Drept civil
Decizie civila
Servituti
Despagubirile prevazute de art.616 C.civil nu se datoreaza ope legis (situatie in care instanta le stabileste chiar daca nu au fost solicitate), instanta avand obligatia sa le acorde doar daca proprietarul fondului aservit formuleaza o cerere expresa in acest sens cu indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de art. 112 C.pr.civ. si de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 425/R/18 noiembrie 2009, nepublicata)
Prin sentinta civila nr. 1218 din 8 iulie 2009, pronuntata de Judecatoria Nasaud s-a admis actiunea civila formulata de reclamantii T. E. si T. M., impotriva paratului T. A. si in consecinta:
S-a dispus instituirea servitutii de trecere cu piciorul si atelajele pe tot timpul anului, in favoarea fondului dominant inscris in CF 4198 Ilva Mare nr. top. 5486/1, 5486/2, 5487 - proprietatea tabulara a reclamantilor peste fondul aservit inscris in CF 2741 Ilva Mare nr. topo. 5486/3 - proprietatea tabulara a paratului, pe traseul situat intre punctele 22-23-25-26-30-32-28-27-24-21 cu o lungime de 70 m si o latime medie de 3,5 m si suprafata aferenta de 257 mp, conform raportului de expertiza intocmit de expert B. L.
S-a dispus notarea in CF a servitutii de trecere conform tabelului de miscare parcelara intocmit in cauza de expert B. L. cu operarea pentru ambele fonduri - dominant si aservit in colile aferente.
Au fost obligati reclamantii in solidar sa-i plateasca paratului suma de 2200 lei reprezentand despagubiri civile - cheltuieli de amenajare pod si traseu servitute.
A fost obligat paratul sa le plateasca reclamantilor in solidar suma de 1718,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei expuse, in termen, a declarat recurs paratul T. A., care a solicitat, in principal casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, deoarece aceasta nu s-a pronuntat asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat, pe care a invocat-o pe parcursul instrumentarii dosarului, in subsidiar, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii principale ca nefondata, cu cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat iar intr-un al doilea subsidiar admiterea actiunii si obligarea reclamantilor la plata de despagubiri civile reprezentand contravaloarea recoltei ce se putea obtine de pe terenul afectat de servitute , cu cheltuieli de judecata.
Examinand sentinta atacata prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate, tribunalul constata ca acesta este fondat doar in privinta modului de solutionare a cererii de cheltuieli de judecata pentru considerentele ce urmeaza.
1. Referitor la nepronuntarea instantei de fond asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat tribunalul retine ca desi recurentii sustin ca au ridicat aceasta exceptie pe parcursul instrumentarii cauzei, nu au indicat expres actul sau incheierea in care a fost invocata.
Or, nici prin intampinarea formulata si nici oral in sedinta publica paratii nu au invocat expres aceasta exceptie si nu au solicitat respingerea actiunii pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
In fata instantei de fond singura referire la autoritatea de lucru judecat au facut-o paratii cu ocazia discutarii cererilor de probatiune, in sedinta publica din 30 martie 2005 cand au solicitat respingerea cererii formulate de reclamanti prin care acestia au solicitat efectuarea unei expertize topo pentru identificarea terenurilor si stabilirea caracterului de lot infundat.
Doar in sustinerea pozitiei de respingere a cererii de probatiune, in sensul ca nu se
mai impune efectuarea unei noi expertize, paratii au aratat ca sentinta de partaj are autoritate de lucru judecat, sub aspectul existentei accesului la calea publica.
Niciodata paratii nu au sustinut ca intre actiunea obiect al dosarului de fond si cea transata prin sentinta civila nr. 246/2004 ar exista tripla identitate de: obiect, cauza, parti si drept urmare nu au ridicat problema existentei autoritatii de lucru judecat.
Nefiind ridicata exceptia autoritatii de lucru judecat si cum intre cele doua actiuni nu exista tripla identitate reclamata de art. 1201 C.civil, pentru existenta autoritatii de lucru judecat, in mod corect instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unei astfel de exceptii si a solutionat cauza pe fondul ei.
Prin urmare, critica formulata de recurenti, in sensul ca instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei si ca s-ar impune casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare nu este intemeiata.
2. Sunt neintemeiate si criticile aduse sentinte in ce priveste modul de solutionare a cererii avand obiect instituirea servitutii de trecere.
Astfel, asa cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in cauza, terenul proprietatea reclamantilor este un lot infundat.
Nici faptul ca acest teren provine dintr-un partaj si nici faptul ca la efectuarea partajului reclamantii nu au solicitat formarea unui lot in indiviziune fortata nu justifica respingerea actiunii formulate pentru stabilirea unei servituti de trecere pana la calea publica asa cum sustin reclamantii.
Este adevarat ca prin partaj s-a format un lot infundat, dar aceasta nu constituie un motiv care sa determine o indiviziune fortata, ci cel mult putea determina formarea unui lot in indiviziune, de comun acord, daca toti coproprietarii ar fi solicitat aceasta.
Or, recurentii fiind cei direct afectati, aveau interesul sa solicite, cu ocazia efectuarii partajului, o varianta de partaj in care sa se formeze un lot in indiviziune or, o astfel de cerere nu a fost formulata in dosarul nr. 2384/2003 al Judecatoriei Nasaud.
