Drept civil
Decizie civila
Contracte
Atata timp cat paratul a fost chemat in judecata in nume propriu, instanta nu putea dispune obligarea sa la plata decat numai pentru obligatii personale.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 445/R/2 decembrie 2009, nepublicata)
Prin sentinta civila nr. 2903 din 18.05.2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul civil nr. 3117/190/2009 s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul P.M. in contradictoriu cu paratul M. I. si pe cale de consecinta a fost obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 1.000 lei, reprezentand diferenta plata arenda scadenta in noiembrie 2008.
S-a respins ca nefondat capatul de cerere privind rezilierea contractului de arenda incheiat la data de 15.03.2004.
A fost admis in parte capatul de cerere privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, astfel ca paratul a fost obligat sa plateasca suma de 87,50 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs paratul M. I. si S.C. A. S.A. Zoreni, solicitand in principal admiterea recursului, casarea sentintei atacate cu consecinta respingerii plangerii formulate de reclamantul P.M. ca neintemeiata si nelegala, cu cheltuieli de judecata, iar in subsidiar, admiterea recursului, casarea sentintei recurate si rejudecand, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante de fond in vederea completarii probatiunii cu proba testimoniala si interogatoriu.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si din oficiu conform art. 3041 C.pr.civ., tribunalul retine ca S.C. A. S.A. Zoreni nu a declarat recurs, iar recursul declarat de paratul M. I. este fondat pentru considerentele care urmeaza a fi relevate.
In ceea ce priveste recursul declarat de S.C. A. S.A. Zoreni se constata ca desi aceasta entitate nu a figurat ca parte in dosarul de fond, nefiind chemata in judecata de reclamant, totusi in cuprinsul cererii de recurs societatea apare ca fiind recurenta.
Prin notele depuse la dosar la data de 20.11.2009 de E. I. M. IPURL Bistrita, lichidatorul societatii S.C. A. S.A. Zoreni, s-a invederat instantei de recurs ca nici S.C. A. S.A. Zoreni si nici lichidatorul judiciar al acesteia nu l-au imputernicit pe aparatorul paratului M. I. sa redacteze acte de procedura in numele societatii si nici sa ii reprezinte in fata instantei de judecata.
Verificandu-se imputernicirea avocatiala, care se elibereaza in baza contractului de asistenta juridica, se constata ca aparatorul K. T. I. a fost mandatat numai pentru a reprezenta interesele paratului M. I., la dosar neexistand vreo alta dovada din care sa rezulte mandatul dat aparatorului de societatea care figureaza ca recurenta in cauza.
In aceste conditii, retinandu-se ca S.C. A. S.A. Zoreni, prin lichidatorul desemnat, nu a inteles sa promoveze vreo cale de atac si nici nu a mandatat vreo persoana care sa intocmeasca in numele sau acte de procedura si sa o reprezinte in prezenta cauza, recursul S.C. A. S.A. Zoreni va fi anulat.
Recursul declarat de paratul M. I. este fondat.
Asa cum rezulta din actiunea cu a carei judecata a fost sesizata instanta de fond, reclamantul a inteles sa formuleze pretentii impotriva paratului, in nume propriu.
Din copia contractului de arendare depus la dosar, care potrivit pozitiei reclamantului intimat de la termenul de judecata din data de 2.12.2009 constituie singurul act incheiat, neexistand vreun contract de arenda incheiat cu paratul M. I., rezulta ca raportul juridic contractual s-a stabilit intre reclamant si S.C. A. S.A. Zoreni, si nu intre reclamant si paratul chemat in judecata, care la acel moment era reprezentantul legal al societatii contractante.
Atata timp cat paratul a fost chemat in judecata in nume propriu, instanta nu putea dispune obligarea sa la plata decat numai pentru obligatii personale.
Stabilind in sarcina paratului obligatia de plata nu in nume propriu, ci in calitate de reprezentant al unei societati, instanta de fond nu a facut altceva decat sa schimbe calitatea in care partea a fost chemata in judecata, cu toate ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii partilor.
Pe de alta parte, temeiul care a stat la baza instituirii obligatiei de plata este profund eronat.
