Obligatie de a emite o dispozitie in solutionarea unei notificari formulare in temeiul Legii nr.10/2001. Cerere accesorie de obligare a paratului la plata de daune cominatorii. Admisibilitate.
Cod Proc.Civ., art.5803
Obligatia dedusa judecatii de intimata-reclamanta, respectiv de a se emite de catre parat o dispozitie in conformitate cu Legea nr.10/2001, este o obligatie ce nu poate fi adusa la indeplinire decat de debitor, (obligatie numita in doctrina intuitu personae, emiterea dispozitiei fiind data in competenta exclusiva a primariei ca entitate investita cu solutionarea notificarii, astfel ca reclamanta creditoare nu poate indeplini ea insasi obligatia, pe cheltuiala debitorului).
Legiuitorul a exclus in mod expres prin alineatul final al art.5803 Cod Proc.Civ. posibilitatea acordarii daunelor cominatorii, reglementand alte cai pentru constrangerea debitorului sa aduca la indeplinire aceste obligatii stabilite prin titlu executoriu.
Daunele cominatorii au reprezentat o creatie a practicii judiciare (ulterior recunoscuta in anumite materii si de texte legale), in scopul constrangerii debitorului sa aduca la indeplinire tocmai acest tip de obligatii, intuitu personae, pentru cazul in care dreptul pozitiv nu cuprinde mijloace expres reglementate.
Or, cata vreme la indemana creditorului exista mijlocul procedural mai sus amintit, al amenzii civile, completat si de posibilitatea acordarii de daune interese in conditiile amintite, nu se justifica aplicarea institutiei create jurisprudential, a daunelor cominatorii, care sunt in prezent excluse de la acordare de legea citata.
In ceea ce priveste Decizia nr.XX/12 decembrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii, decizie a carei incidenta a fost retinuta in mod gresit de tribunal, curtea noteaza ca efectul obligatoriu al acestei hotarari, prevazut de art.329 Cod Proc.Civ., a incetat la momentul modificarii art.5803 prin Legea nr. 459/2006 in sensul introducerii alin.5 mai sus citat, deoarece recursul in interesul legii are menirea de a da o interpretare unitara dispozitiilor legale aplicate de instante la momentul pronuntarii sale, iar modificarea ulterioara a legii (in cazul de fata in sensul contrar celor retinute de instanta suprema) lasa fara efecte pentru viitor decizia. (Decizia civila nr.234.a din data de 21 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila la data de 21.05.2009 reclamanta V.E. a solicitat, in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General, obligarea acestuia sa emita dispozitie cu privire la imobilul situat in Bucuresti, Intrarea FISHER‘S‘S nr..., sector 6 si sa plateasca de daune cominatorii in cuantum de 1000 lei pe zi de intarziere de la ramanerea definitiva a sentintei si pana la emiterea dispozitiei.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a formulat notificare in baza Legii nr.10/2001, prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in Bucuresti, Intrarea FISHER‘S‘S nr.., sector .., notificare la care pana in prezent nu a primit nici un raspuns.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 23 alin.1 din Legea nr.10/2001, art. 1073 Cod Civil.
Paratul nu a formulat intampinare.
Prin sentinta civila nr.919/01.06.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis cererea formulata de catre reclamanta, a obligat parata sa emita dispozitie motivata ca raspuns la notificarea nr. 2068/9.08.2001 si la plata daunelor cominatorii in cuantum de 1000 lei pe zi de intarziere de la ramanerea definitiva a sentintei pana la emiterea dispozitiei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin notificarea nr. 2068/2001, reclamanta a solicitat sa i se restituie in compensare un alt teren similar cu cel pe care l-a detinut in Bucuresti, Intrarea FISHER‘S‘S nr..., sector .., in suprafata de 200 m.p. Acest teren a facut obiectul contractului de vanzare - cumparare transcris sub nr. 623/456/3.11.1956.
A retinut tribunalul dispozitiile art.25 din Legea nr.10/2001, in sensul ca in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii, sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit dispozitiilor art.23, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivate, asupra cererii.
