SECTIA CIVILA
Drept civil
Fond funciar.
1. Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de mostenitorul cetatean strain al fostului proprietar. Incidenta dispozitiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicata.
Este real faptul ca art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicata prevede ca de prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora, insa aceste dispozitii legale trebuie obligatoriu coroborate cu cele ale art. 48 care conditioneaza reconstituirea dreptului de proprietate de calitatea de cetatean roman.
Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ.,
dec. nr. 48/R/20 martie 2008, nepublicata
Prin sentinta civila nr. 2907/2007 pronuntata la data de 1 octombrie 2007 de Judecatoria Bistrita in dosarul nr. 8954/190/2006 s-a admis plangerea formulata de petentii L. J. si G M. J. impotriva Hotararii nr. 241/10.11.2006 a Comisiei Judetene Bistrita-Nasaud pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, in contradictoriu cu intimatele Comisia judeteana Bistrita-Nasaud pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Comisia locala Bistrita pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si in consecinta s-a dispus desfiintarea Hotararii nr. 241/2006 a Comisiei judetene Bistrita-Nasaud; s-a admis contestatia inregistrata sub nr. 10227/8.02.2006 depusa de petenti, stabilindu-se in sarcina comisiei municipale obligatia de a analiza pe fond cererea formulata de petenti.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Comisia judeteana Bistrita-Nasaud pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Comisia locala Bistrita pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
Recursurile declarate in cauza sunt fondate.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicata, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de terenuri agricole sau terenuri cu destinatie forestiera care le-au apartinut in proprietate numai cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, precum si fostii cetateni romani care si-au redobandit cetatenia romana.
Textul art. 48 a constituit obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, exceptie invocata chiar si de petentii intimati in fata instantei de fond, instanta constitutionala retinand prin deciziile nr. 630/2007, 1002/2007 si nr. 1218/2007 faptul ca dispozitiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, in favoarea fostilor cooperatori, a mostenitorilor acestora si a altor persoane care, la data intrarii in vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al Romaniei. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, dupa caz, constituit, in temeiul si in conditiile legii. In acest context, legea prevede categoriile de persoane indreptatite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozitiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea si pentru cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, precum si pentru fostii cetateni romani care si-au redobandit cetatenia romana, indiferent daca si-au stabilit sau nu domiciliul in tara.
Asadar, avand in vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al Romaniei - si scopul declarat al acesteia - retrocedarea catre fostii proprietari sau mostenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de productie sau de catre stat -, reglementarea conditiilor in care opereaza aceasta retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor indreptatite, constituie optiunea legiuitorului, in acord cu politica economica a statului in aceasta materie si cu finalitatea reparatorie a legii.
Conditionarea exercitarii dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetatean roman reprezinta o astfel de optiune, care este pe deplin constitutionala.
Astfel, dispozitiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constitutie, desi nu mai prevad in terminis interdictia dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi, nu o inlatura, ci doar precizeaza cazurile si conditiile in care acestia pot dobandi un asemenea drept, restrangand astfel sfera de aplicare a acestei incapacitati speciale. Potrivit normei constitutionale, una dintre modalitatile de dobandire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini sau apatrizi este mostenirea legala, ceea ce presupune ca acestia, dupa anul 2003, pot dobandi terenuri in conditiile dreptului comun (art. 650 din Codul civil si urmatoarele), Legea nr. 18/1991, republicata, fiind o lege speciala care are ca destinatari doar pe cetatenii romani.
Cu referire chiar la situatia de speta, Curtea a constatat imprejurarea conform careia calitatea de mostenitor nu poate fi recunoscuta decat ca urmare a aplicarii legii si numai in limitele stabilite de aceasta, intrucat, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea unor persoane care, la data intrarii in vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, in aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea si ocrotirea constitutionala a dreptului de proprietate in persoana petentilor, cata vreme acestia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmeaza a se naste ulterior, prin efectul si in conditiile legii mentionate.
