Domenii asociate:
- apel
- citare
- comunicarea hotararii
DOSAR NR. 9911/2/2009 (2465/2009)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 27/A din 1 februarie 2010
Apel exercitat dupa emiterea mandatului de executare a pedepsei. Apel declarat in termen. Apel peste termen. Nelegala citare si comunicare a hotararii. Consecinte.
Constatand ca citarea in cursul judecatii nu a fost indeplinita in mod legal, se constata - in egala masura - ca este viciata si procedura de comunicare a sentintei de condamnare, care, in conformitate cu dispozitiile art. 182 rap. la art. 175-181 C. pr. pen., s-a efectuat similar cu citarea inculpatului in cursul judecatii.
Drept urmare, nici comunicarea hotararii nu a fost indeplinita in mod legal, asa incat calea de atac exercitata de inculpat urmeaza a fi calificata ca un apel declarat in termen. art.182 rap. la art. 175-181, art.291, art.363, art.365 C. pr. pen. Prin sentinta penala 106/15.02.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala s-a dispus condamnarea inculpatului B.V. la 3 ani inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 215 alin. 2 si 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 C. pen., precum si la 2 pedepse de cate 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 282 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 C. pen.
Conform art. 33 - 34 C. pen. s-a dispus sa se execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani inchisoare, cu aplicarea art. 71-64 C. pen.
In baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 ani inchisoare si conform art. 1 alin. 1 din Legea 137/1997 s-a constatat gratiata in intregime aceasta pedeapsa, facandu-se aplicarea art. 10 din Legea 137/1997.
Conform art. 117 C. pen., s-a dispus extradarea inculpatului de pe teritoriul Romaniei, dupa executarea pedepsei principale.
Prin aceeasi sentinta a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an, 6 luni si 10 zile inchisoare inculpatul A.S.
In baza art. 14 si 346 C. pr. pen., inculpatii B.V. si A.S. a fost obligati la plata despagubirilor civile.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca in perioada 1992-1994, cei doi inculpati au indus in eroare reprezentantii mai multor societati comerciale cu ocazia incheierii unor contracte de furnizare de marfuri, producand acestor firme prejudicii prin emiterea unor cec-uri fara acoperire si prin neplata contravalorii marfurilor.
S-a considerat ca sentinta a ramas definitiva prin neapelare, asa incat a fost emis mandatul de executare a pedepsei pe numele condamnatului B.V..
Inculpatul G.V. a declarat apel impotriva acestei sentinte. Prin cererea inaintata instantei (avand data postei 16.10.2009), a solicitat, in principal, constatarea faptului ca apelul a fost declarat in termen, deoarece sentinta nu i-a fost comunicata in mod legal niciodata iar, in subsidiar, sa se constate ca este vorba despre un apel peste termen legal declarat, avand in vedere ca a fost extradat din Austria la 01.10.2009, cand a fost predat autoritatilor romane si cand i-a fost comunicat MEPI nr. 140 din 6.03.2002, in care erau trecute alte date de stare civila decat cele ce corespund situatiei sale actuale (deoarece in prezent nu se mai numeste B.V., ci G.V.) si alte date erau trecute eronat, cum ar fi numele tatalui si locul nasterii. Tocmai datorita acestor erori, ulterior, in data de 14.10.2009, i-a fost inmanat un nou mandat de executare a pedepsei inchisorii pe numele actual, fiind instiintat ca vechiul mandat a fost anulat. De asemenea, inculpatul solicita ca un al doilea subsidiar, ca in situatia in care instanta va aprecia ca executarea pedepsei a inceput in data de 01.10.2009, sa se dispuna repunerea in termenul de apel tocmai datorita acestei situatii, referitoare la emiterea a doua mandate de executare.
In dezvoltarea motivelor de apel se arata ca nu a avut cunostinta de prezenta cauza penala, nefiind instiintat sau citat vreodata.
Curtea a solicitat Tribunalului Bucuresti relatii privind modalitatea de punere in executare a sentintei, asa incat au fost comunicate copia mandatului de executare a pedepsei emis pe numele B.V., ce a fost anulat in conformitate cu sentinta penala nr. 747/F din 30.09.2009, ramasa definitiva prin nerecurare la 14.10.2009, copia noului mandat de executare (cu acelasi numar, dar emis la 14.10.2009) pe numele G.V. completat cu datele actuale de stare civila ale apelantului, precum si copia contestatiei la executare si copia sentintei penale nr. 747/2009, ca si dovezile de comunicare catre apelant a acestei sentinte.
A fost atasat dosarul in care a fost pronuntata sentinta penala de condamnare nr. 106/15.02.2002 apelata de inculpat, impreuna cu cele 6 volume ale dosarului de urmarire penala.
Examinand actele si lucrarile dosarului in temeiul art. 371 C. pr. pen., Curtea apreciaza ca a fost investita cu un apel declarat in termen, care este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Mai intai, trebuie precizat ca apelantul a utilizat numele de B.V. pana in data de 2007, cand a obtinut cetatenia Republicii Moldova si, potrivit noilor acte de identitate, avand in vedere si numele dobandit prin casatorie, in prezent acesta se numeste G.V.
Apelantul nu a fost niciodata instiintat despre existenta dosarului de urmarire penala sau a judecatii, neprimind niciuna din citatiile care au fost emise in cauza.
In ceea ce priveste citarea inculpatului, se constata ca inceperea urmaririi penale s-a dispus prin procesul verbal din 20.04.1995, insa nici inaintea acestui moment, in faza actelor premergatoare si nici ulterior, in cursul urmaririi penale, nu a fost niciodata citat. S-au facut numai anumite verificari referitoare la domiciliul acestuia sau locul de resedinta si, considerandu-se ca se sustrage urmaririi penale, in data de 25.06.1996 s-a dispus emiterea unui mandat de arestare preventiva in lipsa, fara ca acesta sa fie vreodata pus in executare.
