Contencios administrativ
Salarizare
Niciunul din drepturile (principiile) invocate nu sunt incalcate in cazul reclamantului prin salarizarea diferita fata de ofiterii detasati la DNA, deoarece exista o justificare obiectiva a diferentierii rezultata din situatia detasarii in cadrul DNA, asa incat nu se incalca principiul egalitatii. Este firesc ca pentru situatii diferite legiuitorul sa adopte solutii diferite in cazul unor categorii de salariati. Ca ofiterii detasati la DNA constituie o categorie aparte fata de situatia reclamantului, rezulta cu claritate din dispozitiile art. 10 din O.U.G. 43/2002, care prevad expres ca primii constituie politia judiciara a Directiei Nationale Anticoruptie, ca isi desfasoara activitatea sub autoritatea exclusiva a procurorului sef DNA, ca efectueaza numai actele de cercetare penala dispuse de procurorii DNA si in numele procurorului DNA, ca nu primesc de la organele ierarhic superioare nici o insarcinare, iar salarizarea se face conform art. 28 alin. 8 "din fondurile acestui departament".
Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont, adm. si fisc.
sent. nr. 563/CA/17 iunie 2008
Prin actiunea in contencios administrativ reclamantul F. A., prin Sindicatul N. P. P. C. din cadrul M.A.I. - Biroul Teritorial din cadrul I. P. al judetului Bistrita-Nasaud a chemat in judecata paratii M.A.I. si I. P. al judetului Bistrita-Nasaud, solicitand ca acestia sa fie obligati in solidar la plata drepturilor salariale constand in spor de 30% din salariul de baza lunar pentru perioada 1.02.2003 - 26.04.2004, respectiv spor de 40% lunar pe perioada 27.04.2004 si pana la zi, precum si in continuare, pana la eliminarea discriminarii, in suma actualizata cu rata inflatiei sau cu obligarea la dobanda legala. S-a mai solicitat ca I. G. P. si I. P. al judetului Bistrita-Nasaud sa fie obligate sa faca mentiunile corespunzatoare in evidentele privind salarizarea, in ce priveste sporul mentionat, cu cheltuieli de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca reclamantul este functionar public - ofiter de politie judiciara in cadrul I. P. al judetului Bistrita-Nasaud, imprejurare ce determina competenta de solutionare a cauzei de catre instanta de contencios administrativ.
Salarizarea reclamantului se face dupa regulile stabilite prin O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, cu modificarile si completarile ulterioare, iar salariul politistilor din structura nu cuprinde sporul de 30% - 40%, prevazut de art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002 privind D. N. A.
Este real ca ofiterii de judiciar detasati la DNA au beneficiat de sporul in discutie, motiv pentru care reclamantul a invocat ca este discriminat fata de acestia.
Avand in vedere caracterul dirimant al exceptiei ridicate de paratul M.A.I., prin intampinare, vazand punctele de vedere ale partilor cu privire la aceasta exceptie, tribunalul stabileste ca dreptul la actiune al reclamantului, pentru perioada de 3 ani anterioara introducerii actiunii, s-a prescris, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 3 raportat la art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Sustinerile reclamantului privind nasterea dreptului la actiune in data de 4.04.2002, ca argument al cererii de respingere a exceptiei, sunt irelevante, deoarece data de la care se solicita despagubiri este ulterioara intrarii in vigoare a O.U.G. 43/2002, astfel ca, sub aspectul perioadei pentru care dreptul la actiune s-a prescris, raportarea trebuie facuta la data introducerii actiunii si la cei trei ani anteriori acestei date.
In ce priveste fondul cauzei, tribunalul constata ca actiunea in contencios este neintemeiata, motiv pentru care va fi respinsa, in considerarea temeiurilor ce vor fi redate mai jos.
Asa cum s-a retinut anterior, reclamantul a pretins ca este discriminat, sub raportul drepturilor salariale acordate fata de ofiterii de politie judiciara detasati la DNA, intrucat acestia din urma beneficiaza de un spor salarial de 30% -40%, spor care nu este prevazut pentru ofiterii ce nu sunt detasati la DNA.
