Lipsa notificarii cesiunii de creanta catre debitorul cedat. Inscrierea in Arhiva electronica de Garantii Reale Mobiliare.Efecte Decizie nr. 101 din data de 27.01.2010
pronunțată de Tribunalul Prahova

Prin decizia civila nr.101/27.01.2010 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul declarat de recurenta-creditoare SC IFN N.C.F. SA, impotriva incheierii din data de 26.11.2009, pronuntata de Judecatoria Campina, in contradictoriu cu intimatul-debitor C.S.A, pe care a modificat-o in tot in sensul admiterii cererii formulate de creditoare, prin BEJ ROSU CRISTIAN CORNEL.
Astfel, s-a dispus incuviintarea executarii silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. 1310920010006/03.11.2005, intervenit intre SC C.I. SRL si debitorul C.S.A, pentru recuperarea debitului de 22.641,3 lei, dar si a dobanzilor si a cheltuielilor de executare aferente pana la achitarea integrala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de recurs a retinut ca, potrivit art. 3741 Cod procedura civila, introdus prin pct. 16 al <LLNK 12006 459 10 202 0 45>art. I din Legea nr. 459 din 6 decembrie 2006, inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie.
Practic, contractul nr. 1310920010006/03.11.2005, invocat de catre recurenta, are natura juridica a unui contract de credit de consum incheiat cu o institutie nebancara in virtutea dispozitiilor Legii nr. 289/2004 republicata privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice, act normativ care, potrivit art.20 se completeaza cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin <LLNK 12007 227 10 201 0 18>Legea nr. 227/2007.
Conform art.120 din OUG nr. 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii.
Din coroborarea textelor legale enuntate mai sus rezulta ca, in mod indubitabil, in cauza sunt aplicabile prevederile art. 3741 Cod procedura civila, contractul intervenit intre intimatul-debitor si SC C.I.SRL fiind susceptibil de executare silita fara a fi obligatorie si nici macar necesara parcurgerea prealabila a procedurii de investire cu formula executorie a respectivului act juridic.
Se impune precizarea ca recurenta isi justifica legitimarea procesuala activa in baza unor acte juridice succesive, astfel: contractul de cesiune de creanta nr.2682/10.06.2004 incheiat intre SC C.I.SRL si KSI K.E. Romania SA(filele 11-15 dosar fond), contractul de novatie din data de 22.01.2007 dintre C. IFN SA( succesoarea SC C.I.SRL ), EOS KSI Romania SRL si SC IFN N.C. L.F. SA (filele 17-18 dosar fond), protocolul nr.13 din 26.07.2007(fila 16 din acelasi dosar).
Cesiunea de creanta realizata de catre imprumutator a fost inregistrata in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, potrivit dovezilor atasate la dosar, fiind transmisa calitatea de creditoare a persoanei imprumutate.
Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanta se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor. Consimtamantul debitorului cedat nu se cere deoarece nu este parte in contractul de cesiune.
Cu toate ca cesiunea de creanta isi produce efectele intre cedent si cesionar, din momentul incheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fata de terti, trebuie indeplinite anumite formalitati de publicitate. Publicitatea cesiunii poate fi facuta in doua feluri: prin notificarea cesiunii catre debitor sau prin acceptarea cesiunii de catre debitor.
Prin notificarea catre debitor a cesiunii se aduce la cunostinta debitorului persoana noului creditor si clauzele esentiale ale contractului de cesiune.
Cel de-al doilea mijloc de realizare a publicitatii cesiunii consta in acceptarea ei de catre debitor printr-un inscris autentic. Acceptarea printr-un act sub semnatura privata face opozabila cesiunea creantei numai fata de debitorul cedat, nefiind opozabila celorlalti terti.
Intre parti, cesiunea de creanta are ca efect transferul dreptului de creanta din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului. Creanta se transmite asa cum a existat in patrimoniul cedentului, pastrandu-si natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garantiile ei.
Fata de terti, cesiunea de creanta produce efecte in sensul ca le este opozabila numai din momentul indeplinirii cerintelor de publicitate care constau in notificarea facuta debitorului sau acceptarea cesiunii de catre debitor prin inscris autentic.
Practic, intrucat este considerat a fi un tert fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract pana in momentul indeplinirii formalitatilor prevazute de art. 1393 C.civ., chiar daca se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea fata de debitorul cedat incepe sa-si produca efecte din momentul in care cesiunea ii devine opozabila, si anume de la data notificarii facuta prin executorul judecatoresc sau de la data acceptarii facute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnatura privata. Astfel, debitorul cedat poate plati in mod valabil cedentului, conform art. 1395 C.civ. Daca cedentul face cesiunea, debitorul cedat se poate apara impotriva cesionarului invocand dovezile de plata obtinute de la cedent, cu conditia ca acestea sa aiba o data anterioara notificarii sau acceptarii. Asadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde deci de data la care s-a facut cesiune, intrucat chiar in cazul in care debitorul cedat a platit cedentului dupa ce s-a facut cesiunea, el va fi liberat de obligatie daca plata a fost facuta inainte de notificare ori de acceptare. Desi cesiunea de creanta intervine fara a se cere consimtamantul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta isi pastreaza dreptul de a opune cesionarului toate exceptiile pe care le putea opune si cedentului: nulitatile, rezilierea, prescriptia, autoritatea de lucru judecat, etc.
Inainte de notificarea sau acceptarea cesiunii, debitorul cedat va putea opune cesionarului si compensatia pe care o putea opune cedentului. De asemenea, in situatia in care cedentul l-a iertat de datorie inainte de indeplinirea formalitatilor prevazute de art. 1393 C.civ., acest act va fi valabil chiar si atunci cand s-a incheiat cu titlu gratuit. Din momentul in care au fost indeplinite formalitatile notificarii sau acceptarii, debitorul cedat devine debitorul cesionarului si, prin urmare, nu mai poate plati valabil cedentului. In situatia in care cesiunea devine opozabila debitorului prin acceptare, indiferent de forma, compensatia care a operat deja fata de cedent, potrivit art. 1149 C.civ, nu mai poate fi invocata impotriva cesionarului. In literatura juridica s-a aratat ca legea presupune ca prin acceptarea cesiunii s-a renuntat implicit la invocarea beneficiului compensatiei legale si astfel, debitorul intelege sa faca plata catre cesionar.
Toate precizarile de mai sus conduc la concluzia ca, in realitate, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar, in ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiectilor de drept carora li se poate realiza plata in mod valabil, dar si a celorlalte modalitati de stingere a creantei cedate in raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
Practic, in cazul in care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial.
In alta ordine de idei, asa cum a precizat si recurenta, din interpretarea sistematica si literala a prevederilor art.1, art.2 lit.a si art.29 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, cesiunile drepturilor de creanta indeplinesc conditia de publicitate din momentul inscrierii avizului de garantie in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, in cauza, fiind realizata aceasta formalitate, potrivit precizarilor de mai sus.
De asemenea, in mod corect, recurenta a invocat caracterul necontencios al procedurii de incuviintare a executarii silite, in cadrul careia nu se poate analiza cererea creditoarei decat in mod formal, fara a fi admisibila analiza, din oficiu, a incidentei unor norme juridice de interes privat, doar debitorul avand o astfel de indrituire, de regula pe calea contestatiei la executare.