Masurile preventive. Prelungirea duratei arestarii preventive in cursul urmaririi penale.
- art.155 Cod procedura penala
Arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita,in cursul urmaririi penale,motivat,daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA I-A PENALA, INCHEIEREA PENALA NR.120/06.04.2010)
Prin incheierea din data de 26.03.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatilor B. J si R. T, conform art.155, art. 143 si art. 148 lit. f din Codul de procedura penala.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca la data de 1.03.2010 s-a pus in miscare actiunea penala fata de inculpata R. T pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 25 rap. la art. 2 alin.1 si 2 al Legii nr. 143/2000.
S-a retinut in fapt ca inculpatul B. J, in mod intentionat si mincinos a formulat un denunt fata de numitul P. C sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de droguri, producand probe impotriva acestuia prin faptul ca a determinat-o pe inculpata R. T sa procure droguri si sa le inmaneze numitului P C, pentru ca acesta sa i le dea inculpatului, primind in schimb banii inseriati de organele de politie. In sarcina inculpatei R. T s-a retinut ca pe data de 1.03.2010 a procurat 4 doze continand 0,25 grame de heroina, la indemnul inculpatului B. J, droguri pe care le-a remis lui P. C, determinandu-l pe acesta sa i le inmaneze inculpatului B. J.
Inculpata a fost arestata prin incheierea din data de 2.03.2010 a Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a Penala.
Tribunalul a retinut ca temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive se mentin si in prezent, dupa cum se mentine si caracterul rezonabil al presupunerii ca inculpata a comis infractiunea retinuta in sarcina ei, relevante in acest sens fiind declaratiile martorilor
Tribunalul a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatei prezinta pericol concret pentru ordinea publica in raport de natura infractiunii pentru care inculpatii sunt cercetati, precum si modalitatea concreta si imprejurarile in care se retine ca a fost comisa, dupa un plan ingenios conceput pentru a induce in eroare organele judiciare, expunand o persoana nevinovata la riscul de a fi cercetata pentru infractiuni extrem de grave.
Tribunalul a retinut totodata ca inculpata a mai fost cercetata de organele de politie.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpata R. T, aratand ca din actele dosarului nu rezulta probe sau indicii temeinice ca aceasta a savarsit infractiunea si avand in vedere ca aceasta nu a procurat droguri cu intentia de a le trafica, ci pentru a ajuta organele de politie sa realizeze flagrantul. De asemenea, considera ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.148 lit.f Cpp, solicitand judecarea inculpatei in stare de libertate.
Analizand actele dosarului, prin prisma motivelor invocate si din oficiu in conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca recursul nu este fondat.
Asa cum a retinut si Tribunalul, Curtea constata indeplinirea conditiilor prev. de art.136, 143, 681 si 148 lit. f Cod procedura penala.
Din analiza probelor administrate in cursul urmaririi penale pana in prezent, Curtea constata ca exista indice temeinice privind savarsirea faptelor de catre inculpata, in acceptiunea data de disp. art. 681. C.p.p.
Curtea constata ca in cauza s-a contestat de catre inculpata vinovatia la savarsirea faptei retinuta in sarcina ei, in sensul ca, desi nu contesta existenta actului material al remiterii drogurilor, afirma ca intentia sa a fost de a ajuta organele de urmarire penala sa efectueze un flagrant.
Curtea a apreciat ca exista pana la acest moment procesual indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpata a participat la savarsirea infractiunilor.
Astfel, martorii au aratat ca inculpatul B. J. este cercetat intr-un dosar aflat in faza de recurs si intentiona sa faca un denunt pentru retinerea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru reducerea limitelor de pedeapsa, martora C. N aratand de asemenea ca inculpatul B.J este cel care a trimis-o pe inculpata R. T sa cumpere droguri in timp ce se aflau in restaurant, dandu-i acesteia si suma de bani necesara, martora confirmand totodata si imprejurarea ca drogurile au fost aduse si inmanate lui P. C., care a ascuns 4 doze in toaleta restaurantului pentru a le lua mai tarziu, la indicatiile inculpatului B. J, asa cum s-a si intamplat, elocvente sunt declaratiile martorului P. C care arata in mod concret cum i-au fost inmanate drogurile de catre inculpata R. T si cum i-au fost cerute apoi de inculpat, fiind chemat in afara restaurantului pentru a le inmana acestuia. Curtea retine totodata ca in fata procurorului, inculpata R. T. insasi a aratat ca intr-adevar cererea de a face rost de droguri i-a fost facuta de inculpat.
Or, fata de aceste imprejurari, sustinerile inculpatei in sensul ca intentia sa a fost de a ajuta organele de politie sa prinda un traficant de droguri, respectiv pe P. C., nu pot fi retinute pana in acest moment, Curtea neputand face abstractie de declaratiile acestor martori, de imprejurarea ca inculpatul B. J chiar are un dosar pe rol aflat in recurs cu termen de judecata la data de 4.11.2010, in care a invocat, in vederea aplicarii dispozitiilor art. 19, chiar denuntul ce face obiectul cauzei de fata.
De altfel, intentia inculpatei ca si element constitutiv al infractiunii urmeaza a fi stabilite de instanta de fond, in masura in care aceasta va fi trimisa in judecata, la acest moment procesual interesand, sub aspectul conditiilor prevazute de lege pentru prelungirea masurii arestarii preventive, numai existenta indiciilor temeinice in sensul ca inculpata a comis infractiunea pentru care este cercetata.
In ceea ce priveste pericolul concret pentru ordinea publica, Curtea a constatat ca este pe deplin dovedit, atat prin modul organizat, premeditat, de savarsire a faptelor cat si prin conduita si persoanele inculpatilor, care denota o periculozitate deosebita, inculpatii neavand nici o minima mustrare de constiinta fata de faptul ca acuza o persoana nevinovata de o infractiune foarte grava, de trafic de droguri de mare risc, pentru care aceasta putea suferi o pedeapsa cu inchisoarea de peste 10 ani, doar pentru a beneficia, intr-un alt dosar, de o cauza legala de reducere a pedepsei, angrenand in aceasta activitate infractionala si alte persoane si trecand chiar la procurarea de droguri in acest scop, toate acestea dovedind cu prisosinta ca inculpatii prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Curtea a constatat totodata ca prelungirea arestarii preventive se impune si in vederea efectuarii actelor de urmarire pct.1 lit. b Cod procedura penala l-a respins. penala, respectiv reaudierea martorului P. C. si audierea martorului R.V.
Fata de aceste considerente, Curtea a apreciat ca incheierea este legala si temeinica, iar recursul inculpatei nu este fondat, motiv pentru care in baza art.38515 pct.1 lit. b Cod procedura penala l-a respins.