Drepturi salariale

Prin sentinta civila nr. 4931 din 15.11.2012 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 2425/108/2012, s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de parata, si a fost respinsa actiunea in contencios administrativ exercitata de reclamant, avand ca obiect plata contravalorii sporului pentru munca suplimentara.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, reclamantul a fost angajat al paratului, fiind trecut in rezerva prin ordinul sefului inspectoratului parat, pentru caz de boala.
Din adresa emisa de catre parat, rezulta ca reclamantul a efectuat in perioada aprilie 2009-decembrie 2009, 92 de ore suplimentare, din care 24 de ore au fost compensate cu ore libere platite, in perioada ianuarie 2010-decembrie 2010 a efectuat 40 de ore suplimentare si a beneficiat de 168 de ore libere platite, iar in perioada ianuarie 2011-martie 2011, nu a efectuat ore suplimetare si nu a beneficiat de ore libere platite.
Asadar in perioada mentionata de reclamant, acesta a efectuat 132 ore suplimentare si a beneficiat de 192 ore libere platite, neexistand ore suplimentare neplatite sau necompensate cu ore libere platite.
Reclamantul nu s-a adresat anterior actiunii, paratei, pentru acordarea vreunui drept privind orele suplimentare.
Deliberand cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii calificata astfel de instanta cu acordul partilor, instanta a respins-o ca neintemeiata, reclamantul adresandu-se instantei pentru neacordarea drepturilor salariale care se acorda fara vreo cerere din partea angajatului, nefiind necesara indeplinirea conditiei prevazuta de art.7 din legea 554/2004 privind parcurgerea unei proceduri prealabile.
Analizand cauza de fata s-a constatat ca starea de fapt sustinuta de reclamant, privind efectuarea unui numar neprecizat de ore suplimentare de munca care nu au fost compensate cu timp liber corespunzator si nici remunerate, nu se confirma. Dimpotriva reclamantul a beneficiat de 60 de ore libere, fara ca salariul sa-i fi fost afectat.
Potrivit dispozitiilor legale, in vigoare in aceasta perioada, Legea 138/1999-art18, Legea 330/2009 art 16 anexa IV/2, si Legea 284/2010-art. 34 anexa VIII, permiteau acordarea unui spor de munca suplimentara reclamantului, care a indeplinit functia de conducator auto in aceasta perioada, dar numai in masura in care nu i se acorda timp liber corespunzator. Reclamantului i s-a acordat acest timp liber corespunzator, acordandu-i-se 192 ore libere pentru 132 ore lucrate suplimentar. Reclamantul nu a contestat starea de fapt evidentiata de parata prin inscrisurile comunicate instantei.