Mostenitorii universali sau cu titlu universal, care au vocatie la intregul patrimoniu succesoral sau la o cota-parte a acestuia, sunt considerati continuatori ai persoanei defunctului, substituindu-se acestuia in calitate de titulari ai patrimoniului succesoral.
Este real faptul ca art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicata prevede ca de prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora, insa aceste dispozitii legale trebuie obligatoriu coroborate cu cele ale art. 48 care conditioneaza reconstituirea dreptului de proprietate de calitatea de cetatean roman.
Petentii intimati nu au dovedit calitatea lor de cetateni romani si nici nu au probat ca antecesorul acestora, fost proprietar al terenurilor preluate, avea calitatea de cetatean roman la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991.
Simplul fapt al nasterii petentei pe teritoriul Romaniei, nu ii confera si calitatea de cetatean roman, stiut fiind ca potrivit art. 5 din Legea nr. 21/1991, republicata, sunt cetateni romani copiii nascuti pe teritoriul Romaniei din parinti cetateni romani. Ca atare, pentru a fi cetatean roman petenta trebuia sa dovedeasca nu numai faptul nasterii sale pe teritoriul Romaniei, ci si imprejurarea ca parintii sai sau cel putin unul dintre acestia era cetatean roman la momentul nasterii sale. Desi mama petentei este nascuta in Romania in anul 1911, nu s-au depus la dosar acte din care sa rezulte ca parintii acesteia erau cetateni romani. Or, conform Constitutiei din 1866, in vigoare la momentul nasterii mamei petentei, "copilul nascut in Romania dintr-un roman este roman", iar "copilul unui strain, nascut si crescut in tara, care nu se va fi bucurat niciodata de protectie straina, poate reclama calitatea de roman, in cursul unui an dupa majorat".
Din actele de stare civila depuse la dosar nu rezulta faptul ca antecesoarea petentilor, defuncta Z. I., a fost cetatean roman la momentul nasterii petentei, pentru a se putea retine calitatea de cetatean roman al acestei petente.
Pe de alta parte, din cuprinsul adresei nr. 4/38/12.01.2007 a Serviciului Public Comunitar de Evidenta a Persoanei Bistrita, entitate care tine evidenta persoanelor cetateni romani, rezulta ca petentii nu figureaza in evidentele acestei institutii.
Numai calitatea de cetatean roman ii dadea dreptul fostului proprietar de a solicita reconstituirea dreptului sau de proprietate.
Cum in cauza nu s-a dovedit ca antecesorul petentilor indeplinea conditia calitatii de cetatean roman, rezulta ca in lipsa unei asemenea probe, antecesorul fost proprietar, daca era in viata la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 nu putea dobandi dreptul de proprietate prin reconstituire. In aceste conditii, nici mostenitorii sai, petentii din prezenta cauza, in calitate de continuatori ai persoanei defunctului, nu pot dobandit un drept pe care nici defunctul nu il putea dobandi datorita lipsei unei conditii esentiale prevazute de legea speciala reparatorie in domeniul fondului funciar.
Ca atare, petentii puteau dobandi, in conditiile dreptului comun, dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al prezentului litigiu, prin mostenire, numai daca fie terenul era deja reconstituit antecesorului lor, fie daca antecesorul avea calitatea de cetatean roman la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991.
Pentru a mosteni, bunul trebuia sa intre in patrimoniul succesoral al defunctului, or, in lipsa calitatii de cetatean roman al acestuia, intrarea bunului in patrimoniul fostului proprietar nu a avut loc in temeiul Legii nr. 18/1991.
In speta suntem in prezenta unei restabiliri a dreptului de proprietate si nu a unei dezbateri succesorale, deoarece la moment formularii cererii de reconstituire antecesoarea petentilor nu mai are calitatea de proprietar actual.
In aceste conditii, in care lipsa calitatii de cetatean roman impiedica pe insusi fostul proprietar sa redobandeasca dreptul de proprietate nu se poate sustine ca petentii aveau o speranta legitima de a obtine exercitiul efectiv al dreptului de proprietate din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului.
