Principiile raspunderii civile delictuale impun repararea integrala a prejudiciului, in limita in care acesta este cert si reprezinta o consecinta directa a faptei ilicite
Decizia civila nr. 8/R din 12.01.2011
Prin sentinta civila nr. 1214 din 14.05.2010, pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei in dosarul nr. 1345/307/2008 a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul G. V. in contradictoriu cu paratul R. I., care a fost obligat sa achite reclamantului suma de 2040 lei cu titlu de despagubiri civile, cu dobanda legala de la data pronuntarii si 1200 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatoria a retinut ca reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despagubiri civile reprezentand c/valoarea uni gard distrus de parat, cu dobanda prev. de OG nr.9/2000 si cheltuieli de judecata, aratand ca paratul este vecin, iar in urma unor discutii legate de linia de granituire a proprietatilor, in 04.06.2007 acesta a distrus in mare parte gardul despartitor. Reclamantul a mai precizat ca a depus plangere prealabila pentru infractiunea de distrugere, paratul a fost scos de sub urmarire penala si s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ.
Judecatoria a retinut ca prin Ordonanta din 12.10.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, dosar nr.733/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a paratului pentru infractiunea de distrugere prev. de art. 217, alin.1 din Codul penal, fiind aplicabile prevederile art.10, lit."b/1" din Codul de procedura penala. S-a retinut ca prejudiciul este de 500 lei, fata de cererea de constituire de parte civila a reclamantului. Din raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit, rezulta valoarea gardului ca fiind de 2040 lei. Martorii audiati au confirmat demontarea gardului de catre parat.
Raportat la aceste aspecte, prima instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 din Codul civil, obligand paratul la plata despagubirilor stabilite prin expertiza efectuata, cu dobanda legala de la pronuntarea hotararii, si la cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul, solicitand modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii reclamantului.
In motivarea recursului, s-a invederat tribunalului ca reclamantul nu a dovedit ca paratul a distrus gardul, valoarea intregului gard este de 2040 lei, iar nu a portiunii de aproximativ 5 metri, demontata de parat pentru a evita caderea ploii pe casa sa, astfel incat acesta nu poate fi obligat a suporta intreaga suma.
De asemenea, recurentul a precizat ca portiunea de gard - care a fost confectionata din materialul sau - a fost demontata si nu distrusa, gardul putandu-se repara, operatiune la care se angajeaza recurentul, pe cheltuiala sa.
Tribunalul a apreciat intemeiat recursul.
Din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza , rezulta ca gardul ce delimiteaza proprietatile partilor in litigiu are o lungime de 30,5 metri, din care sunt daramate doua panouri, unul dintre panouri fiind rezemat de gard si susceptibil de refolosire, iar al doilea este irecuperabil.
Constatarile expertului se coroboreaza in mare parte cu probatiunea testimoniala administrata in fata instantei de fond, care a relevat demontarea unui panou, iar nu distrugerea intregului gard. De asemenea, aceiasi martori l-au indicat pe parat ca fiind autor al demontarii. Intrucat nu s-a probat imprejurarea ca gardul s-ar afla in proprietatea exclusiva a recurentului, actiunea acestuia are caracterul unei fapte ilicite si prejudiciabile pentru intimat.
In conditiile in care prin proba tehnica administrata s-a stabilit valoarea intregului gard ca fiind de 2040 lei, iar costul necesar pentru reparatii, de 300 lei, in mod incorect instanta de fond l-a obligat pe recurent sa achite contravaloarea intregului gard. Avand in vedere ca gardul poate fi reparat, iar principiile raspunderii civile delictuale impun repararea integrala a prejudiciului, in limita in care acesta este cert si reprezinta o consecinta directa si necesara a faptei ilicite, in temeiul prevederilor art. 998 Cod civil recurentul va fi obligat sa achite intimatului despagubiri civile la nivelul sumei de 300 lei, cu dobanda legala ce se va calcula potrivit art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, de la ramanerea irevocabila a sentintei si pana la plata debitului. In sfera raspunderii civile delictuale, transformarea in bani a obligatiei de reparare in natura dobandeste caracter cert, lichid si exigibil doar din momentul ramanerii irevocabile a hotararii.
Asadar, suma de 300 lei corespunde valorii prejudiciului suferit de reclamant urmare a comiterii faptei ilicite, intrucat aceasta suma este necesara pentru readucerea bunului in starea anterioara afectarii sale prin actiunea paratului. Tribunalul a apreciat ca in speta repararea prin echivalent banesc corespunde mai bine satisfacerii intereselor divergente in litigiu, in conditiile in care recurentul pe tot parcursul derularii procesului nu a initiat remontarea benevola a panoului.