Nedepunerea planului de reorganizare in termenul de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv al creantelor debitoarei insolvente duce la decaderea debitoarei de a mai putea propune un astfel de plan, iar repunerea in termen nu poate opera.
Prin Sentinta comerciala nr. 1023/01.06.2011 pronuntata de judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad s-a deschis procedura generala a insolventei asupra debitoarei SC.A SRL, la cererea creditoarei D.R.V.
Prin Sentinta civila nr. 384/15 februarie 2012 a fost aprobata propunerea administratorului judiciar si s-a dispus intrarea in faliment a debitoarei; sentinta a fost comunicata debitoarei la 29.02.2012.
Prin cererea de recurs formulata la data de 07.03.2012, debitoarea a solicitat modificarea Sentintei civile nr. 384/15 februarie 2012 si respingerea propunerii administratorului judiciar de intrare in faliment.
In motivarea recursului s-a aratat de catre debitoare faptul ca si-a manifestat intentia de reorganizare, insa a fost in imposibilitatea formularii unui plan de reorganizare intrucat conturile societatii au fost blocate, pe de alta parte creanta DRV nu exista, astfel cum a constatat Parchetul de pe langa Judecatoria Arad prin rezolutia de scoatere de sub urmarire penala a administratorului HV data in dosarul nr. 4259/P/2007.
Prin intampinarea formulata, practicianul in insolventa a solicitat respingerea recursului, aratand ca nu au fost respectate dispozitiile art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea nr.85/2006, nefiind depus un plan de reorganizare in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante si ca, desi s-a contestat decizia de impunere ce atesta creanta creditorului declansator, actiunea debitoarei a fost respinsa irevocabil.
Curtea de Apel Timisoara, analizand recursul formulat, a retinut ca potrivit art. 94 alin. 5 rap. art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea nr.85/2006, in situatia in care debitorul nu propune un plan de reorganizare in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante, urmeaza a se constata decaderea acestuia din dreptul de a depune planul si a se dispune intrarea in faliment.
In speta, debitoarea nu a contestat depasirea termenului de 30 de zile, apreciind insa ca nu a intervenit decaderea intrucat au fost blocate conturile societatii, iar pe de alta parte s-au derulat o serie de proceduri penale, in urma carora s-a constatat ca nu exista creanta creditorului declansator al procedurii insolventei.
Se constata insa ca ambele situatii invocate de catre debitoare, chiar reale fiind, nu sunt de natura a inlatura decaderea debitoarei recurente din dreptul de a propune planul de reorganizare.
Sanctiunea decaderii consta in stingerea dreptului subiectiv neexercitat in termenul stabilit de lege, pe cand prescriptia extinctiva stinge dreptul material la actiune. Spre deosebire de termenele de prescriptie extinctiva, termenele de decadere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, intreruperi sau repunere in termen.
Chiar daca s-ar asimila situatiile afirmate de recurenta fortei majore, se observa ca forta majora este un caz de suspendare a cursului prescriptiei, neputand fi aplicabila in speta de fata.
Se retine totodata ca termenul prevazut de art. 94 alin. 5 din Legea nr.85/2006 este incompatibil cu institutia repunerii in termen. Ratiunea pentru care a fost instituit termenul de 30 de zile ca fiind un termen de decadere este aceea a dinamizarii procedurilor de insolventa, caracterizate prin celeritate.
Pentru aceste considerente, constatand ca Sentinta civila nr. 384/15 februarie 2012 este temeinica si legala, in temeiul art. 8 din Legea nr.85/2006 si art. 312 C.proc.civ. rap. art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.proc.civ. Curtea de Apel Timisoara a respins recursul, potrivit Deciziei sale nr. 1004/R/14.05.2012.