Contrar celor retinute de instanta de fond, textul art. 1442 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, are urmatoarea formulare "administratorii sunt raspunzatori de indeplinirea tuturor obligatiilor, potrivit prevederilor art. 72 si 73".
Acest text instituie obligatia raspunderii administratorilor ori de cate ori se constata ca acestia nu isi indeplinesc propriile obligatii si nu cele ale societatii.
Dat fiind faptul ca textul de lege nu mentioneaza expres "obligatiile societatii", sintagma "indeplinirea tuturor obligatiilor" denota faptul ca este vorba de obligatii personale ale administratorilor impuse de mandatul conferit acestora, cuprinse in contractul de societate, stabilite de adunarea generala ori prevazute de lege.
Instituind in sarcina paratului obligatia de plata instanta de fond nu a facut altceva decat sa il oblige sa suporte contravaloarea prejudiciului din propriul patrimoniu, desi obligatia de plata a arendei incumba societatii parte in contractul de arenda, obligatia administratorului fiind una subsidiara, care se intinde pana la limita capitalului social.
In acest sens sunt dispozitiile art. 3 alin. 1 si 3 din Legea nr. 31/1990, republicata, conform carora obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.
Intrucat raspunderea actionarului societatii pe actiunii are caracter subsidiar, pentru nerespectarea obligatiilor sociale raspunderea apartine societatii si numai daca creditorii sociali, in speta reclamantul, nu este satisfacut prin urmarirea patrimoniului societatii, se poate angaja raspunderea administratorului actionar.
Nu poate fi retinuta apararea reclamantului intimat in sensul ca a avut reprezentarea ca raportul contractual se stabileste cu paratul recurent, in nume propriu, atata timp cat in contractul de arenda, singurul care exista asa cum sustine intimatul, figureaza ca parte contractanta S.C. A. Zoreni, cat la rubrica arendas apare stampila societatii amintite.
In conditiile in care aprecia ca acest contract este gresit intocmit, reclamantul avea obligatia de a solicita anularea acestuia pe considerentul vicierii consimtamantului sau prin eroare asupra persoanei cocontractante, ceea ce nu s-a intamplat, reclamantul intimat acceptand contractul in forma in care s-a incheiat.
In acelasi timp, se poate constata faptul ca atat la data scadentei obligatiei de plata, cat si la data sesizarii instantei de fond, paratul recurent nici nu mai avea calitatea de administrator.
Astfel, prin sentinta comerciala nr. 329/2008 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud la data de 27 mai 2008 in dosarul nr. 1010/112/2008, depusa in recurs s-a dispus dizolvarea S.C. A. S.A. Zoreni.
Prin incheierea nr. 3494/28.08.2008 pronuntata in dosarul nr. 20618/2008 s-a dispus inregistrarea in Registrul Comertului a mentiunilor privind dizolvarea societatii, numirea lichidatorului E. I. M. IPURL, incetarea mandatului administratorului M. I.
Retinand ca desi reclamantul a chemat in judecata pe parat in nume propriu, instanta de fond a schimbat fara temei calitatea acestuia, ca desi raspunderea actionarului (fie el si administrator) este subsidiara si se angajeaza numai in cazul in care creditorul nu se indestuleaza din patrimoniul societatii, tribunalul va admite recursul declarat de parat, va modifica in parte hotararea atacata in sensul ca va respinge in intregime actiunea in pretentii formulata de reclamant impotriva paratului, mentinand solutia respingerii cererii de reziliere a contractului de arenda, solutie neatacata de reclamant.
Cererea de anulare a contractului de arenda formulata de reclamantul intimat in recurs nu poate fi solutionata in acest cadru procesual, intrucat in recurs nu pot fi formulate cereri noi, care nu au constituit obiect al sesizarii instantei de fond.
Intrucat reclamantul nu a investit judecatoria si cu o cerere de anulare a contractului de arenda (ci doar cu o actiune in pretentii si reziliere a contractului), in recurs o asemenea cerere reprezinta o pretentie noua, inadmisibila a fi formulata pentru prima data in calea de atac, conform art. 316 raportat la art. 294 C.pr.civ.
Pe de alta parte, o cerere de anulare a unui contract nu poate fi formulata de o parte contractanta decat impotriva celeilalte parti contractante, in speta S.C. A. S.A. Zoreni, prin lichidatorul judiciar.