Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Contestatie formulata impotriva respingerii cererii de inscriere a actualizarii declaratiei de creanta. Tardivitatea formularii contestatiei creditorului intemeiata pe dispozitiile art. 73 din lege.
- Legea nr.85/2006, art. 73
Prin recursul formulat recurenta DVBL SECTOR 2 critica neinscrierea in tabelul obligatiilor debitoarei a declaratiei sale de creanta precizata la data de 12.02.2009 si inregistrata la instanta la data de 17.02.2009.
Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, iar masura neinscrierii in tabelul obligatiilor debitoarei a creantei de 6107 lei dispusa de administratorul judiciar este legala. Mijloacele de transport au figurat inregistrate in evidentele fiscale inca din anii 2006 - 2007, incat creanta s-a nascut anterior deschiderii procedurii insolventei.
Pe de alta parte, actualizarea declaratiei de creanta contravine dispozitiilor art.41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, modificata, care instituie interdictia adaugarii de sume accesorii creantelor nascute anterior dechiderii procedurii, precum si art.109 din aceeasi lege, intrucat debitorul nu si-a continuat activitatea.
Cu privire la recursul declarat de recurenta SC CVD SRL Curtea retine ca, in mod corect, tribunalul a admis exceptia tardivitatii contestatiei formulata de aceasta creditoare impotriva creantei BRD GSG SA inscrisa in tabelul definitiv, judecatorul sindic facand o corecta aplicare a dispozitiilor Legii nr.85/2006, intrucat prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008 s-a stabilit termenul de 18.06.2008 pentru definitivarea tabelului de creante, iar contestatia a fost formulata la data de 17.04.2009.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.15R/12.01.2010)
Prin sentinta comerciala nr.3827/03.07.2009 Tribunalul B - Sectia a VII-a Comerciala a respins ca tardiv formulata contestatia creditoarei SC CVD SRL si ca neintemeiata contestatia creditoarei DVBL Sector 2 B in contradictoriu cu debitoarea SC II SRL.
Cu privire la admiterea exceptiei tardivitatii contestatiei formulate la data de 17.04.2009 de creditoarea SC CVD SRL impotriva creantei BRD GSG SA, inscrisa in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei (exceptie invocata de BRD GSG SA), tribunalul a retinut dispozitiile art.73 din Legea insolventei, precum si ca termenul stabilit prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008 pentru definitivarea tabelului de creante a fost 18.06.2008, apreciind ca neintemeiate sustinerile conform carora administratorul judiciar nu a procedat legal la notificarea creditoarei, ori cea potrivit careia termenul de depunere a eventualelor contestatii curge de la data inscrierii creditorilor la masa credala.
Tribunalul a mai aratat ca dispozitiile art.7 alin.3 teza a Il-a au fost respectate, fiind asigurata conditia publicitatii, ca debitoarea nu a depus la dosar o lista a creditorilor, administratorul judiciar trimitand o notificare in conditiile art.61 alin.3 din lege, rap. la art.7 din lege, prin publicarea intr-un ziar de larga circulatie si in BPI, privind deschiderea procedurii generale impotriva debitoarei si ridicarea dreptului de administrare, procedura notificarii acestei creditoare fiind considerata indeplinita prin publicarea in BPI, aceeasi fiind situatia si altor prezumtivi creditori care nu au putut fi identificati si fata de care procedura notificarii deschiderii procedurii este considerata indeplinita prin publicarea in BPI, ca potrivit art.7 alin.7 creditorii care au inregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati ca au in cunostinta termenele prevazute la art.62 ori la art.107, 108 sau 109, dupa caz, si nu vor mai fi citati.
