Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar urmare a Tratatului dintre Romania si Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Refuzul autoritatilor de a achita in termenul legal despagubirile acordate conform hotararii Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr.9/1998 validata prin decizia Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Competenta materiala a instantei de contencios administrativ in solutionarea cererii reclamantei privind achitarea primei transe in valoare de 60% in primul an.
- dispozitiile art.7 alin.4 din Legea nr. 9/1998
- art.1 din Legea nr.554/2004
Plata sumei de 53.010,78 lei reprezentand 60% din compensatiile acordate nu a fost efectuata inca, parata invocand ca plata se face in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat.
Curtea considera ca parata nu a respectat obligatia prevazuta de lege de a plati sumele cuvenite reclamantelor, nefiind dovedit faptul ca in bugetul alocat in acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozitiilor legale.
Pe de alta parte, art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 prevede posibilitatea de a ataca actele paratei privind despagubirile acordate in baza acestui act normativ la instanta de contencios administrativ, respectiv Ia tribunalul de la domiciliul solicitantului. Nu numai hotararile de validare sau invalidare a actelor comisiei locale sunt cenzurabile de catre sectia de contencios administrativ a tribunalului, ci orice alt act sau fapt juridic al unei autoritati implicate in solutionarea cererii de despagubiri, iar plata efectiva a sumelor acordate reprezinta o operatiune ulterioara emiterii actului de validare si supusa controlului instantei de contencios administrativ.
Pe de alta parte, este irelevant ca reclamantele au un titlu care prevede despagubirile respective, avand in vedere ca actiunea dedusa judecatii nu are ca scop pronuntarea unui alt titlu executoriu, ci contestarea refuzului paratei de a executa o obligatie legala, aceea de a efectua plata efectiva a compensatiilor acordate, in termenul prevazut de lege.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.414/12.02.2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.5222/299/2009, reclamantele F. G., S. M. C. si S. A. in contradictoriu cu parata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, au solicitat obligarea paratei Ia plata catre reclamante a sumei de 53.010.78 lei, in termen de 10 de zile de la pronuntarea hotararii.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca parata nu a dispus in termenul legal plata despagubirilor ce le-au fost acordate conform hotararii nr.3507/13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr.9/1998, validata prin decizia ANRP nr.1712/30.09.2008.
Prin sentinta civila nr.5886/17.04.2009, Judecatoria Sectorului 1 a declinat competenta solutionarii cauzei la Tribunalul Bucuresti.
Prin sentinta civila nr.3146/10.11.2009, Tribunalul Bucuresti a admis in parte actiunea si a obligat pe parata la plata catre reclamante a sumei de 53.010,78 lei, reprezentand 60% din compensatiile acordate conform hotararii nr.3507/13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr.9/1998, validata prin decizia ANRP nr.1712/30.09.2008, in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari.
Cu privire la competenta materiala de solutionare a prezentei cauze, tribunalul a considerat ca instanta de contencios administrativ poate solutiona cererea dedusa judecatii.
Astfel, art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 prevede posibilitatea de a ataca actele paratei privind despagubirile acordate in baza acestui act normativ la instanta de contencios administrativ, respectiv Ia tribunalul de la domiciliul solicitantului. In practica s-a apreciat in mod constant ca nu numai hotararile de validare sau invalidare a actelor comisiei locale sunt cenzurabile de catre sectia de contencios administrativ a tribunalului, ci orice alt act sau fapt juridic al unei autoritati implicate in solutionarea cererii de despagubiri, iar plata efectiva a sumelor acordate reprezinta o operatiune ulterioara emiterii actului de validare si supusa controlului instantei de contencios administrativ.
Pe de alta parte, este irelevant ca reclamantele au un titlu care prevede despagubirile respective, avand in vedere ca actiunea dedusa judecatii nu are ca scop pronuntarea unui alt titlu executoriu, ci contestarea refuzului paratei de a executa o obligatie legala, aceea de a efectua plata efectiva a compensatiilor acordate, in termenul prevazut de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca prin hotararea nr.3507/13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr.9/1998, validata prin decizia ANRP nr.1712/30.09.2008 s-au acordat reclamantelor despagubiri de 88.351,30 lei pentru bunurile abandonate de autorul acestora pe teritoriul statului bulgar.
