispuna obligarea membrilor organelor de conducere ale S.C. A. S. S.R.L sa raspunda cu bunurile proprii pentru creanta A.V.A.S. in suma de 3.302.418,17 U.S.D., suma destinata acoperirii datoriei publice interne conform O.U.G. nr. 51/1998 republicata.
Prin intampinare, intimatii-parati R. V., D. V. si D. D. au invocat in primul rand exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditorului A.V.A.S. pe motiv ca nu sunt indeplinite conditiile legale, respectiv: nu exista o hotarare a adunarii generale a creditorilor, nu exista o decizie a creditorului care detine mai mult de jumatate din valoarea creantelor, recursul nu este formulat de catre lichidatorul judiciar. In al doilea rand au sustinut respingerea primului motiv de recurs ca fiind fara obiect, intrucat exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune privind atragerea raspunderii patrimoniale conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu a fost de fapt solutionata prin sentinta recurata, ci printr-o alta hotarare anterioara pronuntata in acelasi dosar la data de 26.03.2010. Prin aceasta hotarare a fost admisa exceptia prescriptiei extinctive a actiunii A.V.A.S.- ului si, nefiind recurata, hotararea a ramas irevocabila, intrand in puterea de lucru judecat si nemaiputand fi repusa in discutie a doua oara. Pe fondul exceptiei, a aratat ca in mod corect instanta a solutionat exceptia in sensul ca, indiferent de temeiul de drept, respectiv legea noua (art. 139 din Legea nr. 85/2006) sau legea veche (respectiv dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 care completau dispozitiile Legii nr. 64/1995), termenul de prescriptie al actiunii era de 3 ani. Acest termen a inceput sa curga de la data la care creditorul a luat cunostinta de pretinsul fapt prejudiciabil si anume data depunerii raportului cauzelor de insolventa intocmit de expertul contabil C. D., in speta, raportul si suplimentul de raport care au fost depuse la dosarul de faliment la datele de 08..11.1998 si respectiv 16.12.1998. Cum cererea de angajare a raspunderii patrimoniale a fost formulata la data de 19.09.2002, rezulta ca termenul legal de 3 ani a fost depasit cu 10 luni, astfel incat se impune respingerea cererii A.V.A.S.-ului ca prescrisa. Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii, pe motiv ca unicele rapoarte ce au facut analiza cauzelor de insolventa au nominalizat alte persoane decat cele chemate in judecata ca fiind vinovate de starea de insolventa.
Intimata G. R. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, cu motivarea ca nu a mai indeplinit functia de membru al consiliului de administratie al societatii falite din anul 1995, aspect care reiese din procesul verbal al sedintei comune AGA si C.A. din 16.12.1996. Faptul ca hotararea AGA din 22.12.1995 a debitoarei a fost inscrisa la Oficiul Registrului Comertului la data de 16.12.1996 nu poate fi imputata membrilor consiliului de administratie demisionari inca din ultimul trimestru al anului 1994 si trimestrul 2 al anului 1995. Cat priveste admiterea exceptiei prescriptiei invocate de catre parati s-a aratat ca hotararea recurata este legala, iar legea, respectiv Decretul nr. 167/1958, a fost corect aplicata de catre tribunal.
In cauza, s-a depus certificatul de deces al intimatului-parat L. C., iar sotia acestuia, L. A., a formulat cerere de introducere in proces, in calitate de unica mostenitoare, conform Certificatului de Calitate de Mostenitor nr. 20/03.03.2011.
Exceptia lipsei calitatii procesuale active a A.V.A.S. de a formula recursul trebuie analizata cu prioritate fata de dispozitiile art. 316 coroborat cu art. 298 si cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
Aceasta exceptie nu este intemeiata.
La data formularii de catre A.V.A.S. a cererii de antrenare a raspunderii, 19.09.2002, erau in vigoare prevederile art. 124 din Legea nr. 64/1995, astfel cum au fost modificate prin O.G. nr. 38/2002., prevederi care dispuneau: "judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului societatii pe actiuni, al societatii cu raspundere limitata sau, dupa caz, al organizatiei cooperatiste ori al asociatiei cooperatiste teritoriale, ajunsa in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una dintre urmatoarele fapte:"
Se deduce ca, la acea data, orice creditor care isi declarase creanta in cadrul procedurii insolventei, avea legitimare procesuala activa sa formuleze cererea intemeiata pe dispozitiile art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Avand calitate de creditoare in cauza, A.V.A.S. are calitate procesuala activa sa formuleze cererea de antrenare a raspunderii in baza art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Totodata, figurand ca parte - reclamanta - la judecarea cauzei la fond, aceasta are calitate procesuala activa sa formuleze si calea de atac - recurs- impotriva hotararii pronuntate in solutionarea actiunii intemeiate pe dispozitiile art. 124 din Legea nr. 64/1995.