S-a mai retinut de catre tribunal ca SC CVD SRL a formulat declaratie de creanta inca de la data de 6.02.2009, aratand ca detine o creanta certa, lichida si exigibila de 8338130 lei, fiind prezumata ca avea cunostinta de termenul limita de depunere a creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si in consecinta a contestatiilor aferente, ca nu se poate primi sustinerea potrivit careia creditoarea nu ar fi avut cunostinta de procedura deschisa impotriva debitoarei anterior datei de 6.03.2009, iar faptul ca ulterior deschiderii procedurii insolventei, persoanele notificate vor fi citate si li se vor comunica actele de procedura prin intermediul BPI nu poate fi privit ca aducand atingere dreptului la aparare, intrucat potrivit art.126 alin.(2) din Constitutie, legiuitorul se bucura de atributul exclusiv de a stabili normele de procedura, putand sa instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun in vederea unor situatii specifice, prevederile art.7 alin.(1) din Legea nr.85/2006 gasindu-si justificarea in specificul procedurii insolventei, care presupune un numar foarte mare de parti si o mare diversitate de acte procedurale de natura sa ingreuneze mult desfasurarea procedurii, aparand si ca o masura speciala prin care se asigura solutionarea cu celeritate a cauzelor. Tot astfel, legiuitorul a prevazut expres anumite termene limita in cadrul carora creditorii ori partile interesate pot sa-si exercite dreptul de a formula contestatii.
S-a mai aratat si ca beneficiind de asistenta juridica calificata, creditoarea si-a intemeiat contestatia pe art.73 din lege, care stabileste un termen limita imperativ aplicabil atat creditorilor, cat si pentru orice alta "persoana interesata" (nu exclusiv participanti la procedura), ca termenul pentru inregistrarea contestatiilor conform art.73 expira cu 10 zile inainte de data stabilita prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, fiind nerelevant momentul luarii la cunostinta si ca nu a fost formulata si probata in cauza o cerere de repunere in termen in acord cu dispozitiile art.103 alin.l Cod pr.civ.
In ceea ce priveste contestatia formulata de creditoarea DVBL Sector 2 instanta a retinut ca prin adresa nr.14847/12.02.2009, aceasta a solicitat inscrierea in tabelul obligatiilor debitoarei si a creantei de 6107 lei reprezentand impozit asupra mijloacelor de transport (6102 lei si 5 lei cheltuieli de executare), ca din fisa matricola rezulta ca mijloacele de transport au figurat inregistrate inca din anii 2006 - 2007, prin urmare creanta s-a nascut anterior deschiderii procedurii insolventei, creditoarea nefiind titularul unei creante ce a luat nastere ulterior deschiderii procedurii pentru a fi aplicabile dispozitiile art.41 alin.4, ca declaratia de creanta este nu numai tardiva prin raportare la data publicarii notificarii in Buletinul procedurilor de insolventa, dar si a termenului de formulare a declaratiilor de creanta - 25.05.2008 stabilit prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008, fiind formulata si cu nerespectarea dispozitiilor art.41 privind adaugarea accesoriilor la creantele nascute anterior deschiderii procedurii si a dispozitiilor art.109, intrucat debitoarea nu si-a continuat activitatea.
S-a mai aratat ca nu se pot eluda dispozitiile art.41 din legea insolventei, prin formularea pe parcursul procedurii de precizari la declaratiile de creanta prin care sa se tinda la adaugarea de accesorii, ori reactualizarea creantelor nascute anterior deschiderii procedurii, un argument fiind faptul ca la data de 5.05.2008, in termen legal a fost formulata declaratie de creanta pentru impozitul asupra mijloacelor de transport pentru suma de 626 lei, ce a fost verificata de administratorul judiciar si inscrisa in tabelul definitiv, insa ulterior, la data de 12.02.2009, dupa aproape un an de la deschiderea procedurii se incearca prin formularea unei noi declaratii de creanta a fi eludata dispozitia ce instituie interdictia adaugarii de sume accesorii.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs creditoarele DVBL SECTOR 2 si SC CVD SRL.
In motivarea recursului sau, recurenta DVBL Sector 2 a aratat ca la 05.05.2008 a depus declaratie de creanta, solicitand inscrierea la masa credala cu suma de 626 RON, reprezentand impozit asupra mijloacelor de transport, conform procesului-verbal de constatare din 21.04.2008, ca potrivit art.41 alin.4 din Legea nr.85/2006 majorarile de intarziere au fost calculate pana la data deschiderii procedurii insolventei - 28.03.2008, ca la 17.02.2009 s-au depus actualizari ale debitului in sensul inregistrarii precizarilor la declaratia de creanta, aratand ca la 10.02.2009 societatea figura cu un debit de 6.107 RON (impozit asupra mijloacelor de transport - 6.102 RON si 5 RON cheltuieli de executare), ca in cursul procedurii a fost notificata de administratorul judiciar care i-a adus la cunostinta ca precizarile la declaratia de creanta sunt netemeinice, intrucat masinile au fost instrainate anterior deschiderii procedurii.