Asa cum a statuat Curtea europeana, o "speranta legitima" nu poate exista in absenta constatarii existentei unei "valori patrimoniale" ce intra sub incidenta art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana (cauza Pressos Compania Naviera S.A. si altii impotriva Belgiei).
De asemenea, Curtea a aratat ca nu se poate trage concluzia existentei unei "sperante legitime" in situatia in care exista o controversa privitoare la modul de interpretare si aplicare a normelor de drept intern, iar argumentele dezvoltate de un reclamant pentru a beneficia de dispozitiile legale privitoare la restituirea unor bunuri au fost respinse pe considerentul ca nu indeplinea o conditie esentiala prevazuta de legea de restituire (cauza Jantner impotriva Slovaciei).
Art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana nu recunoaste dreptul de a deveni proprietarul unui bun, de a dobandi un bun (cauza Linde impotriva Suediei), ci se aplica numai cu privire la bunurile "actuale" ale reclamantului. Ca atare, art. 1 are in vedere protectia unui drept care trebuie sa existe in patrimoniul celui care invoca protectia sa internationala.
Statele contractante dispun de o ampla marja de apreciere cu privire la oportunitatea excluderii unor categorii de fosti proprietari de la recunoasterea unui drept de restituire. In aceasta situatie, in care exista categorii de proprietari astfel exclusi, Curtea europeana a statuat ca o cerere de restituire facuta de unul dintre acestia nu este de natura sa confere acestuia baza unei "sperante legitime", care ar atrage aplicarea garantiilor prevazute de art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauza Gratzinger si Gratzingerova impotriva Cehiei).
Nu se poate retine nici existenta unei discriminari, interzisa de art. 14 al Conventiei europene, intrucat conform jurisprudentei CEDO, pentru a exista discriminare este necesar ca diferenta de tratament sa fie lipsita de o justificare rezonabila si obiectiva. Or, in speta, diferenta de tratament existenta este justificata de necesitatea protejarii fondului funciar al Romaniei.
Pe de alta parte, Curtea Europeana a statuat in repetate randuri faptul ca art. 14 nu are o existenta independenta, ci se aplica in relatie cu drepturile si libertatile protejate de Conventie (Van Raalte impotriva Olandei, Pretty impotriva Marii Britanii, Botta impotriva Italiei), drepturi care nu au fost incalcate in prezenta cauza.
Dupa cum a decis in mod constant instanta europeana, daca acest text ofera o protectie impotriva oricarei discriminari in exercitiul drepturilor si libertatilor pe care Conventia le garanteaza, orice diferenta de tratament nu semnifica, in mod automat incalcarea sa. Pentru ca o asemenea incalcare sa se produca "trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila" (cauzele Fredin impotriva Suediei, Spadea si Scalabrino impotriva Italiei, Stubbings si altii impotriva Marii Britanii).
Statele contractante dispun de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferentele intre situatiile analoage sau comparabile sunt de natura sa justifice distinctiile de tratament juridic aplicate (cauza Fretté impotriva Frantei). Intinderea marjei depinde de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, de domeniile si contextul in discutie.
Ca atare, raportat la obiectul de reglementare al Legii 18/1991 - terenurile situate pe teritoriul Romaniei, la scopul ei declarat si avand in vedere politica economica a statului roman in materie, excluderea de la restituire a cetatenilor straini se incadreaza in marja de apreciere de care dispune statul roman, excluderea avand caracter rezonabil.
Totodata, Curtea a aratat ca art. 14 din Conventie "completeaza celelalte cauze normative ale Conventiei", neavand "o existenta independenta", dincolo de caracterul sau autonom care ii permite aplicarea si in ipoteza in care nu s-a constatat incalcarea unui drept aparat de aceasta, dar, in niciun caz, el nu poate fi aplicat atunci cand insusi "dreptul substantial" din Conventie este inaplicabil, asa cum este in prezenta cauza.
1