Litigiu de munca. Drepturi banesti.

Prin sentinta civila nr. 1629 din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Arad, s-a admis actiunea civila formulata de reclamanta, s-a anulat dispozitiile emise de parata, s-a dispus reintegrarea reclamantei in postul detinut si s-a obligat parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, cu incepere de la data incetarii raportului de munca pana la zi.
In motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat anularea dispozitiilor emise de parata, cu consecinta repunerii sale in situatia anterioara, respectiv reincadrarea sa in munca si plata catre ea a drepturilor salariale ce i se cuvin, cu cheltuieli de judecata.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, art. 68 - 71 din Legea nr. 53/2003 republicata reglementeaza cerintele concedierii colective legate de informarea, consultarea salariatilor si procedura concedierilor colective, iar art. 73 prevede dreptul de preaviz, care nu poate fi mai mic de 15 zile in cazul concedierilor ce nu au legatura cu conduita salariatului.
Insa, fata de aceste prevederi legale, instanta are in vedere si dispozitiile art. 74 din Codul muncii care reglementeaza forma deciziei de concediere.
De asemenea, art. 59 lit. a din acelasi cod interzice concedierea salariatilor "pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala".
Instanta a mai retinut incidenta in cauza a art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 si a art. 69 al Acordului - Contract colectiv de munca incheiat la nivel de Directie Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului inregistrat sub nr. 7904/21.03.2007 si la Directia de munca, solidaritate sociala si familie Arad sub nr. 2413/19.04.2007.
Parata a prezentat in notificarea nr. 14125/31.03.2009 destinata A.J.O.F.M. criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere prevazute de Codul muncii, Legea nr. 188/1999, contractul colectiv de munca si cele propuse de personalul D.G.A.S.P.C., cu precizarea ca etapele concedierii colective se realizeaza in conformitate cu prevederile Codului muncii, ale OG nr. 98/1999 si Legii nr. 188/1999.
Din prevederile art. 74 alin. 1 lit. c si d coroborate cu art. 76 din Codul muncii rezulta faptul ca dispozitia de incetare a raportului de munca, in cazul concedierilor colective, trebuie sa cuprinda si urmatoarele elemente: criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. 2 lit. d din acelasi cod (conditia prevazuta de art. 74 alin. 1 lit. c din Codul muncii); "lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64" (element obligatoriu impus de art. 74 alin. 1 lit. c din Codul muncii), pe langa cele prevazute de art. 74 lit. a si b, si anume motivele care determina concedierea si durata preavizului.
Parata nu a facut dovada indeplinirii acestei ultime cerinte astfel ca au fost incalcate dispozitiile art. 74 lit. d din Codul muncii, nefiind, de asemenea respectate nici prevederile art. 74 lit. c din Codul muncii.
Dispozitia nr. 534/B/12.05.2009 a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Arad cuprinde masura luata, motivele de fapt si de drept ale acesteia, perioada preavizului, dar nu si criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, desi din actele depuse de parata rezulta faptul ca a fost vorba despre o concediere colectiva.
Asadar, dispozitia de concediere trebuie sa cuprinda, sub sanctiunii nulitatii absolute, criteriile concrete care au stat la baza incetarii raportului de munca al reclamantei spre deosebire de celalalt personal contractual si mai ales de cei care ocupau acelasi post ca si ea (bucatari).
Ca urmare a nerespectarii acestei conditii legale, drepturile reclamantei, in calitate de personal contractual, astfel cum sunt prevazute de lege si protejate de Codul muncii in cazul incetarii raportului de munca sunt vatamate, caci astfel reclamanta nu poate sa cunoasca modul in care a fost determinata eliberarea sa din functie si nu isi poate formula apararea in cadrul contestatiei impotriva actului administrativ de mai sus.
O astfel de vatamare nu poate fi inlaturata prin actele depuse la dosar de catre parata referitor la criteriile legale, respectiv cele prevazute de contractul colectiv de munca si cele propuse de personalul DGASPC Arad de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, deoarece, pe de parte, aceste criterii au un caracter general, nereferindu-se in mod special la situatia particulara a reclamantei, iar, pe de alta parte, actele ce le cuprind nu sunt destinate reclamantei.
In acest sens sunt si prevederile art. 77 din Codul muncii, care nu permit angajatorului, ca in cazul unui conflict de munca, sa invoce in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.