Recurenta a mai sustinut ca a fost respectat termenul stabilit prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008, declaratia de creanta fiind depusa la 05.05.2008, iar faptul ca ulterior deschiderii procedurii creanta a fost actualizata pentru 2009, nu poate fi asimilata cu depunerea unei noi declaratii in afara termenelor stabilite de judecatorul sindic, ca fata de art.261 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal era firesc ca in 2008 debitul sa fie intr-un anumit cuantum, iar in anul 2009 sa fie majorat prin adaugarea debitului curent anului 2009, suma de 626 RON fiind cuprinsa in suma de 6.107 RON precizata la data de 17.02.2009, creanta nascandu-se anterior deschiderii procedurii, ca au fost respectate dispozitiile imperative ale legii, insusi legiuitorul prevazand ca dupa data deschiderii procedurii vor putea curge creantele curente conform art.41 alin.4 din Legea nr.85/2006, ca in acelasi spirit sunt si dispozitiile art.122/l din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, art.1, pct.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicat si ale Legii nr.277/2009. Prin urmare, debitul pentru anul curent se adauga in continuare pentru anul fiscal de referinta pana la inchiderea procedurii, iar in privinta majorarilor de intarziere, precizarile la declaratia de creanta au fost intocmite in baza Procesului verbal de constatare incheiat la 10.02.2009, unde se mentioneaza ca majorarile de intarziere sunt calculate pana la 28.03.2008.
S-a mai aratat ca atat Legea nr.85/2006 cat si OG nr.92/2003 reglementeaza starea majorarilor de intarziere, fara a se putea deduce din aceasta ca debitul curent nu ar trebui perceput, iar potrivit principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", ca administratorul judiciar trebuia sa faca dovada ca masinile ce apar in evidentele fiscale ar fi fost instrainate anterior deschiderii procedurii, insa acesta s-a rezumat la sustinerea ca au fost inregistrate cereri in anulare pentru autoturisme, fara sa probeze ca au iesit din patrimoniul debitoarei si nici in notificare nu se face referire la acestea, desi avea obligatia sa puna la dispozitia organului fiscal toate documentele pentru stabilirea starii de fapt fiscale a debitoarei.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, admiterea contestatiei si incrierea creantei sale in tabelul definitiv al creantelor impotriva averii debitoarei cu suma de 6.107 RON.
In motivarea recursului sau, recurenta SC CVD SRL a aratat ca judecatorul sindic a dat o interpretare gresita art.7 alin.3 teza finala si art.73 alin.2 din Legea insolventei, ca termenul din 6.06.2009, cand s-a dispus inscrierea creantei sale in tabelul preliminar a precedat celui la care a formulat contestatie, respectiv 3.07.2009, ca nu a avut calitatea de creditoare indreptatita sa participe la procedura pana la inscrierea creantei in tabelul preliminar si ca de vreme ce a fost considerata ca fiind formulata in termen cererea de creanta (dupa data stabilita in sentinta de deschidere), contestatia nu putea fi formulata decat tot in termen.
Recurenta a mai aratat ca nu a fost notificata, ca nu a avut cunostinta despre dosarul nr.4888/3/2008, iar despre cererile de anulare a unor vanzari facute de debitoare a aflat abia in iulie 2009, ca in lipsa punctului initial de curgere a termenului, inscrierea trebuie considerata in termen, de aceasta legandu-se si respectarea termenului de contestare, ca nu se poate prezuma cunoasterea tuturor termenelor stabilite in procedura pe considerentul ca a fost inregistrata cererea de admitere a creantei, intrucat ar insemna ca in caz depasire justificata a datei stabilite in sentinta de deschidere a procedurii, ca in speta, sa fie tardiva orice contestatie care nu este depusa odata cu cererea de creanta, insa nefiind recunoscuta calitatea de creditor nu se poate formula contestatie.