In consecinta, va fi respinsa ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei A.V.A.S.
Analizand recursul prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, se constata ca este fondat pentru considerentele care vor fi expuse.
Astfel, cum dispozitiile Legii nr. 64/1995 nu prevad un termen de prescriptie al actiunii intemeiate pe art. 124 din lege, se deduce ca sunt aplicabile prevederile de drept comun referitoare la prescriptia extinctiva, adica cele ale Decretului nr. 167/1958.
In consecinta, potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, termenul de prescriptie este de 3 ani, si el incepe sa curga potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, respectiv de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Nu este intemeiata sustinerea recurentei in sensul ca, nefiind prevazut in legea speciala un termen de prescriptie a dreptului la actiunea bazata pe art. 124 din Legea nr. 64/1995, o astfel de actiune ar fi imprescriptibila extinctiv.
Deoarece dreptul la o astfel de actiune are un obiect patrimonial, devin aplicabile dispozitiile Decretului nr. 167/1958, potrivit art. 1 care prevede ca: "dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege".
Insa, in ceea ce priveste modul de calcul al termenului de prescriptie de 3 ani, se constata ca hotararea atacata nu este legala.
Este adevarat ca, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 "prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea."
In cauza, s-a retinut de catre prima instanta ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data intocmirii raportului de expertiza contabila - 18.11.1998 - si, respectiv a suplimentului la acesta - 16.12.1998, deoarece acesta este raportul care arata cauzele sau imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
Aceasta retinere este gresita, avandu-se in vedere ca, in cauza, asa cum rezulta din sentinta comerciala nr. 478/05.03.2003 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, abia la data de 28.03.2001 s-a dispus de catre judecatorul sindic deschiderea procedurii reorganizarii judiciare a debitoarei S.C. A. S. S.R.L., conform art. 31 alin. 7 din Legea nr. 64/1995.
Chiar daca la data intocmirii raportului de expertiza contabila s-a putut cunoaste atat paguba, respectiv creantele si cauzele starii de insolventa a debitorului, cat si persoanele vinovate de aceasta stare, nu a fost posibila exercitarea dreptului la formularea actiunii in raspundere intemeiata pe prevederile art. 124 din Legea nr. 64/1995 decat dupa deschiderea procedurii reorganizarii debitoarei, care s-a realizat ulterior intocmirii raportului de expertiza contabila mentionat.
Rezulta ca termenul de prescriptie de 3 ani a dreptului la actiunea in raspundere bazata pe art. 124 din Legea nr. 64/1995 curge de la data deschiderii procedurii reorganizarii judiciare, adica de la data de 28.03.2001 si se implineste la data de 28.03.2004.
Fata de aceste considerente, se constata ca actiunea de atragere a raspunderii formulata de A.V.A.S. la data de 19.09.2002 este promovata in cadrul termenului legal de prescriptie extinctiva de 3 ani.
Faptul ca cererea formulata de S.A.I.F.I. este inregistrata la tribunal cu depasirea termenului de prescriptie nu are relevanta, deoarece actiunea de atragere a raspunderii intemeiata pe prevederile art. 124 din Legea nr. 64/1995 promovata de un creditor profita in egala masura tuturor creditorilor din cauza.
In consecinta, se constata ca recursul este intemeiat pentru motivul relevat si, in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ.,va fi admis.
Deoarece prima instanta a solutionat litigiul in temeiul unei exceptii procesuale si fara a intra in cercetarea fondului pricinii, conform art. 312 alin. 3 C.pr.civ., va fi casata sentinta atacata si va fi trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Nu se mai impune analizarea celorlalte motive ale recursului care vizeaza solutionarea pe fond a litigiului si nici a exceptiilor invocate de intimatii-parati cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive a acestora, dar care vor fi avute in vedere de catre instanta de fond al rejudecare.