In ceea ce priveste termenul de 60 de zile, se prevede ca acesta poate sa aiba doua date de referinte, fie data depunerii notificarii, fie data prezentarii actelor doveditoare. Acest termen pentru indeplinirea obligatiei prevazute de art. 25 din Legea nr.10/2001, se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei indreptatite, daca unitatea detinatoare in urma analizei actelor doveditoare deja atasate notificarii, comunica celeilalte parti, in intervalul de 60 de zile, faptul ca documentatia prezentata este insuficienta pentru emiterea deciziei de restituire.
Pentru a beneficia de aceasta prorogare este necesar insa ca unitatea detinatoare sa comunice in scris persoanei indreptatite faptul ca fundamentarea si emiterea deciziei de restituire sunt conditionate de depunerea inscrisurilor. In speta, paratul nu a facut dovada ca ar fi solicitat reclamantei depunerea unor inscrisuri suplimentare care ar fi necesare pentru solutionarea notificarii.
Pe de alta parte, modalitatea de raspuns la notificare cat si termenul in care trebuie sa se raspunda sunt imperative, iar nu caracter de recomandare pentru ca astfel s-ar deturna finalitatea urmarita de legiuitor.
Prin faptul ca nu s-a raspuns la notificarea formulata de reclamanta, paratul a adoptat o conduita culpabila prin care a afectat interesele reclamantilor in sensul ca i-a lipsit de posibilitatea de a-si apara drepturile recunoscute de lege.
Referitor la obligarea paratului la plata de daune cominatorii, tribunalul a constatat ca aceasta cerere este intemeiata, avand in vedere pe de o parte caracterul de mijloc de constrangere a debitorului la indeplinirea obligatiei, iar pe de alta parte dispozitiile Deciziei XX/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ce sunt obligatorii, fapt pentru care a admis cererea si a obligat paratul la plata de daune cominatorii in cuantum de 1000 lei pe zi de intarziere de la ramanerea definitiva a sentintei si pana la emiterea dispozitiei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Municipiul Bucuresti, cauza fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 27.07.2010.
In dezvoltarea motivelor de critica, apelantul parat a sustinut ca, analizand dispozitiile art. 1073 Cod Civil, prin raportare la dispozitiile art. 5803 Cod Proc.Civ., instanta de judecata in mod gresit a obligat parata la plata de daune-cominatorii de 100 lei/zi de intarziere de la data ramanerii definitive si pana la executarea hotararii.
A aratat apelantul ca daunele cominatorii constau intr-o suma de bani pe care debitorul trebuie sa o plateasca pentru fiecare zi de intarziere sau pentru o alta unitate de timp pana la executarea obligatiei. Cuantumul sumei si unitatea de timp pentru care se acorda se stabilesc prin hotarare judecatoreasca. Daunele cominatorii apar ca un mijloc de constrangere prin amenintarea pe care o prezinta pentru debitor, spre a-l determina sa-si execute obligatia asumata. Daunele cominatorii se aplica atunci cand este vorba despre asigurarea executarii obligatiilor de a face si de a nu face. Dar nici in cazul acestor obligatii ele nu se acorda:
- cand executarea lor in natura nu mai este posibila deoarece scopul pentru care au fost asumate nu mai poate fi atins;
- cand este posibila executarea obligatiilor in natura pe cale silita;
- cand refuzul debitorului de a executa este clar determinat.
Considera ca acest capat de cerere este inadmisibil intrucat, atunci cand debitorul nu executa, executa cu intarziere sau executa necorespunzator obligatia asumata, instanta nu va acorda daune cominatorii, ci despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin aceasta creditorului. In acest sens sunt si doctrina (Teoria generala a obligatiilor - Stanescu, Barsan - Editia a VIII a 2002 - pag. 340) si practica judiciara. De altfel, art. 1073 Cod Civil, retinut de catre instanta de judecata ca temei juridic pentru acest capat de cerere priveste daunele-interese, iar nu daunele-cominatorii.
A mai aratat apelantul ca termenul de 60 de zile prevazut de Legea nr.10/2001 nu este un termen imperativ, iar respectarea acestuia presupune concomitent si respectarea obligatiilor prevazute de lege in ceea ce priveste depunerea unei documentatii complete de catre persoana indreptatita, iar pe de alta parte, in cazul in care, dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari, paratul refuza in continuare sa-si indeplineasca obligatia stabilita, reclamantul poate sa uzeze de calea prevazuta de dispozitiile art.5803 Cod Proc.Civ., conform carora debitorul poate fi constrans sa indeplineasca obligatia pe care o are prin aplicarea unei amenzi civile.