S-a mai sustinut ca potrivit art.7 alin.3 termenul curge de la publicarea in BPI doar pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista trimisa de debitor si nu se refera la orice creditor nenotificat sau care este lipsa in lista, textul referindu-se la imposibilitatea fortuita de identificare a creditorilor si nu datorata relei credinte a debitoarei, aceasta insemnand ca orice creditor nenotificat si nementionat in lista creditorului este de buna credinta, deci in termen sa se inscrie la masa credala pana la definitivarea tabelului, aceasta fiind si situatia sa.
Recurenta a mai invocat ca fiind admisa ca si creditoare trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca ceilalti creditori, ca au fost admise creante la fiecare termen, ca odata ce o creanta a fost admisa este dreptul creditoarei sa conteste cu 10 zile inainte tabelul nedefinitiv, ca intrucat toate contestatiile se rezolva la acelasi termen, depunerea contestatiei nu provoaca intarzierea procedurii, ca potrivit art.73 alin. 2 din Legea insolventei orice contestatie este tardiva daca nu este depusa cu 10 zile inainte de data definitivarii tabelului, insa legea permite ca la fiecare termen sa se depuna declaratii de creanta, operand prorogari succesive ale termenelor stabilite prin sentinta initiala, astfel ca raportarea celor 10 zile nu trebuie facuta la termenul stabilit initial, ci la cea prorogata pentru definitivare, ca art.73 trebuie privit prin prisma celorlalte dispozitii legale privind desfasurarea procedurii de insolventa, in special al art.62, care desi fixeaza termene limita pentru inscrierea creantelor, le conditioneaza de aducerea la cunostinta creditorilor prin notificare, ca data stabilita initial fiind prorogata, inclusiv contestarea tabelului se poate face in functie de termenul astfel prelungit si ca nu se pune problema repunerii in termen, intrucat in lipsa notificarii termenul nu a curs.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii atacate, respingerea exceptiei tardivitatii si trimiterea cauzei primei instante pentru continuarea judecarii pe fond a contestatiei.
Prin decizia nr.15R/12.01.2010 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI -a Comerciala a respins ca nefondate ambele recursuri.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin recursul formulat recurenta DVBL SECTOR 2 critica neinscrierea in tabelul obligatiilor debitoarei a declaratiei sale de creanta precizata la data de 12.02.2009 si inregistrata la instanta la data de 17.02.2009.
Curtea retine ca, initial, la data de 5.05.2008 recurenta a formulat declaratie de creanta pentru suma de 626 lei reprezentand impozit asupra mijloacelor de transport cu care intimata-debitoare figura in evidentele fiscale, aceasta creanta fiind verificata de administratorul judiciar si inscrisa in tabelul definitiv.
Ulterior, prin adresa nr.14847/12.02.2009 inregistrata la instanta la data de 17.02.2009, recurenta a solicitat inscrierea in tabelul obligatiilor debitoarei a creantei de 6107 lei reprezentand impozit asupra mijloacelor de transport (6102 lei si 5 lei cheltuieli de executare). Astfel cum se arata prin chiar cererea de recurs, suma de 6107 lei reprezinta actualizarea pentru anul 2009 a declaratiei de creanta de 626 lei inscrisa in tabelul definitiv.
Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, iar masura neinscrierii in tabelul obligatiilor debitoarei a creantei de 6107 lei dispusa de administratorul judiciar este legala. Mijloacele de transport au figurat inregistrate in evidentele fiscale inca din anii 2006 - 2007, incat creanta s-a nascut anterior deschiderii procedurii insolventei.
Pe de alta parte, actualizarea declaratiei de creanta contravine dispozitiilor art.41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, modificata, care instituie interdictia adaugarii de sume accesorii creantelor nascute anterior dechiderii procedurii, precum si art.109 din aceeasi lege, intrucat debitorul nu si-a continuat activitatea.