Nici faptul ca reclamantii nu au solicitat instituirea unui drept de servitute, cu ocazia partajului, nu inlatura dreptul acestora de a solicita, ulterior, un astfel de drept asa cum au procedat, singura conditie impusa de art. 616 C.civil fiind aceea ca terenul lor sa fie lot infundat.
Ca prin instituirea unei servituti valoarea lotului recurentilor se diminueaza semnificativ nu determina respingerea actiunii reclamantilor cat timp, potrivit art. 616 civil, la solicitarea proprietarului fondului aservit, beneficiarii dreptului de servitute au obligatia sa-l despagubeasca pentru pagubele pricinuite ca urmare a instituirii servitutii. Nu poate fi reprosat reclamantilor ca nu au formulat o actiune in resciziunea impartelii cat timp doar paratul ar justifica interesul de a formula o astfel de actiune.
In consecinta, in mod legal si temeinic, prima instanta a stabilit in favoarea reclamantilor un drept de servitute de trecere, prin aceasta nefiind adusa atingere autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr. 24672004 a Judecatoriei Nasaud , prin care s-a dispus partajarea terenului care, in prezent, este detinut de reclamanti si respectiv de parati.
Facand referire la hotararea judecatoreasca de partaj si la raportul de expertiza tehnica intocmit in dosarul avand obiect partaj, prima instanta nu a cenzurat aceasta hotarare irevocabila, ci doar a aratat motivele suplimentare care intaresc solutia de admitere a actiunii, respectiv ca reclamantilor li s-a format un lot infundat cu ocazia partajului si ca traseul pe care a fost instituita servitutea a fost si anterior practicat, fiind evidentiat pe schita intocmita de expert in dosarul de partaj.
In consecinta sentinta este legala si temeinica si in ceea ce priveste dispozitia de instituire a servitutii de trecere.
3. Neintemeiata este si critica adusa modului de solutionare a cererii privind plata despagubirilor pentru terenul afectat de servitute.
Sustinerile recurentului in sensul ca instanta trebuie sa stabileasca despagubiri in favoarea paratului recurent, proprietar al fondului aservit, fara ca acesta sa formuleze o cerere reconventionala, cu motivarea ca plata despagubirilor este o obligatie legala, sunt gresite.
Despagubirile prevazute de art. 616 C.civil nu se datoreaza ope legis (situatie in care instanta le stabileste chiar daca nu au fost solicitate), instanta avand obligatia sa le acorde doar daca proprietarul fondului aservit formuleaza o cerere expresa in acest sens cu indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de art.112 C.pr.civ. si de Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru.
Cum proprietarul fondului aservit nu a formulat o cerere reconventionala si nu a achitat taxa judiciara de timbru la cuantumul despagubirilor pretinse desi instanta de fond a pus in discutie necesitatea formularii unei astfel de cereri, in mod legal si temeinic, instanta nu a obligat reclamantii la plata unor astfel de despagubiri.
Nimic nu impiedica recurentul sa solicite despagubiri printr-o actiune separata.
4. In schimb, este intemeiata critica formulata de recurent in privinta modului de solutionare a cererii de cheltuieli de judecata.
Astfel, desi reclamantii au fost obligati sa plateasca paratului suma de 1720 lei cu titlu de despagubiri reprezentand cheltuieli de amenajare a podului si caii de acces si, prin urmare si reclamantii au cazut in pretentii, instanta de fond nu i-a obligat pe acestia sa plateasca paratului cheltuieli de judecata, in limita in care au cazut in pretentii.
Cum paratul a suportat cheltuieli in cuantum de 738 lei reprezentand onorariu avocatial, tribunalul apreciaza ca, in limita pretentiilor paratului admise, in temeiul art.276 C.pr.civ., se impune ca reclamantii sa plateasca acestuia 1/3 din cheltuielile efectuate, respectiv suma de 246 lei cheltuieli de judecata pentru fondul cauzei, urmand ca tribunalul sa faca si compensarea acestora cu cheltuielile la care a fost obligat paratul si, in final, paratul va plati reclamantilor suma de 1472,6 lei.
Fata de aceste argumente de fapt si de drept, recursul paratului este fondat in limita celor anterior aratata si, in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va fi admis, sentinta va fi modificata in parte in sensul ca vor fi obligati reclamantii, in solidar, sa plateasca paratului T. A. suma de 246 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, vor fi compensate obligatiile reciproce pana la concurenta sumei de 246 lei si paratul va fi obligat sa plateasca reclamantilor cu titlu de cheltuieli de judecata 1472,6 lei.
Celelalte dispozitii ale sentintei vor fi mentinute.
In baza art.274 si 276 C.pr.civ. in limita admiterii recursului intimatii T. E. si T. M. vor fi obligati sa plateasca recurentului T. A. 100 lei cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu de avocat partial si totodata, recurentul va fi obligat sa plateasca intimatilor T. E. si T. M. 1200 lei cheltuieli de judecata in recurs, onorariu de avocat partial, pentru apararile formulate la criticile retinute de tribunal ca nefiind fondate.
Vor fi compensate obligatiile reciproce pana la concurenta sumei de 100 lei si va fi obligat recurentul sa plateasca intimatilor 1100 lei cheltuieli de judecata in recurs.