Conflict negativ de competenta. Declinarea competentei intre doua sectii ale aceleiasi instante.
Cod Proc.Civ., art.20,
Legea nr. 304/2004, art.2 alin.2; art.36 alin.1 si 3;
Astfel cum reiese in mod neechivoc din continutul art.20 Cod Proc.Civ., legiuitorul a stabilit ca declansarea procedurii speciale a conflictului negativ de competenta este posibila in situatia de exceptie in care doua (sau mai multe) instante se declara necompetente.
Sectiile cu specializari diferite care functioneaza in cadrul aceleasi instante nu pot fi asimilate categoriei "instantelor" la care se refera dispozitiile art. 20 C.pr.civ. in conditiile in care - prin art. 2 alin. 2 coroborat cu art. 36 alin. 1 si 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara - legiuitorul a determinat structurile care se includ in aceasta categorie statuand in sensul ca "justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti: Inalta Curte de Casatie si Justitie, curti de apel, tribunale, tribunale specializate, instante militare, judecatorii" respectiv ca "tribunalele sunt instante cu personalitate juridica organizate la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti ...; in cadrul tribunalelor functioneaza sectii, sau dupa caz complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze pentru minori si familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale, precum si, in raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale sau pentru alte materii."(Sentinta Civila nr. 14F din data de 2 septembrie 2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
La data de 04.08.2010, s-a inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala sesizarea privind solutionarea conflictului negativ de competenta ivit intre Sectiile a IV-a civila si a IX-a de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Bucuresti in judecarea litigiului avand ca obiect cererea formulata de Prefectul Municipiului Bucuresti privind anularea Dispozitiei nr. 11317/26.03.2009 emisa de Primarul municipiului Bucuresti in conditiile Legii 10/2001.
Prin cererea introductiva de instanta, reclamantul Prefectul Municipiului Bucuresti a aratat in esenta ca, prin actul administrativ a carui nulitate se solicita, a fost solutionata notificarea nr. 3199/2001 formulata de numitul D. D. (pentru imobilul compus din teren si constructie, situat in Bucuresti, sos. A. nr... ), acordandu-se acestuia din urma beneficiul Legii nr. 10/2001 cu incalcarea prevederilor art. 1 si art.23 din Legea nr.10/2001. Aceasta situatia a fost constatata in urma verificarilor realizate asupra documentatiei inaintate de Primaria Municipiului Bucuresti.
Analizand sesizarea astfel formulata, Curtea retine urmatoarele:
Actiunea avand obiectul sus aratat a fost depusa si inregistrata la sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 471/10.02.2010 pronuntata in acest dosar a fost admisa exceptia necompetentei functionale, dispunandu-se declinarea competentei de judecare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia civila.
Pricina a fost inregistrata la Sectia a IV-a civila a Tribunalului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 487/07.04.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila admis exceptia necompetentei functionale si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti - sectia de contencios administrativ si fiscal.
Raportat la masurile astfel dispuse la judecata in prima instanta a litigiului, Curtea constata ca fiecare dintre cele doua "declinari de competenta" s-a realizat de la Tribunalul Bucuresti catre Tribunalul Bucuresti, intre sectiile administrativ organizate a functiona in cadrul acestei instante.
Or, potrivit art. 20 pct. 2 C.pr.civ. "exista conflict de competenta cand doua sau mai multe instante, prin hotarari irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina".
Astfel cum reiese in mod neechivoc din continutul normei enuntate, legiuitorul a stabilit ca declansarea procedurii speciale a conflictului negativ de competenta este posibila in situatia de exceptie in care doua (sau mai multe) instante se declara necompetente.
Sectiile cu specializari diferite care functioneaza in cadrul aceleasi instante nu pot fi asimilate categoriei "instantelor" la care se refera dispozitiile art. 20 C.pr.civ. in conditiile in care - prin art. 2 alin. 2 coroborat cu art. 36 alin. 1 si 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara - legiuitorul a determinat structurile care se includ in aceasta categorie statuand in sensul ca "justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti: Inalta Curte de Casatie si Justitie, curti de apel, tribunale, tribunale specializate, instante militare, judecatorii" respectiv ca "tribunalele sunt instante cu personalitate juridica organizate la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti ...; in cadrul tribunalelor functioneaza sectii, sau dupa caz complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze pentru minori si familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale, precum si, in raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale sau pentru alte materii."
In aceste conditii, observand si prevederile art.22 C.pr.civ. - care stabilesc instanta competenta a solutiona conflictul (de competenta) in raport de nivelul si de localizarea geografica a instantelor si altor organe cu activitate administrativ jurisdictionala expres avute in vedere de legiuitor ca avand vocatia de a genera un conflict de competenta in sensul Titlului IV din C.pr.civ - Curtea apreciaza ca, in speta, nu sunt intrunite conditiile legal cerute pentru declansarea conflictului negativ de competenta si pronuntarea - de catre Curtea de Apel Bucuresti - a unui regulator de competenta prin care sa stabileasca daca revine sectiei civile sau de contencios administrativ (ambele) din cadrul Tribunalului Bucuresti competenta de a solutiona litigiul pendinte.
Se cuvine a fi mentionat ca, in raport de caracterul imperativ al normelor juridice enuntate si de consecintele anterior retinute in raport de acestea, este lipsita de relevanta imprejurarea ca cele doua sectii ale Tribunalului Bucuresti au apelat la institutia "declinarii de competenta" spre a se desesiza de solutionarea pricinii, un asemenea artificiu procedural nefiind suficient pentru inlaturarea de la aplicare a rigorilor ce rezida din mentionatele norme.
Fata de considerentele expuse si de dispozitiile legale mentionate, Curtea va respinge ca inadmisibila sesizarea privind stabilirea competentei de solutionare a cauzei in favoarea uneia dintre sectiile (civila sau de contencios administrativ) din cadrul Tribunalului Bucuresti.
Vazand si dispozitiile art. 22 alin. 5 C.pr.civ.