Asa cum rezulta din adresele existente in dosarul de urmarire penala, organele de cercetare au facut verificari solicitand relatii de la Biroul National Interpol si de la Directia Generala de Pasapoarte si a Politiei de frontiera, rezultand ca inculpatul B.V. ar avea domiciliul in orasul B. din Republica Moldova, iar potrivit actelor autentificate depuse la dosar de catre aparatorul celuilalt inculpat (A.S.), sediul societatii comerciale unde inculpatul ocupa functia de manager general era in Londra, la o adresa complet indicata, fiind totodata indicata si o adresa de corespondenta in Viena.
Cu toate acestea, in citativul rechizitoriului s-a mentionat o singura adresa din Viena si orasul B. din Republica Moldova, fara alte date de identificare.
In cursul cercetarii judecatoresti, instanta a preluat fara a cenzura mentiunile din rechizitoriu, si a dispus citarea inculpatului conform acestor mentiuni incomplete.
Documentele de citare in conformitate cu procedura cu strainatatea au fost returnate.
Astfel, pentru citatia emisa in Republica Moldova, documentele au fost restituite cu precizarea ca citarea nu se poate efectua in absenta indicarii strazii, a numarului sau apartamentului si nici nu se pot face verificari cu privire la persoana citata, in lipsa datelor de stare civila ale acesteia, sau a datelor de patrimoniu.
Documentele de citare emise in Austria au fost returnate cu mentiunea ca in urma verificarilor, numitul B.V. ar fi parasit teritoriul austriac, stabilindu-se in Republica Moldova.
In ciuda staruintei autoritatilor moldovene, care au comunicat instantei in mai multe randuri necesitatea indicarii datelor de stare civila si a informatiilor referitoare la patrimoniul inculpatului, instanta nu a comunicat aceste relatii, a constatat ca citarea numitului B.V. in Republica Moldova si in Austria nu se mai impune si a dispus ca acesta sa fie citat prin afisare la usa Consiliului local al Municipiului Bucuresti, unde a fost comunicata si hotararea de condamnare.
Curtea apreciaza ca prezenta cauza a fost solutionata cu incalcarea dispozitiilor art. 291 cu referire la art. 177 alin. 1 si 4 C. pr. pen.
In primul rand, se constata ca nici organele de urmarire penala si nici instanta de judecata nu au efectuat toate verificarile posibile pentru identificarea adreselor la care inculpatul putea fi citat. Aceasta se impunea cu atat mai mult cu cat urmarirea penala si judecata s-au desfasurat in lipsa, neexistand nici un inscris din care sa rezulte ca inculpatul ar fi avut cel putin cunostinta de existenta cauze penale.
Mai mult, desi existau relatii referitor la sediul din Londra al societatii comerciale unde inculpatul era manager general, fiind totodata indicata si o adresa de corespondenta din Viena, acestea nu au fost mentionate in rechizitoriu, iar instanta nu a dispus niciodata citarea inculpatului la aceste adrese, cu toate ca in lipsa altor date, citarea la aceste adrese se impunea in conformitate cu disp. art. 177 alin. 1 teza ultima C. pr. pen.
Pe de alta parte, asa cum sustine si apelantul, existau la dosar date referitoare la locul nasterii si, avand in vedere relatiile solicitate de catre autoritatile din Republica Moldova, care vizau inclusiv date referitoare la patrimoniul inculpatului, era posibila citarea acestuia in localitatea in care s-a nascut, unde detinea in proprietate un imobil, dandu-i astfel posibilitatea de a fi informat de catre rude cu privire la existenta cauzei penale.
Pe cale de consecinta, constatand ca citarea in cursul judecatii nu a fost indeplinita in mod legal, se constata - in egala masura - ca este viciata si procedura de comunicare a sentintei de condamnare, care, in conformitate cu dispozitiile art.182 rap. la art. 177 alin. 4 C. pr. pen., similar cu citarea inculpatului in cursul judecatii, s-a efectuat prin afisare la usa consiliului local.
Drept urmare, nici comunicarea hotararii nu a fost indeplinita in mod legal, asa incat calea de atac exercitata de inculpat urmeaza a fi calificata ca un apel declarat in termen.
Raportat la aceasta apreciere, devine inutila examinarea cererilor formulate de catre apelant, ca subsidiar, referitoare la calificarea caii de atac ca un apel peste termen si la repunerea in termenul de apel.
Pentru motivele mai sus expuse, avand in vedere ca judecarea cauzei a avut loc in lipsa inculpatului nelegal citat, pentru a asigura respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, Curtea a admis apelul, a desfiintat sentinta apelata in ceea ce-l priveste pe inculpatul B.V. (in prezent G.V.) si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, mentinand dispozitiile din sentinta referitoare la inculpatul A.S.
Ca si consecinta a desfiintarii sentintei, avand in vedere dispozitiile art. 370 C. pr. pen. privind efectul suspensiv al apelului, instanta de apel a dispus anularea formelor de executare emise in baza sentintei apelate referitor la inculpatul B.V., precum si punerea apelantului inculpat in libertate.
Urmare a acestei solutii si prin raportare la dispozitiile art. 1451 C. pr. pen., retinand sub acest aspect ca inculpatul nu este cetatean roman si in prezent are domiciliul in Republica Panama din America de Sud, Curtea a apreciat ca pentru justa solutionare a cauzei se impune luarea fata de inculpat a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, cu aplicarea art. 1451 raportat la art. 145 alin.11 referitor la impunerea obligatiilor de natura a asigura prezenta inculpatului la judecata.
Se va face aplicarea art.145 alin.21 si 22 C. pr. pen.