Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Legea nr.85/2006. anulare contract de vanzare-cumparare imobil. Neplata pretului societatii debitoare. Consecinte. Decizie nr. 210 din data de 08.02.2011
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Legea nr.85/2006. anulare contract de vanzare-cumparare imobil. Neplata pretului societatii debitoare. Consecinte.

- Legea nr.85/2006, art.79, art.80 alin.1, lit.b) si c), art.80 alin.2

Neinregistrarea in contabilitatea societatii debitoare a pretului imobilului vandut, constituie o modalitate de fraudare a creditorilor debitoarei care conduce la anularea contractului de vanzare-cumparare.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA NR.210 R din 08.02.2011 irevocabila)

Deliberand constata ca, prin sentinta comerciala nr.3597/0305.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.31581/3/2008 a fost respinsa cererea reclamantului T&A SPRL in contradictoriu cu paratii SC IGC SRL si L.D.
Pentru a pronunta astfel tribunalul prin judecatorul sindic a retinut in esenta ca, reclamantul nu a dovedit intentia de frauda a celor doua parti contractante din contractul a carui anulare s-a solicitat in temeiul art.79, 80 alin.1 lit.b) si c) si art.80 alin.2 din Legea nr.85/2006. S-a mai retinut ca neinregistrarea in contabilitate a pretului nu este o motivatie frauduloasa ci cel mult poate constitui motiv de sanctiune contraventionala fiscala si nu de anulare a contractului. Nici sustinerea ca pretul ar fi sub valoarea de piata nu subzista fiind contrazisa de expertiza efectuata. Tot astfel nici faptul ca vanzarea s-a facut cu sarcina nu e motiv de anulare a contractului caci sarcina urmareste imobilul in mainile oricui s-ar afla.
Impotriva sentintei precitate a formulat recurs reclamantul care a solicitat casarea sentintei si trimiterea dosarului spre rejudecare in vederea administrarii unei noi probe cu expertize pretuitoare iar in subsidiar modificarea in tot a acesteia in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
Dupa o scurta prezentare a situatiei de fapt recurentul arata ca imobilele vandute erau urmarite de creditorii societatii pentru a le executa silit si ca debitoarea cu 10 zile inainte de judecarea cererii de deschidere a procedurii insolventei a instrainat imobilele dar nu a inregistrat nici un ban in contabilitate, ceea ce creeaza cel putin o simpla prezumtie de frauda.
Altfel s-a probat ca pretul nu a fost platit prin expertiza si raspunsul paratei la interogatoriu.
In fine, in privinta inscrierii in fals trebuia sa vizeze constatarile personale ale notarului public si nu cu privire la plata pretului, redand prevederile art.49 si 65 din Legea nr.36/1995.
Altfel recurenta sustine ca este un tert fata de actul juridic contestat si nu i se aplica prevederile art.1179 Cod civil, redand prevederile art.1179 Cod civil si art.85 din Legea nr.85/2006.
Recurenta concluzioneaza in sensul admiterii recursului.
Ca probe s-au propus inscrisuri.
In drept se invoca dispozitiile art.304^1 Cod procedura civila, art.304 pct.5, 7, 9 Cod procedura civila.
Examinand in ansamblu motivele de recurs in raport de probele administrate in cauza Curtea retine ca recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
Probele releva faptul ca pretul incasat din vanzarea imobilelor de catre debitoare cu putin timp inainte de deschiderea procedurii insolventei nu a fost inregistrat in contabilitatea societatii debitoare.
De altfel din continutul incheierii de la 09.11.2009 rezulta ca parata SC IGC SRL prin administrator special S.Z. recunoaste ca a incasat personal pretul pe teren intrucat imprumutase firma cu bani (vezi fila 221 din dosar fond).
Ori pe langa faptul ca nu s-a probat afirmatia administratorului special privind incasarea pretului pentru ca ar fi imprumutat firma cu bani si daca ar fi probat acest fapt recuperarea datoriei ar fi trebuit sa urmeze calea legala folosita de orice creditor si nu insusirea sumei respective pur si simplu in conditiile in care firma inregistra datorii fata si de alti creditori care astfel au fost fraudati prin lipsirea de folosire a sumei respective in mod legal daca ar fi intrat in patrimoniul societatii debitoare.
Asadar modul in care s-a valorificat pretul terenurilor nu este legal fiind o modalitate de fraudare a creditorilor debitoarei.
Prin urmare nu era necesara administrarea altor probe pe acest aspect.
Altfel in cauza s-a administrat si proba cu expertiza tehnica judiciara prin care s-a stabilit valoarea de circulatie a terenului.
Imprejurarea ca reclamanta nu s-a inscris in fals impotriva contractului incheiat prin care s-a stipulat plata integrala a pretului este o motivare care excede obiectului cererii deduse judecati prin administratorul judiciar intrucat pe de o parte recurenta nu a fost parte in acel contract, iar inscrierea in fals impotriva contractului cu privire la plata integrala a pretului nu face parte din constatarile personale ale notarului public.
Cu aceste considerente de fapt si de drept Curtea in baza art.312 (1) Cod procedura civila cu referire la art.304^1 Cod procedura civila si art.304 pct.9 Cod procedura civila a admis recursul, a modificat in tot sentinta atacata in sensul ca pe fond a admis actiunea si in baza art.79 si 80 din Legea nr.85/2006 a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat cu incheierea nr.2578/13.11.2007 de BNP M.G. si a repus partile in situatia anterioara respectiv, a restituit bunul vandut in patrimoniul debitoarei.

Sursa: Portal.just.ro