De asemenea, nu sunt aplicabile dispozitiile art.41 alin.4 din Legea nr.85/2006, intrucat creanta este anterioara deschiderii procedurii.
Curtea mai retine ca fiind lege speciala, Legea nr.85/2006 se aplica cu prioritate in raport de dispozitiile Codului Fiscal si ale Codului de procedura fiscala, in temeiul principiului conform caruia legea speciala deroga de la legea generala.
In speta nu era necesar a se dovedi de catre administratorul judiciar ca autoturismele ce apar in evidentele fiscale au fost instrainate anterior deschiderii procedurii, intrucat legea nu permite inscrierea creantei in tabel, prin urmare sustinerile recurentei sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de recurenta SC CVD SRL Curtea retine ca, in mod corect, tribunalul a admis exceptia tardivitatii contestatiei formulata de aceasta creditoare impotriva creantei BRD GSG SA inscrisa in tabelul definitiv al, judecatorul sindic facand o corecta aplicare a dispozitiilor Legii nr.85/2006, intrucat prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008 s-a stabilit termenul de 18.06.2008 pentru definitivarea tabelului de creante, iar contestatia a fost formulata la data de 17.04.2009.
Intr-adevar, recurenta a formulat declaratie de creanta ulterior datei de 18.06.2008 stabilita prin sentinta de deschidere a procedurii, insa dupa inregistrarea cererii de admitere a creantei, potrivit art.7 alin.7 din Legea nr.85/2006, aceasta este prezumata ca avea cunostinta de termenul limita de depunere a creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si implicit a contestatiilor aferente. Potrivit acestui text de lege, creditorii care au inregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati ca au in cunostinta termenele prevazute la art.62 ori la art.107, 108 sau 109, dupa caz, si nu vor mai fi citati.
Nu poate fi primit argumentul recurentei ca intrucat, pana la data de 6.06.2009 cand s-a dispus inscrierea creantei sale in tabelul preliminar, nu a avut calitatea de creditoare indreptatita sa participe la procedura insolventei, abia la urmatorul termen din 3.07.2009 putand formula contestatie. Potrivit textelor legale sus-enuntate exista prezumtia legala ca aceasta avea cunostinta de termenul limita de depunere a creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si implicit a contestatiilor aferente, fiind nerelevant momentul luarii la cunostinta de catre recurenta a faptului inscrierii in tabel a creantei BRD Group Societe Generale SA.
Potrivit art.73 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, modificata, dispozitii pe care recurenta si-a intemeiat contestatia, debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/lichidator in tabelul preliminar de creante. Contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile inainte de data stabilita, prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante atat in procedura generala, cat si in procedura simplificata.
Atfel cum rezulta din textul sus-enuntat, aceste dispozitii stabilesc in mod imperativ un termen limita cu privire la inregistrarea contestatiilor, aplicabil atat creditorilor, cat si pentru orice alta "persoana interesata" (nu exclusiv participanti la procedura), care expira cu 10 zile inainte de data stabilita prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante. De altfel, insasi recurenta prin cererea de recurs arata ca potrivit art.73 alin.2 din Legea insolventei, orice contestatie este tardiva daca nu este depusa cu 10 zile inainte de data definitivarii tabelului.
Nefondat sustine recurenta ca administratorul judiciar nu a procedat in mod legal la notificarea sa si ca termenul de depunere a eventualelor contestatii curge de la data inscrierii creditorilor la masa credala.
In raport de dispozitiile art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, recurentei ii este opozabila notificarea efectuata de administratorul judiciar prin presa si prin Buletinul procedurilor de insolventa, de la acest moment incepand sa curga si termenele speciale prevazute de legea insolventei, atat pentru formularea declaratiilor de creanta, cat si a contestatiilor aferente.
Nu in ultimul rand, fata de faptul ca recurenta si-a intemeiat contestatia pe dispozitiile art.73 din Legea nr.85/2006, aceasta avea posibilitatea sa formuleze contestatie in calitate de parte interesata, nicidecum in calitate de creditoare - participant la procedura.
Aprecierile tribunalului referitoare la repunerea in termen sunt fondate, recurenta formuland contestatia cu depasirea termenului legal.
Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.