Cererea de apel, scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 282 si urmatoarele Cod Proc.Civ.
Intimata-reclamanta V.E. nu a formulat intampinare, prezentandu-se in fata curtii prin reprezentant conventional si solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este fondat.
Dupa cum se poate observa din cele aratate mai sus, singura critica formulata de apelantul parat priveste modul de solutionare al capatului accesoriu al cererii si obligarea sa la plata de daune cominatorii pentru neindeplinirea obligatiei de a solutiona notificarea, stabilita in sarcina sa ca urmare a admiterii primului capat al cererii reclamantei.
Potrivit art.5803 Cod Proc.Civ. (in forma in vigoare la data sesizarii instantei si la data solutionarii prezentului apel, modificata prin Legea nr. 459/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 994 din 13 decembrie 2006), prevede: "(1) Daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanta sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin incheiere irevocabila, data cu citarea partilor, sa plateasca, in favoarea statului, o amenda civila de la 20 lei la 50 lei, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu. (2) Daca in termen de 6 luni debitorul nu va executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, la cererea creditorului, instanta care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de intarziere in favoarea statului va fixa suma datorata statului cu acest titlu, prin incheierea irevocabila, data cu citarea partilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligatiei prevazute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; in acest din urma caz, dispozitiile art.574 sunt aplicabile in mod corespunzator. (3) Amenda civila va putea fi anulata, in tot sau in parte, ori redusa, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu sau, dupa caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestatie la executare. (4) Incheierile date in conditiile prezentului articol sunt executorii si se comunica din oficiu, prin grija grefierului de sedinta, organelor fiscale competente in vederea executarii silite, potrivit Codului de procedura fiscala. (5) Pentru neexecutarea obligatiilor prevazute in prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii."
Este dincolo de orice dubiu ca in privinta obligatiei dedusa judecatii de intimata-reclamanta prin primul capat al cererii sale ne aflam in prezenta unei obligatii ce nu poate fi adusa la indeplinire decat de debitor, (obligatie numita in doctrina intuitu personae, emiterea dispozitiei fiind data in competenta exclusiva a primariei ca entitate investita cu solutionarea notificarii, astfel ca reclamanta creditoare nu poate indeplini ea insasi obligatia, pe cheltuiala debitorului).
Prin urmare, legiuitorul a exclus in mod expres prin alineatul final al textului mai sus citat posibilitatea acordarii daunelor cominatorii, reglementand alte cai pentru constrangerea debitorului sa aduca la indeplinire aceste obligatii stabilite prin titlu executoriu.
Daunele cominatorii au reprezentat o creatie a practicii judiciare (ulterior recunoscuta in anumite materii si de texte legale), in scopul constrangerii debitorului sa aduca la indeplinire tocmai acest tip de obligatii, intuitu personae, pentru cazul in care dreptul pozitiv nu cuprinde mijloace expres reglementate.
Or, cata vreme la indemana creditorului exista mijlocul procedural mai sus amintit, al amenzii civile, completat si de posibilitatea acordarii de daune interese in conditiile amintite, nu se justifica aplicarea institutiei create jurisprudential, a daunelor cominatorii, care sunt in prezent excluse de la acordare de legea citata.
In ceea ce priveste Decizia nr.XX/12 decembrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii, decizie a carei incidenta a fost retinuta in mod gresit de tribunal, curtea noteaza ca efectul obligatoriu al acestei hotarari, prevazut de art.329 Cod Proc.Civ., a incetat la momentul modificarii art.5803 prin Legea nr. 459/2006 in sensul introducerii alin.5 mai sus citat, deoarece recursul in interesul legii are menirea de a da o interpretare unitara dispozitiilor legale aplicate de instante la momentul pronuntarii sale, iar modificarea ulterioara a legii (in cazul de fata in sensul contrar celor retinute de instanta suprema) lasa fara efecte pentru viitor decizia.
Pentru ansamblul acestor considerente si vazand ca alte critici nu se aduc sentintei apelate, in temeiul art.295 si art.296 Cod Proc.Civ., curtea va admite apelul, va schimba in parte sentinta in sensul ca va respinge capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata de daune cominatorii, ca inadmisibil si va pastra celelalte dispozitii ale sentintei.
2