Inlocuirea obligarii la tratament medical cu internarea medicala. Nerespectarea de catre instanta a dispozitiilor legale in cazul inlocuirii acestei masuri si anume neaudierea intimatului sau neverificarea conditiei pericolului pentru societate pe ca... Decizie nr. 225/R din data de 26.06.2012
pronunțată de Tribunalul Maramures

Prin sentinta penala nr. 1030 din 25 aprilie 2012, Judecatoria Baia Mare a respins sesizarea formulata de petentul SPITALUL DE BOLI INFECTIOASE SI PSIHIATRIE privind inlocuirea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical cu masura de siguranta a internarii medicale privind pe faptuitorul K.P.T.A.
In baza dispozitiilor Legii nr. 448/2006 a incunostintat Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Maramures in vederea evaluarii recomandarii Comisiei medico-legale privind implicarea unui asistent social in asigurarea continuitatii tratamentului obligatoriu al faptuitorului.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a constatat ca prin sesizarea formulata, petentul Spitalul de Boli Infectioase si Psihiatrie Baia Mare, a solicitat instantei sa dispuna inlocuirea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical dispusa fata de faptuitorul K.P.T.A. prin sentinta penala nr. 123/27.101.2010 a Judecatoriei Baia Mare.
In motivarea cererii petenta a invederat instantei faptul ca faptuitorul K.P.T.A. nu s-a prezentat la Centrul de Sanatate Mintala Baia Mare, pentru instituirea si conducerea tratamentului medicamentos, desi a fost instiintat si prin adresele cu confirmare de primire in datele de 17.05.2010; 14.02.2011 si 10.08.2011.
Ulterior pronuntarii acestei hotarari, faptuitorul fiind nedeplasabil, nu s-a putut prezenta la unitatea medicala in vederea ridicarii tratamentului medicamentos instituit in baza masurii de siguranta dispuse de instanta.
In concluziile Raportului de Expertiza Medico-Legala Psihiatrica nr.251/09.4.2012 a Serviciului de Medicina Legala Maramures s-a apreciat ca nu se impune inlocuirea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical cu masura de siguranta a internarii medicale. Pe de alta parte, avand in vedere bolile psihice dar si cele somatice (hemipareza) precum si situatia sociala a faptuitorului (care locuieste cu mama, persoana in varsta) comisia a recomandat implicarea unui asistent social in asigurarea continuitatii tratamentului. ( f. 29 - 31 dos. inst.)
In raport de aceasta situatie, s-a constatat ca in mod obiectiv faptuitorul a fost in imposibilitatea de a se prezenta la unitatea sanitara in vederea administrarii tratamentului prescris, ce formeaza obiectul masurii de siguranta, dat fiind faptul ca nu s-a putut deplasa din cauza starii de sanatate.
Pentru aceste considerente, sesizare a fost respinsa ca nefondata, mentinandu-se masura de siguranta luata anterior, si s-a dispus incunostintarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Maramures pentru a evalua recomandarea comisiei medico-legale privind implicarea unui asistent social in asigurarea continuitatii tratamentului obligatoriu al faptuitorului.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Maramures.
In considerentele deciziei, s-a retinut ca prima instanta a fost sesizata cu inlocuirea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical dispusa fata de faptuitorul K.P.T.A., cu masura internarii medicale, motivandu-se ca faptuitorul se sustrage de la efectuarea tratamentului medical dispus de instanta.
Constatand ca faptuitorul este nedeplasabil si raportul de expertiza medico-legala a concluzionat ca nu se impune inlocuirea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical cu masura de siguranta a internarii medicale, prima instanta a respins sesizarea.
Dispozitiile art. 162 C.pr.penala reglementeaza atat conditiile, cat si procedura de urmat pentru luarea masurilor de siguranta corespunzatoare, instituind prin aceasta o serie de garantii procesuale. Astfel, textul legal prevede ca instanta dispune asupra masurii de siguranta numai dupa ascultarea faptuitorului.
Din examinarea actelor dosarului rezulta ca prima instanta nu a procedat la ascultarea faptuitorului, incalcandu-se astfel dispozitiile legale si infrangandu-se garantiile procesuale.
Obligativitatea audierii persoanei vizate de masura de siguranta propusa deriva atat din principiile instituite prin dispozitiile art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, cat si din interpretarea prevederilor art. 162 al. 11 C.pr.penala si art. 431 C.pr.penala.
Or, in cauza, prima instanta nu a facut demersuri pentru audierea faptuitorului, luand doar act de faptul ca acesta nu se poate deplasa fara ajutor, aspect ce rezulta din inscrisul depus la dosar de mama faptuitorului si din cele relatate instantei de numitul H.A., vecin al faptuitorului.
Dincolo de aceste aspecte, prin hotararea atacata, prima instanta a instituit obligatii pentru Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Maramures, fara ca aceasta sa fi fost citata in cauza pe parcursul procesului pentru a-si putea exprima pozitia. Prin motivele de recurs, Directia a invederat ca Legea nr. 448/2006 nu ii instituie competente cu privire la asistarea persoanelor, astfel de competente revenind Serviciului Public de Asistenta Sociala din cadrul Consiliului Local Baia Mare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis recursurile declarate in cauza, a casat sentinta penala nr. 1030/25.04.2012 a Judecatoriei Baia Mare si a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta, care va solutiona cauza in conformitate cu dispozitiile legale.