Recurs. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Conditiile liberarii.
Art.1601, art.1608, art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala
Jurisprudenta CEDO, care are o aplicare directa in dreptul intern, conform art.20 din Constitutia Romaniei - Curtea Europeana a statuat, in cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru impiedicarea savarsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, in special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savarsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii - adecvata.
Liberare provizorie sub control judiciar este o masura facultativa asa cum rezulta din sintagma "se poate acorda" . Beneficiul acestei institutii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocatie a acestuia, asadar cand privarea de libertate este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii public, nu se poate acorda.
(Curtea de Apel Bucuresti -Sectia I Penala -Decizia Penala nr.599 din 17 martie 2011)
Prin incheierea de sedinta din data de 28.02.2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a Penala s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar si s-a dispus liberarea provizorie a inculpatului G.F.G., daca nu este arestat in alta cauza.
In baza disp. art. 1602 alin. 3 din Codul de procedura penala, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul urmand sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Bucuresti
b) se va prezenta la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat
c) se va prezenta la sectia de politie de domiciliu conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat
d) nu isi va schimba locuinta fara incuviintarea instantei
e) nu va detine, folosi sau purta nici o categorie de arme.
In baza art. 1602 alin. 32 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea credinta a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatul este cercetat pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta in forma continuata, prev. de art. 257 alin. 1 Codul penal. cu aplic. art. 41 alin.2 Codul penal. si cu aplic. art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 de acte materiale), retinandu-se, in fapt, in esenta, ca inculpatul G.F.G., in perioada august - octombrie 2010 a pretins si a primit bani impreuna cu inculpatii D. V., O. A. M., I. M., B. M. si O. V.pentru sine ori pentru altul de la T.I. A., B. N. I.si S. I. lasand sa se creada ca are influenta asupra politistilor examinatori din cadrul SRPCIV - Bucuresti, pentru a promova proba practica a examenului auto in vederea obtinerii permisului de conducere categoria B.
Prin ordonanta din data de 12.01.2011, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a luat fata de invinuitul G.N.V. masura retinerii preventive pe o perioada de 24 ore, incepand de la 12.01.2011 ora 13.34 pana la data de 13.01.2011 ora 13.34.
Investita cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a retinut ca, in cauza nu exista date din care sa rezulte ca lasat in libertate inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va incerca sa influenteze bunul mers al anchetei in vreunul din modurile indicate de lege.
Astfel, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este casatorit, are un copil minor in intretinere care are diverse afectiuni medicale, actele de urmarire penala, in ceea ce il privesc pe acest inculpat, nu pot fi influentate de lasarea sa in libertate. Totodata, instanta mai retine ca, in cadrul masurii prev. de art. 1602 Codul de procedura penala, legiuitorul prevede suficiente obligatii in sarcina inculpatului de natura sa garanteze buna desfasurare a procesului penal precum si sanctiunea neindeplinirii acestor obligatii, care este luarea din nou a masurii arestarii preventive.
Curtea Europeana a statuat, in cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru impiedicarea savarsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, in special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savarsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii - adecvata.
Simpla natura a infractiunilor care se presupune ca au fost savarsite de catre inculpat, desi au justificat pe deplin luarea masurii preventive privative de libertate, nu fac ca riscul comiterii de noi infractiuni sa fie justificat, in conditiile in care, in prezent, nu exista nicio data din care sa rezulte ca inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va incerca sa influenteze bunul mers al anchetei, care de altfel este aproape finalizata.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, criticand-o pentru netemeinicie, sub aspectul gresitei admiteri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul G.F.G..
In dezvoltarea motivului de recurs invocat, parchetul sustine ca detinerea in arest preventiv a inculpatului, pe o perioada de 1 luna si 17 zile, nu contravine dispozitiilor inscrise in art. 136 Cod procedura penala si nici jurisprudentei CEDO, cum in mod gresit a apreciat instanta de fond.
Dimpotriva, fata de timpul relativ scurt de arest preventiv al inculpatului, cercetat pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta in forma continuata, prev. de art. 257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal si art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 acte materiale), masura luata in conformitate cu art. 148 lit. f Cod procedura penala, este proportionala cu scopurile legitime urmarite.
In considerarea acestui argument, Parchetul a sustinut ca potrivit jurisprudentei CEDO, in faza detentiei initiale, interesul public al mentinerii ordinei publice trece inaintea dreptului persoanei detinute la libertate.
S- a mai sustinut de catre Parchet, ca temeiurile avute in vedere de judecator si apoi de instanta cu prilejul luarii si prelungirii masurii arestarii preventive se mentin in continuare, atata timp cat tulburarea ordinii juridice si sentimentul de insecuritate produs in randul opiniei publice sunt in continuare actuale.
Examinand incheierea atacata prin prisma motivului de recurs invocat de Parchet cat si sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Cutea constata urmatoarele:
Masura arestarii preventive a fost luata fata de inculpatul G.F.G., de Tribunalul Bucuresti la data de 13.01. 2011 si a fost prelungita la data de 7.02.2011 de aceeasi instanta, ambele solutii ramanand definitive prin respingerea recursului inculpatului.
De fiecare data, referindu-se la pericolul pentru ordinea publica, instantele de judecata s-au raportat la circumstantele reale ale savarsirii presupusei fapte de trafic de influenta in forma continuata, (3 acte materiale), cat si la sentimentul de insecuritate creat in randul opiniei publice, evidentiind totodata si starea de dezaprobare generala cu privire la comportamentul inculpatului precum si a celorlalte persoane cercetate penal.
De asemenea, instantele au apreciat ca privarea de libertate a inculpatului este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii publice, cu atat mai mult cu cat acesta a avut o atitudine de nerecunoastere a faptei penale pentru care este cercetat.
In atare situatie, argumentele oferite de prima instanta, in sensul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor in intretinere, iar din probele dosarului nu rezulta date ca odata pus in libertate va comite si alte infractiuni, nu poate conduce automat la existenta indeplinirii conditiilor cumulative prev. art. 1602 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, cum in mod gresit a apreciat instanta de fond.
Se constata in primul rand ca, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului a fost avuta in vedere de catre judecator la luare masurii inscrise in art.149 /1 Cod procedura penala, asa incat dupa o perioada de 1 luna si 17 zile de arest preventiv nu se poate sustine ca acestea pot influenta in mod decisiv, punerea in libertate provizorie sub control judiciar.
Nici lipsa datelor ca o data pus in libertate, inculpatul va comite si alte infractiuni, nu poate constitui un temei de admitere a cererii formulate, atata timp cat pentru buna desfasurare a urmaririi penale este necesara privarea de libertate a acestuia, astfel cum prevad dispozitiile art. 136 Cod penal
Mai mult, trebuie de asemenea evidentiat gradul ridicat de complexitate a cauzei, concretizat prin numarul inculpatilor si al pluralitatii de infractiuni retinute in sarcina acestora, o data cu punerea in miscare a actiunii penale de catre procurorul care efectueaza urmarirea penala.
Asa fiind, Curtea in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala va admite recursul declarat de parchet si va proceda in sensul celor mai sus retinute.
Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.