Este mai mult decat evident ca problema litigioasa ce trebuie solutionata este aceea daca este incalcat principiul nediscriminarii si al egalitatii de tratament prin modalitatea in care legiuitorul a stabilit salarizarea pentru ofiterii de politie in discutie.
Tribunalul a constatat din practica judiciara si din hotararile C.N.C.D. depuse la dosar, ca atat instantele judecatoresti cat si organul de specialitate s-au pronuntat cu privire la situatia dedusa judecatii in prezenta cauza, dar solutiile sunt contradictorii.
Din spiritul si litera O.G. nr. 137/2000, republicata, privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare, ca si din practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in considerarea art. 14 din Conventie, rezulta ca diferenta de tratament devine discriminatorie cand prin reglementari diferite "se indica distinctii intre situatii analoge si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva" (Thilimmenos contra Grecia, 6 aprilie 2000).
Tribunalul constata ca ofiterii de politie judiciara din cadrul inspectoratelor de politie se afla in situatie analoga cu ofiterii de politie judiciara detasati la DNA sub aspectul pregatirii profesionale de baza si a unor atributii concrete in cadrul urmaririi penale, dar in ce priveste activitatea desfasurata, situatia nu este comparabila deoarece ultimii lucreaza intr-o activitate specializata de urmarire si cercetare a infractiunilor de coruptie care implica nu numai o alta subordonare, ci si alte medii de exercitare a profesiei, cu pericol mai ridicat, cu atributii la nivelul intregului teritoriu al Romaniei, asa cum se mentioneaza in dispozitiile art. 1 alin. 2 si art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002.
De altfel, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 137/2000, aprecierile asupra incalcarii/neincalcarii principiului egalitatii intre cetateni trebuie sa se circumscrie sferei de analiza privind respectarea dreptului la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la salariul egal pentru munca egala.
In sensul celor de mai sus, tribunalul constata ca niciunul din drepturile (principiile) mentionate mai sus nu sunt incalcate in cazul reclamantului prin salarizarea diferita fata de ofiterii detasati la DNA, deoarece exista o justificare obiectiva a diferentierii rezultata din situatia detasarii in cadrul DNA, asa incat nu se incalca principiul egalitatii. Este firesc ca pentru situatii diferite legiuitorul sa adopte solutii diferite in cazul unor categorii de salariati. Ca ofiterii detasati la DNA constituie o categorie aparte fata de situatia reclamantului, rezulta cu claritate din dispozitiile art. 10 din O.U.G. 43/2002, care prevad expres ca primii constituie politia judiciara a D. N. A., ca isi desfasoara activitatea sub autoritatea exclusiva a procurorului sef DNA, ca efectueaza numai actele de cercetare penala dispuse de procurorii DNA si in numele procurorului DNA, ca nu primesc de la organele ierarhic superioare nici o insarcinare, iar salarizarea se face conform art. 28 alin. 8 "din fondurile acestui departament".
Spre deosebire de situatia ofiterilor detasati la DNA, reclamantul si ceilalti politisti sunt salarizati din fondurile M.A.I., potrivit O.G. 38/2003, act normativ care prevede coeficienti de ierarhizare in raport cu atributiile functiilor ce le detin, complexitatea muncii, gradul, raspunderea, solicitarile la efort si cu esalonul in care isi desfasoara activitatea (art. 2 si 3), precum si sporurile de care acestia pot beneficia printre care nu figureaza si sporul in litigiu (art. 20-22).
Asa fiind, rezulta ca nu este vorba de un tratament diferit care sa nu aiba la baza justificari obiective si rezonabile chiar daca, in anumite privinte, cele doua categorii de salariati se afla in situatii oarecum analoge. Existand o justificare obiectiva si rezonabila (detasare, subordonarea directa, specializarea) nu se poate sustine ca exista discriminare.