Contestatie formulata impotriva deciziei de impunere. Inadmisibilitate Sentinta comerciala nr. 1465 din data de 19.06.2012
pronunțată de Tribunalul Iasi

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. _../99/29.12.2011, reclamantul TA a chemat in judecata pe parata Casa de Asigurari de Sanatate Iasi, solicitand instantei ca in contradictoriu cu aceasta sa dispuna anularea deciziei de impunere nr. _./23.09.2011 emisa de parata, in ceea ce priveste plata contributiei principale de 12963 lei, a obligatiilor accesorii de 4235 lei, dobanzi si 2670 lei penalitati de intarziere.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 14.10.2011 a luat cunostinta de aceste sume, contestand in termenul legal decizia, dar neprimind niciun raspuns.
A sustinut reclamantul ca, in calitate de avocat, nu a incheiat niciun contract de asigurare cu CAS, lipsind baza legala a impunerii fiscale cu caracter de contributie la fondul CAS, date fiind disp. Art. 211 din L. nr. 95/2006.
In plus, in ce priveste dobanzile si penalitatile, reclamantul a mentionat ca nu a fost informat vreodata despre existenta unei creante in sarcina sa, nefiind deci pus in intarziere cu privire la plata. La apropierea termenului de prescriptie, fara onestitate, in conditiile in care s-a acumulat cuantumul maxim al dobanzilor si penalitatilor, s-a emis decizia de impunere.
In drept, au fost invocate disp. L. nr. 95/2006.
Actiunea a fost legal timbrata.
Parata Casa de Asigurari de Sanatate Iasi nu a formulat intampinare.
La termenul de judecata din 05.06.2012 instanta a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii ridicata din oficiu la termenul din 15.05.2012.
Analizand actele si lucrarile dosarului, asupra exceptiei inadmisibilitatii, instanta retine urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr. __../23.09.2011 emisa de parata CAS Iasi a fost obligat reclamantul TA la plata contributiei de asigurari de sanatate pentru perioada 01.2006-09.2011 in cuantum de 12963 lei, fiind calculate dobanzi de 4235 lei si majorari de intarziere de 2670 lei.
Este fara indoiala, apreciaza instanta, ca fiind vorba despre o contributie la bugetul consolidat de stat - contributie de asigurari sociale de sanatate - creanta este una fiscala, iar Casa de Asigurari de Sanatate Iasi este, date fiind atributiile ce ii sunt date prin L. nr. 95/2006 raportata la OG nr. 92/2003, organ fiscal.
Impotriva acestei decizii, comunicata la 18.10.2011, reclamantul a formulat contestatie la CAS Iasi la 25.10.2011, dupa procedura reglementata de art. 205-207 C. proc. Fiscala, dar nu a asteptat emiterea deciziei de solutionare a contestatiei, ci a atacat decizia de impunere in instanta la data de 29.12.2011.
Potrivit dispozitiilor C. proc. fisc., impotriva titlului de creanta si a altor acte administrativ - fiscale se poate formula contestatie potrivit legii, iar contestatia este o cale administrativa de atac. Aceasta calificare legala a fost confirmata atat de deciziile Curtii Constitutionale (Deciziile nr. 409/2004, nr. 63/2006, nr. 563/2006), dar si de practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Plecand de la aceasta calificare, instanta arata ca pana la solutionarea acestei contestatii, care se finalizeaza cu emiterea unei decizii, nu pot fi atacate la Instanta de contencios administrativ actele administrativ - fiscale contestate la organele fiscale.
In cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004, intrucat C. proc. fisc. instituie norme speciale fata de prevederile generale cuprinse in Legea contenciosului administrativ.
Reclamantul are deschisa calea actiunii in justitie doar impotriva deciziei de solutionare a contestatiei administrativ fiscale, potrivit art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003, care stipuleaza expres in acest sens.
Chiar si in situatia in care s-ar putea aprecia ca ar fi aplicabile dispozitiile cuprinse in art. 2 alin. (1) lit. h si s-ar constata nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, instanta de contencios administrativ nu ar putea analiza legalitatea actelor administrativ fiscale, ci ar putea (insa doar la cererea expresa a reclamantului) sa oblige organul fiscal sa solutioneze contestatia formulata si abia, ulterior, daca aceasta solutie este contestata, poate proceda la analiza legalitatii acestora.
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si a respinge ca inadmisibila actiunea reclamantului.