Anulare proces-verbal de contraventie Decizie nr. 245 din data de 16.03.2010
pronunțată de Tribunalul Arad

Prin decizia civila nr. 245 din 16 martie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 5730/55/2009, s-a admis recursul declarat de intimat impotriva Sentintei civile nr.11567 din 09.12.2009, pronuntata de Judecatoria Arad, in dosarul nr.5730/55/2009, a fost modificata aceasta hotarare in tot, in sensul ca s-a respins plangerea formulata de petent impotriva procesului verbal de contraventie incheiat de intimat.
S-a subliniat ca intimatul petent a fost sanctionat contraventional in temeiul art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, in conformitate cu care constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savarsit, efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege.
In acest context, dar si in acord cu cele evidentiate de catre intimatul recurent in motivele sale de recurs, prima instanta a ignorat ca prin enumerarea faptelor de comert cuprinsa la art. 3 din Codul comercial, legiuitorul a avut in vedere nu numai manifestari de vointa contractuale sau unilaterale, ci a luat in considerare fenomenul economic in toata complexitatea sa in momentul anterior aceluia in care el intra in sfera de actiune a dreptului, iar utilizarea sintagmei "fapte de comert" exprima vointa legiuitorului de a supune regulilor dreptului comercial nu numai obligatiile izvorate din acte juridice, ci si pe acelea nascute din fapte juridice licite sau ilicite, savarsite in cadrul activitatii comerciale.
Pe aceeasi linie de idei, pentru a fi considerata comerciala, iar nu civila, si pentru a fi supusa dreptului comercial este suficient ca cumpararea sa fie facuta in scop de vanzare, in sensul in care rezida din prevederile art. 3 pct. 1 din Codul comercial, iar aprecierile judecatorului primei instante referitoare la aceea ca chiar agentul de politie a mentionat ca petentul a fost oprit in trafic, fiindu-i controlat autoturismul, si nu in timp ce efectua acte sau fapte de comert, nu prezinta relevanta in sensul retinut prin sentinta, cata vreme faptele de comert obiective au fiinta in temeiul legii, prin calificarea lor ca atare de catre legiuitor independent de vointa autorului faptei, independent de cauza lor si indiferent daca persoana care le executa are sau nu dreptul sa indeplineasca asemenea acte.
In concret, asa cum s-a subliniat corect si in recurs, cantitatea de cafea transportata de catre petent a fost una considerabila, cu mult peste consumul obisnuit de cafea pentru uzul personal al persoanei si chiar al cunoscutilor acesteia, putandu-se prezuma cu suficienta putere doveditoare ca respectiva cantitate de cafea a fost achizitionata cu intentia de revanzare.
Potrivit art. 1203 Cod civil, prezumtiile care nu sunt stabilite de lege, sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului, care poate sa se pronunte in temeiul acestora atunci cand au greutatea si puterea de a naste probabilitatea, fiind in afara de orice indoiala ca in procesul civil roman au aceeasi valoare probanta ca si celelalte mijloace de proba prevazute de legea de procedura, fiind permise judecatorului atunci cand, precum in speta de fata, este permisa de principiu si dovada prin martori.
In acest context, mai trebuie subliniat ca art. 6 alin. 2 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale cere statelor semnatare ale acesteia numai ca in utilizarea lor sa fie luata in calcul gravitatea mizei si sa fie pastrate drepturile la aparare (cauza "Salabiaku contra Frantei" si cauza "Telfner contra Austriei"), in cauza fiind vadit ca drepturile petentului au fost respectate, acestuia asigurandu-i-se dreptul la un proces echitabil.
Pe de alta parte, corect s-a subliniat de catre intimatul recurent ca marfa ar fi trebuit insotita de documente - avize de insotire a marfii, stabilit fiind caracterul comercial al faptei petentului fata de intentia de revanzare ce poate fi si prezumata, conform cu cele evidentiate mai sus, si in orice caz, contrar a ceea ce s-a retinut in considerentele sentintei, inscrisurile pretins justificative depuse la dosarul primei instante de catre petent, in sustinerea motivelor plangerii contraventionale, nu sunt de natura sa satisfaca exigentele mentionate.
Nu in ultimul rand, cum judicios s-a evidentiat in recurs, textul legii in baza caruia s-a facut incadrarea faptei contraventionale nu distinge asupra unor acte anume ce trebuie detinute, ci face trimitere generica la actele necesare conform legii, concluzionandu-se corect ca intimatul petent trebuia sa detina aceste acte tocmai pentru a putea desfasura o activitate de natura comerciala, pentru a putea fi o persoana fizica autorizata in sensul Legii nr. 300/2004.
In concluzie, judecatorul primei instante ar fi trebuit sa retina ca, desi petentul nu poate face dovada calitatii sale de comerciant, ori de persoana fizica autorizata, lipsindu-i calitatea de a efectua acte si fapte de comert de natura celor savarsite de catre acesta, totusi acesta, in puterea legii, a savarsit un fapt de comert obiectiv pentru care sanctiunea contraventionala aplicata este legala tocmai pentru ca acesta nu detine sub aspect formal documente care sa il indreptateasca in acest sens si care ar fi trebuit sa existe anterior controlului efectuat de catre agentul constatator si pe care legea la care s-a facut referire mai sus le solicita imperativ.