Potrivit art.38 alin.5 din Hotararea de Guvern nr.753/1998, compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel: a. integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei; b. esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei; c. esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
Plata sumei de 53.010,78 lei reprezentand 60% din compensatiile acordate nu a fost efectuata inca, parata invocand ca plata se face in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat.
Tribunalul a considerat ca parata nu a respectat obligatia mentionata mai sus de a plati sumele cuvenite reclamantelor, nefiind dovedit faptul ca in bugetul alocat in acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozitiilor legale.
Asadar aceasta solicitare a reclamantelor este intemeiata si va fi admisa actiunea in parte, fiind intrunite conditiile art.1 din legea nr.554/2004, parata urmand a fi obligata la plata catre reclamante a sumei de 53.010,78 Iei, reprezentand 60% din compensatiile acordate conform hotararii nr.3507/13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9/1998, validata prin decizia ANRP nr.1712/30.09.2008, in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari.
Termenul de executare de 30 de zile a fost stabilit de tribunal conform art. 18 alin.6 din Legea nr.554/2004, apreciindu-se ca nu se impune stabilirea unui termen de 10 zile de la pronuntare, cum au solicitat reclamantele, pentru a da posibilitate paratei sa adopte o solutie cunoscand dispozitiile prezentei sentinte.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata aratand ca in speta este vorba de neexecutarea partiala a unui Titlu ce nu emana de la instanta de contencios administrativ, pentru a se aplica dispozitiile cap.3 din Legea nr.354/2004 care reglementeaza expres procedura de executare a titlurilor executorii reprezentate de hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi.
Precizeaza ca despagubirile sunt platite in limita fondurilor disponibile alocate de la bugetul de stat conform dispozitiilor legale in vigoare, respectiv Legea nr.9/1998.
Din probele administrate, Curtea retine ca prin hotararea nr.3507/13.07.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9/1998, validata prin decizia ANRP nr.1712/30.09.2008 s-au acordat reclamantelor despagubiri de 88.351,30 lei pentru bunurile abandonate de autorul acestora pe teritoriul statului bulgar.
Potrivit art.38 alin.5 din Hotararea de Guvern nr.753/1998, compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel: a. integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei; b. esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei; c. esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
Plata sumei de 53.010,78 lei reprezentand 60% din compensatiile acordate nu a fost efectuata inca, parata invocand ca plata se face in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat.
Curtea considera ca parata nu a respectat obligatia prevazuta de lege de a plati sumele cuvenite reclamantelor, nefiind dovedit faptul ca in bugetul alocat in acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozitiilor legale.
Pe de alta parte, art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 prevede posibilitatea de a ataca actele paratei privind despagubirile acordate in baza acestui act normativ la instanta de contencios administrativ, respectiv Ia tribunalul de la domiciliul solicitantului. Nu numai hotararile de validare sau invalidare a actelor comisiei locale sunt cenzurabile de catre sectia de contencios administrativ a tribunalului, ci orice alt act sau fapt juridic al unei autoritati implicate in solutionarea cererii de despagubiri, iar plata efectiva a sumelor acordate reprezinta o operatiune ulterioara emiterii actului de validare si supusa controlului instantei de contencios administrativ.
Pe de alta parte, este irelevant ca reclamantele au un titlu care prevede despagubirile respective, avand in vedere ca actiunea dedusa judecatii nu are ca scop pronuntarea unui alt titlu executoriu, ci contestarea refuzului paratei de a executa o obligatie legala, aceea de a efectua plata efectiva a compensatiilor acordate, in termenul prevazut de lege.
Din aceste motive, in baza art.3041 si 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.